Mulțumesc doamnei Mihaela Walter pentru o carte minunată trimisă, care m-a impresionat profund de la primele pagini.
Opinia autoarei se suprapune cu propria mea dezvoltare din prezent, de aceea am ales să vă prezint, în traducere și adaptare, câteva fragmente din carte (sublinierile sunt ale mele!).

Galina Schatalova – Wir fressen uns zu Tode (Ne omorâm mâncând cu lăcomie)
Conceptul revoluționar al unei doctorițe din Rusia cu privire la o viață mai lungă într-o stare optimă de sănătate

Apărută în Editura Ganzheitlich Heilen, 2002

Capitolul 1 – Pericolele Civilizației

Sunt adesea întrebată ce trebuie să facă cineva pentru a-și păstra și la vârste înaintate sănătatea și dinamismul, interesul față de viață și să rămână social un participant activ. Sunt întrebată cum ar trebui ca cineva să se hrănească corect, să respire corect, ce exerciții să facă etc.

În continuare, doresc să prezint cititorilor propriul meu ”Sistem cu privire la sănătatea naturală”.

Sănătatea nu rezultă din aplicarea mecanică a exercițiilor de respirație sau fizice, tehnicilor de tonifiere sau din respectarea regulilor de nutritiție, ci mai ales din înțelegerea MOTIVAȚIEI pentru care omul face tot ce face. Și pentru acesta, fiecare trebuie să știe după ce Legi Naturale funcționează procesele de bază ale orga

nismului omenesc. Conștiența și inconștientul sunt la fel de importante pentru procesul sănătății, precum toate celelalte.
Discut intenționat despre UN SISTEM al sănătății naturale. Cu alte cuvinte: când doriți să fiți sănătoși, atunci vă înarmați cu RĂBDARE și VOINȚĂ, care să nu vă ajungă doar pentru o săptămână sau o lună, ci pentru ÎNTREAGA VIAȚĂ. Aveți înainte o sarcină dificilă, pentru că aveți nevoie să vă schimbați întreaga modalitate de gândire și întregul mod de viață. Este nevoie să opriți nenumărate obiceiuri dăunătoare și să re-învățați altele noi și mai utile. ȘI nu în cele din urmă, cel mai important: aveți nevoie să vă înțelegeți CA FIIND O PARTE DIN NATURĂ. Iar aici veți fi împiedicați de enormele dificultăți din societatea modernă, care nu este construită în armonie cu Natura, ci în confruntare cu Natura.
……………………….
Este important să avem grijă la Legile Naturale, care ne determină existența. În primul sfert al Secolului XX, marele învățat Vladimir Vernadski a emis ideea că omenirea constituie împreună cu Natura vie și cea inanimată UN TOT, care funcționează în conformitate cu Legile Naturii. Iar noi nu am avansat prea mult în recunoașterea acestor Legi. Aceasta a dus la evoluția nesănătoasă a dezvoltării civilizației moderne. Au fost instaurate concepții cu privire la normele vieții care au dus omenirea în pragul auto-anihilării.
Am aflat că omul are nevoie de timp (de mai mulți ani) pentru a putea să evalueze diferența dintre VALORILE naturale și cele existente în viața sa.
De ce fac această afirmație?
Din studiul biologiei, a ființelor vii, a rezultat o lege bine-cunoscută: timpul de la nașterea unui animal și până la maturizarea sa durează între 1/7 și 1/17 din durata totală a vieții sale. Când ne gândim că ființa umană se maturizează la 21-22 ani (după al treilea ciclu de 7 ani), putem să calculăm cu ușurință faptul că vârsta lăsată de Natură pentru ființa umană este de minimum 154 de ani.

Dar în realitate, atingerea acestui moment este în prezent foarte îndepărtată.
Aceasta înseamnă că fie calculele noastre sunt eronate, sau există alte motive pentru care omul devine fragil și dispare la 60 sau 70 de ani. Prima variantă poate fi exclusă, pentru că numărul oamenilor pe Pământ care au depășit 100 de ani este destul de mare – prea mare pentru a fi doar o întâmplare.
Concluzia care se impune este că depinde doar de noi înșine, de ignoranța noastră cu privire la Legile Naturii, de modul nostru de viață, de obișnuințele și capriciile (toanele) noastre, care devin adesea un al doilea ”Eu”. Să nu ne justificăm cu dificultățile noastre de zi cu zi. Aceste justificări sunt doar iluzii, pentru că permit oamenilor să nu depunem nici un efort în depășirea propriilor slăbiciuni. Chiar și în țările dezvoltate, capitaliste, în care viața grea de zi cu zi este de mult uitată, durata medie de viață nu depășește 80 de ani.
Nu este vorba despre circumstanțe, ci de faptul că nu suntem capabili să folosim o mare bogăție pe care ne-a dăruit-o Natura: posibilitățile nelimitate ale organismului omenesc. Și mai mult, nici măcar nu ne-am înțeles corespunzător organismul.

Toanele și obișnuințele, dogmele și prejudecățile înlocuiesc adesea cunoașterea științifică. Și cel mai trist este faptul că o recunoaștere a Legilor Naturii a rămas la cel mai jos nivel cu putință. Iar paradoxul cel mai mare sună astfel: nu știm nici până astăzi ce acțiune au anumite alimente asupra organismului, chiar dacă procesul de alimentație există de când există omenirea.
Folosim adesea la fabricarea alimentelor și medicamentelor atât componente artificiale, cât și substanțe, care în ciuda originii naturale, sunt concentrate irațional. Se declanșează astfel o auto-otrăvire colectivă a tuturor oamenilor.

Natura i-a trasat ființei umane granițe bine stabilite pentru supraviețuire. Limitele de temperatură între care poate exista fără haine, sau fără zidurile locuințelor care îi protejează trupul sunt foarte înguste, între 50 și 60 de grade. Înțelegerea omenească permite o depășire relativă a acestor granițe. Dar oamenii și-au creat un habitat de viață atât de artificial, distrugând toate firele care îl mai legau de Natură, instaurând iluzia că lui îi este permis totul. Această atot-suficiență nu a rămas nepedepsită: organismul care nu cunoaște condiții naturale de viață devine o pradă ușoară numeroaselor boli.

Dar oamenii nu caută cauza bolilor pe care le au în pierderea armoniei cu Natura și normelor false de viață pe care le aplică, ci în tulburările care apar la nivelul organelor interne ale corpului. Bolile sunt considerate un fel de ”rateuri” sau ”pene” ale acestor organe. Considerațiile superficiale ale beteșugurilor omenești au dus la credința că studiul anatomiei și funcției fiecărui organ în parte, cu ajutorul sintezei unor noi medicamente, pot ”repara” organele. Aceasta a dus la concentrarea eforturilor medicinii europene asupra cercetării detaliilor, cu costul neglijării cunoașterii Întregului = organismul omenesc. Astăzi există peste 170 de discipline medicale, care se ocupă cu cercetarea unui anumit detaliu. Nu este întâmplător faptul că nu știm încă cum ar trebui să fie un om sănătos, pentru că nu avem criterii fiziologice obiective ale sănătății.

De mulți ani, o ședință a Organizației Mondiale a Sănătății, în care s-au reunit ”crema” învățaților a formulat următoarele: ”Prin sănătate se înțelege starea lipsei bolii și a unei situații în care omul este în totalitatea abilităților sale fizice, psihice și sociale”.

O astfel de definiție nu poate în mod natural să fie la baza unui sistem de prevenție a sănătății eficient, pentru că nu ia seamă nici partea sufletească, precum și nici cea trupească. De aceea am simțit nevoia să fac cercetări cu scopul de a găsi o bază a unui sistem.

Și am ajuns la concluzia că un om cu adevărat sănătos are nevoie de cinci ori mai puțin oxigen decât colegul său ”aparent sănătos”. Primul respiră mai rar, fără să aibă nevoie de un antrenament special, având două sau trei cicluri pe minut, și nu 18 sau 20 ca celălalt.

Acest fapt mi-a confirmat conceptual despre utilizarea energiei oganismului pentru schimbul de oxigen, producându-se o echilibrare mai ușoară a funcțiilor sale.
……………………….

Sper că v-a plăcut și incitat fragmentul dnei doctor Schatalova.

O puteți și vedea cum arată în pozele de pe blog-ul dnei Mihaela Walter.

http://hrana-vie.blogspot.ro/2010/09/tinerete-fara-batranete-cu-hrana.html

Voi continua traducerea unor fragmente din carte, pe care le voi încărca pas cu pas în rubrica ”Iubim fructele” de pe site-ul www.centrulnatura.ro