Solstițiul de iarnă 2013.
RITMICITATEA este una dintre caracteristicile vieții pe Pământ.
De aceea, atât oamenilor, cât și plantelor, le place atât de mult muzica cu un ritm definit, pentru că le amintește de propriile ritmuri interioare.
Un ritm important al oricărui organism viu este ritmul anual.
Care este doar o altă manifestare a ciclului viață – moarte.
Acest ciclu ritmic – viață – moarte, îl trăim ca ființă umană, în mod continuu.
Ritmul zilnic ne amintește de el.
Dimineața, la trezire (mai ales după un somn bun de noapte), ne trezim proaspeți și odihniți, precum copiii (”copilăria” zilei) – apoi în prima parte a zilei avem chef de muncă, de activități creative, de mișcare, de multă dinamică. Întocmai precum adolescenții. După masa de prânz, energia începe să scadă, se mai menține la un nivel acceptabil până în jur de orele 17.00-18.00 – partea de ”adult” a zilei – apoi după ora 19.00 apare oboseala fizică, emoțională și mentală evidentă (”bătrânețea” zilei). Iar în momentul în care mergem la culcare – energia zilei respective este complet epuizată și are nevoie ”să moară” puțin (să dispară conștiența realității fizice) pentru a permite corpului să-și reîncarce bateriile. Așadar, în fiecare zi, ”înviem” dimineața și ”murim puțin” seara, la culcare.
Somnul mai este denumit ”mica moarte” – pentru că este o stare în care conștiența noastră rațională încetează să mai acționeze. Corpul fizic este în stare de imobilitate și toate funcțiile sale sunt încetinite la maxim.
Ritmul anual ne amintește și el de ciclul ritmic viață – moarte.
Primăvara, cu Natura care izbucnește plină de viață, cu mirosurile proaspete din aer și forfoteala tuturor viețuitoarelor – ne amintește de copilărie.
Vara, cu Soarele fierbinte, aerul cald și Natura toată mustind de viață și ocupată de multe ”treburi” amintește de adolescență și perioada de adult tânăr.
Toamna, cu roadele sale bogate, cu recoltarea alimentelor și primele ploi și nopți reci, ne amintește de perioada de adult, cu multă experiență de viață, dar și cu începului degradării corpului fizic.
Iarna – cu natura golașă, fără frunze și întreaga viață retrasă în inima pământului – ne amintește de bătrânețe, cu pierderea puterilor fizice și orientarea către cunoașterea interioară, spirituală.
Ființa umană are și alte cicluri de evoluție – pe care unii cercetători le numesc cicluri de 7 ani, sau cicluri de 49 de ani.
Omul are privilegiul să repete de nenumărate ori un tip de experiență, pentru a-i putea înțelege toate părțile și a o putea integra în bagajul cunoașterii sale.
Zi de zi, an de an, omul repetă trecerea prin naștere și moarte, la diferite nivele și în diferite moduri.
Cu toate acestea – momentele de ”intrare” și de ”ieșire” din lume rămân pentru majoritatea oamenilor perioade necunoscute și magice.
În fiecare anotimp, există câte un moment definitor al energiilor acelei perioade.
Pentru că ne apropiem acum de Solstițiul de iarnă – am vrut să împărtășesc cu toată lumea ce simt eu despre acest moment special al anului.
Ani de zile am perceput în perioada Sărbătorilor de iarnă o stare de interioară de tristețe, de melacolie, că ceva se sfârșește, că îmi vine să plâng, dar nu știu de ce.
Și la un moment dat, am avut o revelație: de fapt – îmi vine să jeluiesc anul ce-a trecut – viața mea și timpul petrecut de mine în anul care a trecut. Care a dispărut, a plecat, și nu se va mai întoarce. Parcă o parte din mine moare în fiecare an, în această perioadă.
Rămân doar amintiri interesante, experiențe și uneori deprinderi sau skill-uri pe care le-am învățat de-a lungul anului.
Solstițiul de iarnă marchează ”moartea” unei părți din noi, care se aliniază cu ”moartea” aparentă a Naturii din jur, în special în zonele temperate ale globului (acolo unde locuim si noi).
Nu întâmplător, în lunile octombrie și noiembrie – există multe ritualuri și datini legate de morți – există pomenirea sufletelor celor morți, dar și sărbători precum Halloween-ul – în care se re-amintește (într-un mod plin de umor) de lumea ”de dincolo”.
Tot în aceste luni se petrec multe ”treceri dincolo”.
Cei cărora le-a sosit timpul să părăsească existența fizică – o fac mai rapid în această perioadă. Foarte multe persoane bolnave percep o agravare a stării lor în această perioadă, pentru foarte mulți vârstnici este un timp dificil. Care le amintește clar de apropiata lor trecere.
Solstițiul de iarnă, cea mai lungă noapte a anului – este perioada în care Întunericul nopții și forțele selenare ale lunii dobândesc putere asupra lumii vii.
Moartea este o circumstanță pe care oamenii o privesc cu frică, cu spaimă și cu multe prejudecăți.
Natura ne arată o cu totul altă perspectivă, dacă suntem atenți.
Moartea – degradarea – descompunerea – sunt procese naturale care fac parte din ”reciclarea” continuă a sistemului viu.
Fără moarte – viața s-ar dezvolta în exces sau ar stagna.
Moartea permite reîmprospătarea energiilor – și folosirea elementelor componente ale vechilor structuri în noi tipare de forme și viață.
Viermii, bacteriile, virușii, ciupercile și paraziții sunt formele de viață dezvoltate pe pământ care reprezintă ”instrumentele” degradării și reciclării materiei biologice vii.
De câte ori există terenuri slăbite, muribunde, care nu își mai îndeplinesc corespunzător rolul în funcționarea generală a lumii – apar ”ambasadorii” morții – mucegaiurile, bacteriile și viermii.
Când un aliment este stricat – avem aceste semne importante ale alterării sale – apariția coloniilor de mucegaiuri sau a viermilor.
Când ”ambasadorii” morții apar în corpurile noastre – când ne trezim cu infecții bacteriene, virale, parazitare sau cu ciuperci – știm că la acel nivel în corpul nostru există țesuturi degradate, slăbite, muribunde, iar acești prieteni din Natură au sosit să-și facă treaba. Nu este nimic ”personal” sau ”sentimental” în echilibrul și ritmicitatea Naturii. Există doar cicluri naturale, impersonale și logic legate între ele – pe care omul încă nu a reușit să le înțeleagă și în care nu se mai integrează de milenii.
Nu există ”agresori” în mediu – și nu suntem ”biete victime” atacate de viruși, bacterii și ciuperci.
Există doar o lume Naturală care în permanență își caută echilibrul și-și derulează ciclul viață-moarte continuu, cât timp Pământul se învărte pe orbita din jurul Soarelui.
În fiecare iarnă – ceva din noi ”moare”.
Nu întâmplător, unul dintre cele mai importante posturi ortodoxe este proiectat în această perioadă. Oprirea de la consumul alimentelor tip proteine animale agresive, care încarcă tubul digestiv cu reziduuri acide (producătoare de slăbiciune, degradare și moarte) se dorește o măsură de prevenție a intrării organismului în ”rezonanța morții” Naturii din jur.
Iarna ”moare” doar partea fizică a Naturii.
Pentru că cea energetică, cea spirituală, este mai puternică decât în timpul anului.
Sarbatorile de iarnă ale oamenilor, cu beculețe și lumânări, cu reunirea familiei și amintirea valorilor esențiale aflate la baza existenței umane: colaborarea, împărtășirea și iubirea – ne ”acordează” cu această vibrație spirituală atot-puternică a iernii.
Avem nevoie de această perioadă în care să oprim activitățile, eforturile, dinamica, consumul de energie doar în exterior – și să ne ”centrăm” mai mult pe sentimente și trăiri înălțătoare, ce ne reamintesc ce cealaltă parte din noi – de partea divină.
Când am înțeles ciclurile viață-moarte zilnice, anuale și dintr-o viață de om, am realizat că legitatea nu se aplică doar la câteva nivele, ci la toate nivelele.
Pentru mine este foarte clar că totul în această lume minunată în care trăim este ciclic, ritmic, periodic – că nu există momente clar definite (început – sfârșit), ci doar o spirală eternă, asemănătoare spiralei din ADN-ul celulelor noastre, sau din vortex-ul din mijlocul Căii Lactee.
Pentru mine este clar că se reciclează totul în acest Univers – materia și energia, deopotrivă – așa încât știu că nu există moarte – în sensul dat de înțelegerea omenească – ci numai treceri între cicluri, de la o buclă la alta a spiralei.
Pentru mine, Solstițiul de iarnă este o perioadă de liniștire, de potolire a agitației fizice și activităților. În fiecare an îmi propun să reduc din timp activitatea și să intru în starea interioară receptivă, de primire a influxurilor spirituale din Natură – dar de fiecare dată, încă reușesc să rămân agățată de ”poveștile” și ”telenovelele” din lumea fizică.
Totuși, în acest an, mai mult ca niciodată, cu ajutorul energiei fructelor și probabil al energiei Naturii/Pământului, în general – am avut zile întregi de contemplare, de plimbare în Natură și de conectare cu vocea mea interioară.
Încerc să reiau legătura cu elementalii Naturii, cu acele energii care au stat întotdeauna la dispoziția oamenilor, dar goana civilizației moderne i-a gonit în basme și mitologie.
Încerc să reiau legătura cu propriul Suflet, cu Sinele înalt și să-i înțeleg imboldurile, pentru a putea să-mi redefinesc o altă structură interioară, și apoi și exterioară, mai bine adaptată la ceea ce se petrece acum pe pământ.
Solstițiul de iarnă este o noapte bine-venită, după o zi foarte lungă, care a durat un an întreg.
Avem nevoie să ne oprim, să recapitulăm ceea ce am făcut până acum, să digerăm lecțiile și să eliminăm reziduurile acumulate.
Să aflăm mai multe despre noi înșine și despre lumea misterioasă în care trăim.
Vă doresc tuturor un Solstițiu de iarnă liniștit – cu pace – relaxare – stare de bine și contemplare.
Să aflați în liniștea interioară răspunsurile la toate nelămuririle și întrebările pe care le aveți.
Și să învățați să apreciați puterea Întunericului și lecțiile Morții, ca forță importantă de regenerare. Integrarea acestor energii în Viața noastră îi conferă putere și pasiune.
Comparativ cu Moartea – orice altă problemă din viața noastră devine minusculă și frivolă. Când avem termeni reali de comparație – privim viața din cu totul altă perspectivă.
Și atunci când reluăm ciclul Naștere – Moarte – din primăvară – vom participa cu toată ființa noastră interioară la Iubirea naturii – exprimată de verdele frunzelor.
IUBIRE TUTUROR!
