Toamna a venit, cu schimbările de temperatură şi umiditatea mare.
Dar şi cu toate roadele Pământului şi cu darurile îmbelşugate ale Naturii.
Imunitatea noastră este foarte solicitată în această perioadă. Unul dintre cele mai importante organe imunitare din organism este SPLINA – atât de neglijată şi atât de „nebăgată” în seamă (până nu apar probleme!).
I-am dedicat un întreg articol anterior, aşa că puteţi citi despre acest organ digestiv şi imunitar atât de important. Funcţionarea ei bună duce la eficienţa digestiei şi a întregii noastre imunităţi.
Iar unul dintre alimentele principale care „tonifică” splina este DOVLEACUL – atât de abundent ca rod al Pământului şi atât de puţin folosit în bucătăria românească. În afară de dovleacul copt şi plăcinta de dovleac (din păcate cu zahăr – irosind tot beneficul acestei plante minunate!), gospodinele nu prea ştiu alte feluri de mâncare care să conţină dovleac.
De aceea m-am gândit să scriu un scurt articol cu câteva consideraţii despre dovleac şi câteva mici reţete, dorindu-vă să beneficiaţi din plin de posibilităţile acestui aliment extraordinar.
Există numeroase specii şi varietăţi de dovleac, fiecare putând fi util şi folositor în alimentaţia umană. Totuşi dovlecii plăcintari, cei rotunzi şi cu miezul portocaliu şi gros, precum şi dovlecii cu miezul dulce – sunt principalii utili în alimentaţia umană..
Dovlecii conţine substanţe nutritive precum aminoacizi şi proteine (leucină, tirozină, peporezină), vitamine (complex B şi provitamina A), minerale (fosfor, potasiu, magneziu calciu etc).
Principalele proprietăţi „medicinale” ale dovleacului sunt descrise de dr. Jean Valnet în cartea sa „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale” (pe care vi-o recomand cu căldură, fiind o carte absolut specială şi utilă tuturor celor interesaţi de propria sănătate):
– nutritiv (foarte hrănitor şi satisfăcător ca aliment)
– sedativ (efect calmant, relaxant)
– răcoritor (bun în diferite „acidităţi” ale mucoaselor)
– emolient (protector al mucoaselor), (excelent în probleme de stomac, duoden)
– pectoral (bun în eliminarea secreţiilor respiratorii şi altor secreţii mucoase)
– laxativ (ajută la motilitatea mai bună a intestinului gros)
– diuretic (ajută la eliminarea toxinelor prin rinichi)
Are multe indicaţii „medicinale”:
– astenii (foarte bun pentru „astenia de toamnă”, oboseala care apare ca urmare a efortului corpului de a se adapta la schimbarea de temperatură), dar şi în alte astenii (la elevi, şcolari, la persoane suprasolicitate mai ales pe efort intelectual
– în convalescenţă după infecţii respiratorii, pentru eliminarea secreţiilor reziduale care rămân în aparatul respirator
– infecţii urinare şi probleme ale rinichilor (datorită efectului moderat diuretic)
– gastrită, arsuri pe esofag (prin efectul răcoritor şi protector al mucoaselor)
– hemoroizi, constipaţie, colon spastic, diferite enterite – datorită efectului emolient şi laxativ
– în afecţiuni cardiace (ca urmare a conţinutului în minerale, în special în potasiu şi a efectului sedativ)
– în insomnii şi stări de nervozitate (prin efectul sedativ, calmant)
– în diabet (furnizează un aliment dulce, dar fără efectul negativ al zahărului, are şi efect sedativ şi reglează atât eliminările de toxine prin intestin, cât şi prin aparatul urinar)
Nu are multe calorii şi poate fi utilizat în cure de slăbire, în special în perioada toamnei.
De la dovleac se foloseşte atât miezul (de care am vorbim mai sus), cât şi seminţele – care au efect anti-parazitar, în special pe limbrici şi pe tenia.
Un efect puţin cunoscut este cel al emulsiei obţinută prin fierberea în apă a seminţelor decojite şi pisate timp de 15-20 min, la foc mic – şi anume un efect de calmare (în nervozitate exagerată a copiilor sau adulţilor, insomnii, agitaţie) şi un efect calmant în durerile din inflamaţiile căilor urinare.
Dovleacul se poate folosi în bucătărie în mai multe feluri:
1) crud, în diferite combinaţii de sucuri proaspăt stoarse (împreună cu morcov, măr, ţelină, etc) sau se pot face shake-uri – amestecuri diferite la mixer. Pentru această utilizare vă trebui un dovleac cu miezul mai dulce. Dar oricum, puteţi adăuga un pic de miere de albine în amestec.
Idee de shake: Ll 250 ml apă, 10 migdale crude, o bucată mică de dovleac crud (sau copt), tăiat cubuleţe, puţin praf de scorţişoară sau cardamon şi o linguriţă (două) de miere şi mixaţi cu mixer vertical sau la shaker.
Puteţi înlocui migdalele cu miez de nucă, sau caju.
Puteţi adăuga şi alte fructe în amestec – pere, mere (mai coapte, mai dulci), prune, banane, etc după gust.
Copiilor (dar şi adulţilor) le plac shake-urile, care pot fi servite în pahare cu pai mare (amestecul este gros, ca o smântână) – iar cele preparate în casă sunt mult mai sănătoase decât variantele „fast-food”.
2) copt, la cuptor – direct într-o tăviţă. După ce se curăţă de sâmburi şi se taie felii mai mici, se pune pe tăviţă rezistentă şi se ţine la cuptor circa 50-55 min.
Se poate servi ca şi garnitură la multe feluri de mâncare, aducând aroma lui specială în farfurie – de exemplu merge bine alături de orezul cu legume, alături de o mâncare de hrişcă, alături de piure-ul de năut (cunoscut şi sub numele de „humus” în bucătăria libaneză), alături de o mâncare de fasole simplă (ajută şi la digestia fasolei) sau alături de o salată de varză.
Variante interesante ar fi:
Dovleac copt cu salată de varză cu mărar (cu puţină zeamă de lămâie), sau cu salată de varză cu morcov (şi asezonată corespunzător).
Dovleac copt cu ardei copţi şi humus (ardeii copţi pot fi asezonaţi cu zeamă de grapefruit şi ulei de măsline, mai ales în această perioadă în care grapefruit-ul este mai acru);
O reţetă interesantă pentru HUMUS – se fierb 100 g de boabe de năut cu 250 ml apă 55 min la foc mic, se pun într-un blender, se adaugă 3-4 căţei usturoi (după gust), zeamă de la jumătate de lămâie, 2 linguri de ulei de seminţe de in şi praf de curry dulce (de la firma Sonnentor, cel mai bun de pe piaţă) – se mixează bine, adăugând apă, pentru a face compoziţia mai moale.
Această pastă originală de HUMUS merge excelent cu dovleacul copt (sau cu cartofii copţi) şi cu ardei copţi.
Bineînţeles că dovleacul copt poate fi mâncat şi pe post de desert, cu puţină scorţişoară sau cardamon ori coriandru (vă invit să încercaţi aromele acestor mirodenii, fiecare are savoarea ei şi cu siguranţă unele vă vor place mai mult decât altele) şi miere de albine (cea mai bună miere de pe piaţă, în afară de cea românească, originală, obţinută de la apicultori care NU PUN ZAHĂR ALBINELOR peste iarnă) – este Mierea Manuka (o miere din Noua Zeelandă – o miere terapeutică cu efect anti-bacterian şi de tonifiere foarte util la copii şi adulţi obosiţi).
3) dovleac gătit, în diferite supe (supe creme – în care dovleacul se combină cu alte legume – ceapă, usturoi, gulie, ţelină, pătrunjel, brocoli etc), măncăruri sau deserturi.
Supele creme sunt excelente în serile reci de toamnă iarnă – sunt nutritive şi foarte satisfăcătoare, atât pentru gustul dulce, cât şi pentru nevoia organismului „de ceva bun”.
Câteva reţete interesante, de încercat:
Supă de dovleac şi castane – este o supă cremoasă şi delicioasă, foarte nutritivă pentru Splină
Ingrediente: o cană de castane uscate, înmuiate, 2 cepe, 3 linguri de ulei de măsline, un dovleac mediu. Puneţi la înmuiat peste noapte castanele uscate, sau folosiţi castane proaspete, dacă sunt disponibile. Tăiaţi ceapa mărunt, căliţi-o un pic în ulei de măsline, până se înmoaie, curăţaţi dovleacul de coajă şi seminţe, iar miezul îl tăiaţi în cuburi, pe care la adăugaţi peste ceapa călită şi-l lăsaţi un pic să se înmoaie.
Apoi adăugaţi apă fiartă, castanele, 2 căţei de usturoi, o frunză de dafin şi o linguriţă de rozmarin uscat. Puneţi la foc mic timp de 40 min, îndepărtaţi frunza de dafin, iar conţinutul îl mixaţi cu mixerul vertical, adăugând un strop de oţel de mere, puţin piper negru măcinat.
Se serveşte supa garnisită cu pătrunjel verde şi un praf de paprica roşu.
Puteţi face supe creme simple, doar amestecând miez de dovleac, cu cartof, ceapă şi ceva mirodenii (cimbru, rozmarin etc) şi fierbând 50 min la foc mic, apoi pasându-le sau mixându-le cu un mixer vertical.
Alt amestec interesant – gulie cu dovleac, ceapă şi usturoi (12 – doisprezece!) fierte în apă 50 min la foc mic, la final adăugat zeamă de la jumătate de lămâie şi servindu-se cu puţin piper şi pătrunjel verde, deasupra.
Desigur, veţi pune sare după gust.
Mei cu dovleac
Este un fel de mâncare delicios, alături de o salată de varză sau o salată de măr cu morcov şi ţelină. Meiul „tonifică” Rinichiul, iar dovleacul, Stomacul şi Splina.
Mod de preparare:
O jumătate de cană cu mei, care se spală sub jet de apă şi miezul de la o felie medie de dovleac, tăiat cuburi – se amestecă cu o jumătate de ceapă, tocată mărunt, doi căţei de usturoi (opţional) şi pătrunjel (un pumn de plantă proaspătă, tăiat mărunt) – se adaugă două căni de apă şi se pune totul la fiert – la foc mic, 20-30 min, adăugând apă dacă mai trebuie.
După gust, se pot adăuga şi alte mirodenii, precum o linguriţă de cimbru SAU o linguriţă de salvie, sare după nevoie.
O variantă poate fi quinoa cu dovleac, în care în loc de mei, puneţi quinoa (o cereală –sămânţă din America de Sud, foarte nutritivă şi tonică).
Mâncare de dovleac cu fasole aduki
Este un fel de mâncare japonez, dar ingredientul principal (fasolea aduki) se găseşte în România în toate magazinele naturiste. Este excelent pentru hrănirea Rinichilor şi Splinei.
Puţin adaptată, reţeta se poate folosi cu succes şi la noi.
Ingrediente: O cană de fasole aduki, miezul de la un dovleac mic, 2 linguri de sos de soia, ghimbir proaspăt (o linguriţă ghimbir ras), sare, piper.
Se lasă la înmuiat fasolea aduki în apă, peste noapte, se spală bine şi se pune la fiert, cu de două ori volumul ei de apă, până se înmoaie. Se taie miezul de dovleac cubuleţe şi se fierbe în apă cu puţină sare, până se înmoaie.
Când sunt gata atât fasolea aduki, cât şi dovleacul, se combină între ele, se adaugă sosul de soia, ghimbirul ras, sare după gust şi se mai lasă la foc mic cu capacul pus pe o parte, până lichidul se reduce la jumătate. La final se adaugă o linguriţă de miere şi puţin piper.
Puteţi descoperi propriile reţete folosind dovleacul.
Puteţi face variante de prăjituri sau plăcinte – FĂRĂ ZAHĂR – şi servite la final cu un adaos de miere, daca mai este nevoie.
RE-DESCOPERIŢI DOVLEACUL şi TONIFIAŢI SPLINA în timpul TOAMNEI.
Sănătatea tuturor este în farfuria din fiecare zi!
Multă sănătate şi poftă bună!
