ASHAVIR TER-HOVANESSIAN (ATHEROV) – Iran

Vă prezentăm traducerea unor fragmente foarte interesante dintr-o carte extraordinară. Mulțumesc Cristelei Gerogescu pentru că mi-a trimis informația și Spiritului/Universului care îmi trimite la momentul potrivit ceea ce am nevoie pentru creșterea și evoluția mea continuă.

Ashavir Ter-Hovanessian (Aterhov) – RAW-EATING, A new World Free from Diseases, Vices and Poisons

Third Edition Revised, Hallelujah Acres, Shelby, North Carolina, USA, 2000

A.T. Hovanessian – Hrana nepreparată termic – o lume fără boli, vicii și otrăvuri

Arshavir Ter-Hovanessian – Profetul uitat

Raw-veganul din Armenia Arshavir Ter-Hovanessian o să fie amintit într-o zi ca fiind nu doar tatăl mișcării mondiale moderne de raw food (hrană nepreparată termic), ci și în același timp unul dintre cei mai mari umaniși și ecologiști care au trăit vreodată. Cartea sa Raw Eating (Hrana nepreparată termic), publicată prima dată în limba armeană în 1960, este considerată nu doar Biblia mișcării raw-food, ci și una dintre cele mai bune cărți publicate vreodată.

După ”trezirea” sa la consumul de hrană neprelucrată termic, el și-a găsit pasiunea și misiunea vieții în împărtășirea adevărului pe întreaga planetă. Cu banii săi personali a tipărit și distribuit gratuit peste 10.000 de exemplare ale cărții sale peste tot în lume. Nu i s-a părut moral să ia bani pentru o cunoaștere atât de simplă și benefică. Datorită eforturilor sale, mii și acum milioane de oameni au căpătat o a doua șansă în viață, fără boli și suferințe.

Nu se știu multe lucruri despre viața sa. Munca sa a fost mult plagiată de alți ”guru ai ai mișcării naturiste” oportuniști precum Stephen Arlin, David Wolfe, Fouad Dini, R.C. Dini și Ken Seaney, în cartea lor: Prima Lege a naturii: dieta nepreparată termic. Lui Aterhov (Aeshavir Ter-Hovanessian) nu i-au fost recunoscute deloc meritele, de către nici unul dintre acești autori avizi după bani. El a făcut atât de mult pentru omenire și este important să fie măcar recunoscut, apreciat și onorat pentru munca sa. Aterhov este cu adevărat unul dintre cei mai subestimați filantropi ai timpurilor noastre și filozofia sa cu privire la hrana neprelucrată termic a apărut datorită nevoii disperate a omenirii pentru un mod de viață mai natural și sănătos.

Dieta raw (neprelucrată termic) nu este doar remarcabil de benefică pentru starea de bine fizică, mentală și spirituală a noastră, ci și pentru întregul mediu înconjurător și economia tuturor națiunilor pământului. Acest stil de viață este singurul mod în care am fost proiectați să trăim, iar convertirea unor națiuni întregi la dieta nepreparată termic ar fi un pas revoluționar, la propriu. Aterhov credea și el că hrana nepreparată termic va produce ”cea mai mare revoluție a lumii”, așa că să încercăm să nu-l dezamăgim.

Mulțumesc editurii Hallelujah Acres pentru republicarea acestei capodopere în limba engleză și am făcut această carte electronică disponibilă tuturor, pentru ca fiecare, la rândul său, să o distribuie oricui consideră de cuviință. Nu lăsați acest mesaj neauzit, pentru că poate schimba vieți. Are loc o tranziție către o lume nouă, o lume în care hrana nepreparată termic ne va elibera de toate suferințele și degenerările aduse de vechea tradiție a hranei gătite, proiectând pentru noi un viitor mai luminos decât ne putem imagina.

Haik Nazaryan, haik@narazyan.com

11 martie, 2012, Glendale, California

Partea întâi

 

Cum am conceput ideea hranei nepreparate termic

Mâncarea nepraparată termic ar trebuie să fie singura nutriție a omului. Obișnuința gătirii mâncării ar trebuie să fie complet abandonată de întreaga lume. Este o cerere de netăgăduit a naturii. Consumul de hrană gătită este cel mai mare barbarism al istoriei omenirii, un barbarism de care nimeni nu pare conștient și căruia îi cad cu toții victime inconștiente. Nu contează cât de ciudată pare această idee pentru mulți oameni, este un adevăr absolut, pe care nu-l mai putem ocoli.

Adevărul a devenit evident pentru mine după 18 ani de studii și investigații minuțioase, când am devenit convins de faptul că moartea fiului meu de 10 ani și a fiicei mele de 14 ani au fost provocate de alimentația lor nenaturală. Numărul uriaș de investigații medicale pe care le-am făcut în Iran, Franța, Germania și Elveția în diferitele încercări de a descoperi boli specifice ale corpului lor și administrarea a nenumărate medicamente – au avut și ele un rol considerabil în derularea tragediilor. Copiii mei au murit prin slăbire treptată și degradare a organismelor provocată de alimentația nenaturală și medicamentele otrăvitoare.

Am reușit să penetrez secretele științei medicale și să-i observ atât aspectele pozitive, cât și cele negative mai clar, pentru că nu am fost motivat de dorința de a deveni medic și de a-mi câștiga existența din aceasta. Stimulentul meu a fost în primul rând dorința de a face orice cu putință pentru recăpătarea sănătății iubiților mei copiii, iar mai târziu, dorința arzătoare de a perpetua amintirea lor prin oferirea către umanitate a ceva folositor.

Un al factor care a contribuit la o realizare și mai deplină a limitărilor științei medicale a fost întregul sistem pe care l-am dezvoltat în cadrul studiilor mele tip auto-didact, libere de presiunea programelor academice. N-am devenit niciodată intoxicat de ”sloganele” progresului proclamate de știința medicală și de poveștile fantasmagorice ale beneficiilor fabuloase ale medicamentelor. Am studiat toate aceste aspecte cu o minte deschisă și critică și mereu am văzut limitările și problemelor tuturor. Am luat și în seamă faptul că în ciuda existenței unui număr impresionant de medici calificați și a unui număr la fel de mare de câștigători ai premiilor Nobel, oamenii civilizați se îmbolnăvesc mult mai des decât orice animal, iar boli precum scleroza, diabetul, bolile de inimă și cancerele au crescut într-o rată alarmantă, amenințând să șteargă omenirea de pe fața pământului. Nu mi-am pierdut timpul memorizând simptomele bolilor, numele și dozele medicamentelor și acelor formule complicate de care rar are cineva nevoie în practică, pentru că nu am intenționat niciodată să dau examene și să obțin titluri. În schimb, mi-am dedicat timpul cât de mult cu putință studierii acelor ramuri ale științei și a surselor de cunoaștere ale lor, de la nivelul principiilor generale și fundamentale, până am reușit să-mi trag propriile concluzii esențiale și vitale.

Rezultatele a 18 ani de studii și muncă intensivă au fost expus în două volume, primul de 568 de pagini fiind cel publicat în limba armeană în 1960.

Eficiența operațiilor fiecărei uzine depinde de furnizarea uniformă a materiei prime utile, specificată de inginer

Până la descoperirea focului, omul s-a dezvoltat, laolaltă cu toate animalele, prin consumarea de alimente naturale, crude, neprelucrate. Dar odată cu descoperirea focului, fără să se gândească prea mult, oamenii au început să-și ”prepare termic” mâncare, distrugându-i componentele esențiale, transformând mâncarea în cadavre și hrănindu-și corpul cu ele. Ca o consecință directă a acestui lucru, au apărut toate bolile de care suferă astăzi omenirea.

Organismul omenesc este o bijuterie a naturii. Omul este cea mai complicată și perfectă uzină vie construită prin eforturile continue ale Naturii de-a lungul unei perioade de 1.5 miliarde de ani. Simultan cu construcția acestei ”uzine”, natura noastră a utilizat razele soarelui pentru a dezvolta materii prime crude ce sunt necesare coordonării miilor de operații complicate din organismele noastre și asigurarea producției substanțelor corespunzătoare. Mai mult, natura a înzestrat aceste materiale crude cu perfecțiunea structurii lor și cu componente în armonie perfectă – regăsite într-un bob de porumb, într-o sămânță de rodie, într-un fruct de pădure sau un strugure, ori în frunza unei vegetale. Fiecare componentă alimentară crudă luată separat conține toți factorii ce sunt necesari pentru a ține în viață organismele vii ale ființelor precum omul.

În lumea materială – cea mai mică deviere de la detaliile protocoalelor proiectate de ingineri pentru funcționarea unei fabrici sau orice anomalie în materia primă necesară pentru asigurarea unei productivități normale determină un eșec în operațiunile din fabrică.

În același mod, cea mai mică deterioare sau alterare a materialelor crude prescrise de natură pentru a asigura normalitatea operațiilor proceselor complicate din organismul omenesc produce tulburări ale funcțiilor biologice normale ale organelor și aceste tulburări se exprimă sub forma bolilor.

Diferitele metode folosite de oameni pentru distrugerea și degenerarea materialelor crude complete din natură, necesare ”operării” normale a organismelor – sunt aproape greu de înțeles cu mintea. Oamenii au inventat fabrici demoniacale, cuptoare și bucătării. Orice degenerare în calitatea alimentelor naturale este urmată de o degenerare corespunzătoare a organismului uman. Nutriția naturală asigură operarea normală a organismului nostru, în timp ce nutriția nenaturală este urmată de o tulburare a funcțiilor acestuia. Multitudinea bolilor reprezintă rezultatul marii diversități a degenerării în constituienții hranei naturale.

Atunci când toate nevoile sale sunt satisfăcute în conformitate cu legile naturii, organismul uman, care este cel mai perfect organism din regnul animal, poate trăi într-o stare de sănătate excelentă timp de minim 150 de ani până către 200-250 de ani. Mâncarea gătită forțează organele corpului să lucreze de mai multe ori cât capacitatea lor normală, obosind astfel prematur și producând diferite boli, scurtând viața omului la o fracțiune din potențialul ei normal. În era prezentă de avansuri științifice, omul ar putea să scape complet de toate bolile dacă nu mai consumă hrană gătită și își dedică energia studiului problemei longevității. Simultan, odată cu nutriția naturală, omul trebuie să aibă grijă ca și restul nevoilor sale naturale să fie satisfăcute. Acestea sunt aerul curat, somnul odihnitor (adormirea devreme și trezirea devreme), activitatea fizică, abținerea de la încălzirea artificială, igiena (curățenia) și altele.

Bolile nutriționale directe și indirecte

Bolile nutriționale sunt împărțile în două mari categorii: boli directe și indirecte. Bolile nutriționale directe sunt cele produse de super-abundența anumitor constituienți nutriționali sau deficiența altora. Alimentele preparate termic și alimentele din animale au ca efect creșterea proteinelor și grăsimilor în dietă, în timp ce se elimină alte substanțe de înaltă valoare nutritivă (enzime, vitamine). Știința a identificat până în prezent doar un număr neglijabil de mic al acestor substanțe – denumite vitamine și fără de care viața nu ar putea exista. Printre bolile nutriționale directe amintim toate afecțiunile cronice și bolile tip carențe (deficiențe). Aceste boli se dezvoltă foarte lent și în mare secret. Atât timp cât boala nu a atins stadiul final și organele s-au oprit din funcționare, persoana se consideră sănătoasă. În cazul unei deficiențe de vitamine parțiale sau mixte, boala nu apare, dar simptome specifice unei anumite avitaminoze sunt descrise în cărțile de medicină; de multe ori, apar suferințe care nu sunt ușor de explicat.

Bolile digestive indirecte sunt bolile infecțioase. În organismul omenesc trăiesc multe varietăți de microbi care în circumstanțe normale aduc servicii utile organismului și care sunt controlați de anumite celule specializate (diferențiate) și se supun comenzilor acestora. Dar datorită nutriției greșite, celulele degenerate și emaciate sunt atât de slăbite, încât în virtutuea Legii Supraviețuirii microbii și-o ”iau în cap” și se eliberează de controlul celulelor, se revoltă împotriva stăpânilor și devin patogeni, producând bolile infecțioase atât de bine-cunoscute. Uneori, armata invadatoare a microbilor, care ar fi fost confruntată cu o opoziție irezistibilă într-un organism sănătos și ar fi fost distrusă dintr-o dată, nu întâlnește nicio opoziție într-un organism slăbit și produce o infecție specifică.

În al doilea volum ar cărții mele în limba armeană, am devotat un spațiu considerabil problemei bolilor infecțioase, pentru examinarea cărora am analizat anumite porțiuni din primul volum al tratatului de ”Anatomie Patologică și Patogenezia Bolilor Umane” scris de eminentul om de știință rus I.V. Davydovsky, publicat în 1956. Prin intermediul a numeroase fapte, autorul dovedește că nu microbii în sine sunt vinovați de provocarea bolilor infecțioase, ci proasta condiție a corpului omenesc, declinul puterii sale imunitare. Dar din nefericire, Davydovsky, ca toți dependenții de mâncare, nu este în stare să explice cum putem restabili imunitatea corpului, dar și mai bine, cum să prevenim declinul acesteia.

Frica de microbi a înfricoșat atât de mult oamenii încât pentru a scăpa de ei au recurs la cele mai periculoase măsuri și cu toate acestea, au obținut rezultate inverse. Gătitul mâncării pentru evitarea microbilor este una dintre greșelile fatale ale științei medicale. Nu putem extermina microbii de pe suprafața pământului. Ei sunt găsiți pretutindeni, vor exista întotdeauna și pot intra în organismele noastre prin diferite canale. În mod special, prin gătitul mâncării ne slăbim rezistența propriilor celule și apoi distrugem în hrana noastră exact acele antibiotice naturale destinate de natură în lupta împotriva microbilor. Chiar și doctorii care sunt dependenți de mâncarea gătită pot confirma faptul că multe vitamine, distruse de foc, au proprietăți anti-bacteriene. De aceea animalele care sunt hrănite cu resturi de la oameni sunt atinse de aceleași fel de boli infecțioase ca și oamenii.

Celulele canceroase sunt rezulatul direct al mâncării degenerate

Mulți dintre consumatorii hranei gătite sunt înclinați să creadă că hrănirea omului cu mâncare gătită secole la rând a determinat obișnuința acestuia cu ea și că ar putea suferi dacă începe să mănânce imediat hrana crudă. Cu alte cuvinte, dacă am umplut motorul mașinii cu gunoaie și benzină de calitate inferioară o perioadă mai lungă de timp, motorul s-a obișnuit deja cu ea și ar fi pericol de distrugere dacă am înlocui benzina murdară cu una curată.

Întâi de toate, o perioadă de câteva mii de ani nu se poate compara cu peste 1,5 miliarde de ani în care strămoșii noștri au trăit și s-au dezvoltat exclusiv cu hrană crudă. Mai mult de asta, omul nu s-a obișnuit cu hrana gătită, fapt dovedit de existența atâtor boli și suferințe, care dispar atunci când organismele se re-întorc la funcțiile lor normale, odată ce omul se reîntoarce la hrana nepreparată termic.

Este adevărat că prin legile evoluției organismele noastre încearcă să se adapteze la alimentele pe care le primesc, dar nu în modul în care oamenii își imaginează. Acei constituienți nutritivi ai alimentelor care sunt esențiali pentru procesele complicate și pentru funcțiile majore specializate ale celulelor sunt ușor distruși sub influența focului. De aceea, alimentele considerate nutritive de către cei care mănâncă gătit nu au constituienți esențiali, dar aduc în schimb un aport abundent de proteine, grăsimi și carbohidrați, de câteva ori mai mult în exces față de necesarul celulelor.

Fiind continuu deprivate de constituienții nutritivi esențiali pentru realizarea funcțiilor lor mai înalte, celulele fie nu-și ating dezvoltarea completă și specializarea, sau după ce le ating, își pierd aceste abilități de a le îndeplini. După câțiva ani de privațiuni și rezistență, vine o zi în care una dintre cele câteva miliarde de celule, complet deprivată de abilitățile sale native, este eliberată de mecanismele ce limitează creșterea celulară. Și atunci, această celulă se separă de viața comună, devine autonomă și începe să devoreze în mod avar materialele din care sunt create țesuturile, precum și cele aflate în fluidul inter-celular în cantități mari, întrucât sunt respinse de celelalte celule, fiind în mare exces față de nevoile lor – dar care sunt intens lăudate de biologii iubitori de gastronomie – proteinele (în special proteinele animale), grăsimile și substanțele azotate. După ce această celulă crește la o viteză alarmantă, fără control și sfidătoare, celula începe să se multiplice într-o manieră dezordonată pentru a forma o masă îngrozitoare, o nouă creatură vie, care în cursul creșterii distruge totul în jurul ei și într-o bună zi, distruge chiar edificiul în care se află, corpul omenesc. Numele acestei noi creaturi este cancer. Este un adevărat copil al mâncării gătite, o dovadă vie a modului în care celulele sunt ”adaptate„ la structura alimentelor pe care le consumă.

Când viața a apărut pentru prima oară pe planeta noastră, natura a avut la dispoziție cele mai elementare materiale de construcție (proteine, grăsimi și carbohidrați) din care a reușit să creeze cu success primele organisme uni-celulare. Așa cum prin simpla adăugare a unui cilindru, a unui aparat sau unui mic detaliu un inginer reușește să adauge o funcție nouă fabricii sale, la fel și natura, prin adăugarea unui nou constituient la materialele de construcție (corpuri vegetale) a adăugat o nouă funcție unui organ animal. Această sarcină migăloasă a ținut natura ocupată timp de 1,5 miliarde de ani, perioadă în care și-a dezvoltat materialele ”crude” de la bacteriile obișnuite până la fructele pe care le cunoaștem astăzi, și prin intermediul dezvoltării materialelor vegetale și simultan cu evoluția lor, s-au dezvoltat și organismele animale uni-celulare care au creat minuni de perfecțiune precum omul, exact la fel cum omul a dezvoltat propriile unelte, prima mașină cu aburi și le-a transformat într-un reactor nuclear complicat.

Din nefericire, după descoperirea focului, evoluția naturală a omului s-a oprit, și ceea ce este mai rău, a regresat în mod uriaș. Focul și alte mijloace ridicole de degenerare inventate de omul civilizat au distrus toate proprietățile superioare nutritive depozitate miliarde de ani în alimentele naturale și în consecință, în celulele animale și le-a reîntors către tipologia lor primitivă, dar cu prerogativul uriaș de a servi drept sursă pentru materialele de construcție ce servesc la creșterea fără scop a celulelor canceroase. Celulele canceroase sunt adevărate specimene de celule primitive. Pentru biologii miopi materialele de construcție pentru corp sunt proteinele, cu alte cuvinte piatra și cărămizile folosite în structurile obișnuite. Nu sunt interesați în diferite alte tipuri de ”mortaruri” și alte detalii indispensabile pentru construcția unei fabrici complicate, și care nu există într-o friptură sau un grătar.

În al doilea volum al cărții mele în limba armeană am devotat aproape 300 de pagini pentru examinarea problemei originii cancerului. În acest scop am revizuit un tratat important al unui microbiolog american faimos, E.V Cowdry intitulat ”Celule canceroase” (1955) considerat cel mai exhaustiv dintre variatele studii asupra subiectului și în care sunt colectate toate studiile importante, datele, opiniile și concluziile publicate de numeroși oameni de știință bine-cunoscuți. Pe baza datelor de cercetare obținute de către microbiologi, am dovedit că celulele canceroase își au originea în deficiența constituienților nutriționali superiori și a super-abundenței acelor materiale ”comune” de construcție care încurajează creșterea fără scop a celulelor.

Dependența de mâncarea gătită este cel mai periculos dintre toate viciile

Cititorul se poate întreba în mod natural de ce nici unul dintre cei mai eminenți oameni de știință și profesori nu observă acest adevăr simplu și de ce nimeni nu ne spune că obiceiul de a mânca hrană gătită este ne-natural și periculos. Motivul este că întreaga omenire este dependentă de hrana gătită și hrana gătită a orbit pe toți. Nimeni nu realizează că mâncatul hranei gătite este un viciu și cu atât mai mult, cel mai groaznic dintre toate. Nu este vorba despre pofta față de o anumită substanță, ci de suma totală a tânjelii după mii de substanțe (și ce substanțe ”minunate” și ”dezirabile” sunt toate!). Mai mult, mâncătorii de hrană gătită miopi văd bogăție și excelență în multitidinea combinațiilor alimentelor gătite, exact această multitudine dând naștere unei mulțimi la fel de mari de leziuni, a căror reflexie poate fi regăsită în larga varietate de boli răspândite în lume.

Omul capătă dependență de acele substanțe care conțin otrăvuri precum ceaiul, cafeaua, cacaoa, tutunul, alcoolul, opium-ul, cocaine, morfina etc. Pofta intensă pentru aceste substanțe este stimulată de otrăvurile corespunzătoare acumulate în organismul omenesc. Mâncarea gătită produce o largă varietate de otrăvuri care, în cursul timpului, sunt depozitate în diferitele părți ale organismului, precum în pereții venelor și capilarelor, în articulații, în centrul celulelor adipoase și pretutindeni în corp. Exact precum pofta de heroină a unui drogat nu apare din nevoia normală, fiziologică a corpului, la fel și dorința pentru mâncarea gătită, senzația percepută de foame, nu reprezintă cererea normală a corpului, ci mai degrabă cererea dependenței lui. Este expresia impulsurilor care sunt stimulate de otrăvurile colectate în organismul uman; este cererea bolii care s-a cuibărit în corp, cererea celui mai mare dușman al omului.

Acest viciu teribil este introdus în corpul fiecărei ființe umane, chiar de către proprii părinți, imediat după naștere. De aceea, din momentul în care copilul începe să devină conștient și să vorbească, dependența de hrana gătită este deja bine instalată și din acel moment și până la finalul vieții sale el consideră hrana gătită drept dieta sa normală și are pofte intense pentru ea, considerându-le nevoile sale fiziologice; este ceea ce el consideră greșit drept ”foame” reală.

Dorința pentru hrană gătită nu este FOAME

Când un mâncător de alimente gătite încearcă să se hrănescă exclusiv cu alimente naturale, precum mierea, nuci, grâne, fructe și legume crude și nu mai are poftă pentru nici una dintre aceste alimente crude, înseamnă că nevoile naturale ale corpului său sunt momentan împlinite și el este plin. Dacă mănâncă hrana gătită, chiar dacă a mâncat deja de câteva ori mai mult decât avea nevoie din alimente, el se comportă ca și cum n-ar fi mâncat nimic și simte o poftă intensă pentru un fel de mâncare din carne, bogat și apetisant. Aceasta nu mai este ”foame”. Este o iritație produsă de otrăvurile care au fost depozitate în corp și care acum cer noi doze de otravă. Este plângerea demonilor ascunși în interior, ce solicită noi instrumente pentru a face bucăți corpul omenesc. Consumatorul de alimente crude cu voință puternică aude această plângere zile întregi – dar o ignoră cu întregul sufletul și nu face nici cea mai mică concesie.

Mâncarea gătită forțează organele omenești să lucreze la de trei până la patru ori mai mult din capacitatea lor normală

Toate organele corpului omenesc au niște rezerve naturale de energie tip depozit. În mod obișnuit, ele lucrează la un sfert din potențialul lor, păstrând restul de energie pentru folosință în caz de urgență sau la bătrânețe. Astfel, în circumstanțe ”normale”, inima bate de circa 70-72 ori pe minut (în timp ce la un consumator de alimente neprocesate termic este de 58-62 pe minut) și doar în circumstanțe excepționale poate ajunge la 200 de bătăi pe minut. În timpul respirației normale intră și ies 500 centimetri cubi de aer din plămâni, dar în eforturi respiratorii speciale putem respira până la 3700 cc.

Consumatorul de alimente neprelucrate termic își folosește organele digestive la un sfert din capacitea lor potențială, iar ca rezultat, aceste organe nu sunt niciodată supraîncărcate sau obosite. Consumatorul de alimente gătite, pe de altă parte, după stimularea apetitului prin intermediul reflexelor condiționate, mirodeniilor iritante, aperitivelor și altor stimulente absurde, își umple stomacul într-o atare manieră încât organele digestive sunt forțate să-și folosească întreaga capacitate de rezervă energetică, și chiar așa de multe ori sunt incapabile să facă față solicitărilor la care sunt supuse. De multe ori persoana este forțață să scoată hrana îngrozitoare pe aceeași parte pe care a introdus-o sau să o expulzeze din intestine cu purgative. În mod suprinzător, aceste acte îngrețoșătoare nu sunt considerate neobișnuite de un mâncător de hrană gătită termic.

La supraîncărcarea organelor digestive multe alte organe încep să lucreze intensiv, precum inima, ficatul și rinichii. Munca adițională la care sunt acestea supuse le obosește curând și le scoate din funcție prematur. Nu este o surpriză rezultatul care constă în scurtarea duratei de viață de câteva ori. Prin hrănirea cu substanțe inutile, dăunătoare și otrăvitoare, cel dependent de hrana gătită își satisface poftele, în schimb își paralizează activitatea stomacului și creează pentru sine o iluzie de satisfacție, în timp ce toate celulele corpului gem de foame, datorită lipsei de nutrienți esențiali. Stomacul unui consumator de hrană crudă se odihnește mai tot timpul și chiar în cea mai mare parte a timpului este gol, dar corpul lui se simte plin și satisfăcut în adevăratul sens al cuvântului.

Când un consumator de hrană gătită se decide să schimbe spre mâncarea nepreparată termic, la început nu se simte satisfăcut, indiferent de cât de mult mănâncă. De obicei, în loc să se simtă fericit, dependentul de mâncare gătită se simte nemulțumit de starea lui. După părerea sa, motivul acestei stări continue de foame ar fi faptul că alimentele pe care le consumă au o valoare nutrițională mai scăzută și nu sunt ”mâncare”. Există o neînțelegere cumplită. Din contră, tocmai aceste alimente sunt nutritive și complet echilibrate. Celulele corpului au suferit ani de zile ca urmare a lipsei lor. Capacitatea organelor digestive omenești corespunde compoziției alimentelor și aranjamentului constituienților lor. De aceea stomacul le primește fericit, le înmoaie rapid și le trece în intestine fără prea mare întârziere, iar celulele la rândul lor, care erau slăbite și emaciate de foame, la absorb avide și cer din ce în ce mai multe.

Celulele bolnave sunt vindecate, cele emaciate se recuperează, cele inactive își recapătă vitalitatea. Celulele adipoase, pe de altă parte, încep să se topească (prin înfometare), acumularea de otrăvuri dispare treptat și apa inutilă din țesuturi este eliminată. Celulele normale, active, iau locul acelor celule ”puturoase” care erau îngrășate de indolență și inactivitate. Pierderea rapidă în greutate a corpului este un semn sigur al recâștigării sănătății și vigorii.

Acest lucru ar trebui să umple inima unei persoane de bucurie și fericire. Pentru că acei nutrienți se răspândesc imediat în corpul său și îi aduc sănătate, putere, vigoare și energie. Este prima oară în viața lui în care deși toate organele și glandele obțin o porție copioasă de nutrienți, ele sunt în stare să lucreze confortabil și cu ușurință. Chiar dacă într-o zi persoana consumă o cantitate mai mare de hrană crudă decât are nevoie organismul, sau sunt în stare intestinele și celulele să absoarbă, stomacul nu o va refuza sau nu-i va produce o senzație de greață, declanșând vărsătură în forță. Ci mâncarea în exces față de nevoile sale nu va sta în stomac pentru a produce putrefacție; nici nu se va transforma în otrăvuri și să cauzeze tulburări intestinale. În loc de asta, fără să fie digerate, ele vor fi trecute din stomac în intestine și apoi vor părăsi corpul prin materiile fecale în aceeași zi, în timp ce intestinele și sângele se vor încărca de nutrienți bine echilibrați.

După o perioadă, să încerce numai să mănânce câteva înghițituri de mâncare gătită. Stomacul va refuza indignat acele substanțe stranii și nedorite. În ciuda plăcerii extreme pe care o percepe gura, înghițiturile vor stagna în stomac timp îndelungat, apoi vor acționa ca un blocant al apetitului și vor paraliza cursul normal al activităților digestive. Dar un mâncător de hrană gătită este foarte mulțumit și fericit cu starea lui, pentru că-și satisface poftele, își umple stomacul și are senzația de ”plin”. Omul care realizează valoarea hranei nepreparate termic se îngrozește de situația în care se află. El înțelege complet că nutrienții din alimentele crude sunt cei care hrănesc corpul, în timp ce cadavrele care vin de pe foc sunt mai degrabă combustibili și surse de diferite otrăvuri și boli.

Hrana umană ar trebui să fie constituită dn celule vii și nu din cadavre de celule moarte.

Alimentele echilibrate conțin celule vii. Corpurile plantelor, după ce părăsesc pământul, rămân vii pentru perioade lungi de timp. Un boboc de trandafir continuă să înflorească într-un vas, în timp ce semințele încolțesc atunci când sunt plantate la ani de zile după ce au fost adunate. Dar celulele animalelor omorâte sau cele din laptele îndepărtat din corpurile lor mor imediat și încep să se dezintegreze, transformându-se în otravă. Gătitul le schimbă în ceva cu adevărat îngrozitor. A considera proteinele animale ca fiind superioare proteinelor vegetale este cea mai nefericită eroare de judecată, o dovadă manifestă a miopiei biologilor adoratori ai cărnii. Dacă admitem faptul că organismul animal primește proteinele vegetale și le transformă în nutrienți echilibrați, atunci carnea animalelor precum vulpile, lupii, câinii, pisicile și tigrii care se hrănesc cu aceste proteine ”echilibrate” ar trebui să aibă cea mai înaltă valoare nutritivă; în timp ce caracterul toxic al cărnii acestor animale este atât de evident încât nici cei mai înfocați carnivori nu îndrăznesc să o consume.

Biologii ce sunt îndemnați de propriile predilecții personale să caute avantaje speciale în carne, pentru descoperirea așa numiților amino-acizi esențiali, nu au luat în considerare faptul că acești amino-acizi se formează tocmai din cele mai obișnuite ierburi consumate de animale. Prin ce reguli ale științei are organismul vacii capacitatea de a fabrica amino-acizi din cele mai ordinare ierburi și buruieni, și de ce organismul omului nu ar avea această capacitate, de a prepara aceleași componente din alimentele vegetale de calitate nutritiv superioară? Cum reușesc milioane de budiști să trăiască în absența amino-acizilor furnizați de carne?

Miopia este cel mai mare defect al științei medicale

Cea mai mare greșeală a biologilor dependenți de hrana gătită este miopia lor. Ei inchid ochii acelor rele care le apar neglijabile și nu prevăd consecințe serioase ce rezultă mai devreme sau mai târziu din cauze aparent minore. Să ne ilustrăm această declarație cu câteva exemple. Felurile de mâncare gătite, în special cele cu carne, sunt pline de otrăvuri. Nimeni nu observă otrăvirea cronică ce se produce imperceptibil tot timpul și chiar atunci când drept rezultat al otrăvirii ficatul, inima sau rinichii sunt afectate ulterior, disfuncția lor este atribuită unor cauze ”necunoscute”. Când otrăvirea este severă și este însoțită de diaree și vărsături, este considerată o tulburare digestivă. Prin ”indigestie” sau ”toxi-infecție alimentară” se înțelege doar starea care afectează întregul organism și amenință victima cu moarte imediată. Câte vieți inocente nu sunt sacrificate în acest fel!

Oamenii nu văd mizeria ce trece în arterele și venele lor din mâncarea introdusă zilnic, și cum se depun straturi după straturi pe pereții vaselor, îngustând trecerile și blocând brusc circulația sângelui, într-o bună zi – circumstanță considerată de cei miopi drept ”neașteptată”.

Oamenii nu observă presiunea uriașă exercitată de apele de la o inundație care apasă pereții unui baraj. Dar atunci când barajul, care a rezistat și s-a clătinat mult timp sub impactul apelor cedează, cauza demolării sale este pusă pe seama pietricelei accidental aruncate de un copilaș. Deja am discutat despre concepția corectă pe care un consumator de alimente crude o are despre cauza cancerului. Împotriva acesteia, cei 400 de ”agenți carcinogenetici” prezentați nouă de către oamenii de știință, dependenți de mâncarea gătită, printre aceștia aflându-se și iritațiile mecanice sau fumul de țigară, nu au un efect mai mare decât acea pietricică aruncată de un copil.

Fiecare organ are milioane de celulele ce colaborează și prin care este îndeplinită funcția acelui organ. Când nutriția impusă celulelor este lipsită de anumiți constituienți esențiali, celulele încep să-și piardă vitalitatea și să se îmbolnăvească. Rezervele de energie intră și ele în acțiune, dar și ele sunt curând epuizate. Atâta timp cât organul își îndeplinește funcția, într-un fel sau altul, oamenii miopi nu văd becul roșu; dar când organul nu-și mai poate îndeplini sarcinile, ei spun că acesta este bolnav și recurg la medicamente. Dar este posibil ca o pastilă sau o doză de otravă să poată înlocui constituienții nutritivi din alimentele care au fost arse în foc ani de zile și să ajute celulele bolnave să-și reia capacitatea pentru munca lor specializată?

După ce stau în tractul digestiv zile întregi, cantitățile de carne, ouă, unt și brânzeturi încep să putrezească și produc inflamația intestinelor, simptomul cel mai obișnuit al acesteia fiind diareea. Dar când un copil are un episod de diaree, vina este pusă pe coaja de la fructe descoperită nedigerată în scaune. Nimeni nu se întreabă cum ar putea coaja fructelor să producă inflamație în intestinele unui copil, în condițiile în care aceasta nu putrezește și nu se descompune ci părăsește corpul neschimbată în câteva ore după ce a fost introdusă. Întreaga tragedie rezultă din faptul că oamenii privesc alimentele precum ouăle, carnea, untul și brânza drept ceva normal și esențial, iar fructele ca pe ceva secundar, care pot fi mâncate sau nu. Uneori, se consideră chiar că este necesar să se interzică copiilor consumul de fructe, pentru a ”nu-i deranja la stomac”.

Greutatea unui consumator de mâncare gătită nu poate fi considerată drept un criteriu de sănătate. Obezitatea este cea mai periculoasă boală.

Atâta timp cât organismul uman este în stare să reziste la dieta nenaturală și să-și continue lupta împotriva ei, diferite tulburări încep să se manifeste, precum lipsa apetitului, indigestii, gastrite și alte tulburări gastrice, colite și așa mai departe. Toate acestea sunt expresia evidentă a luptei organismului de a-și folosi toate mijloacele de care dispune pentru a neutraliza efectele nocive ale dietei nenaturale și a elimina din interior substanțele otrăvitoare produse de ea. Pacientul începe să piardă din greutate și apoi încearcă să se ”întărească” prin introducerea de mese ”nutritive”. Ziua în care organismul este într-un final învins și își oprește lupta este cea în care fie omul își spune la revedere de la lumea asta, sau dimpotrivă, apetitul lui crește și el începe să mănânce fără oprire, să digere bine și să se îngrașe ”pentru a-și recăpăta sănătatea și vigoarea”. Cu alte cuvinte, ziua în care organismul uman abandonează lupta el ”se adaptează” la dieta nenaturală și se pune fundația uneia dintre cele mai periculoase boli ale oamenilor – corpolența nenaturală.

Sub presiunea dietei nenaturale, corpul este forțat să se adapteze și să permită în interior acumularea a diferite substanțe nocive, produse de această dietă. Se formează depozite de grăsimi, acid uric și derivații acestuia, de colesterol, de săruri obișnuite, lichid în exces, calculi, formațiuni sciroase, tumori, celule inactive și parazitare, celule gigante multinucleate (polikariocite), celule cu nuclei supradimensionați (megakariocite) etc. Uneori, aceste celule ating de sute de ori mărimea unei celule normale, dar le lipsește capacitatea de a face orice fel de activitate utilă.

Toate aceste monstruozități se acumulează în corp și îi creează omului iluzia de sănătate și putere, în timp ce el suferă, în realitate de o emaciere gradată. Mușchii lui devin subțiri și slăbiți, numărul celulelor sale specializate și active se micșorează, iar organele sale încep să se degradeze. O persoană ”bine-făcută”, robustă, cu fălci proeminente, cu brațe uriașe, cu mâini îngroșate și straturi de grăsime care atârnă – și lumea este plină de astfel de persoane – nu este în realitate decât un schelet acoperit cu piele. Un astfel de om și-a încărcat mușchii slăbiți și emaciați cu manșoane de grăsimi, pe care le hrănește continuu și le poartă pretudindeni după el. Dar ciudat vorbind, oamenii aceștia discută despre cât de sănătoși, viguroși și puternici sunt. Sunt atât de mândrii de cât de ”bine-făcuți” sunt încât de câte ori se aduce discuția despre slăbire, ei bat în lemn sau spun ”Facă-se Voia Domnului” dar n-ar renunța la un gram din mult-iubita lor grăsime. Am putea umple zeci de volume cu exemple de atare miopie și lipsă de viziune.

Nici un medicament nu poate înlocui materialele ”crude” distruse de foc

Toate medicamentele folosite sunt simptomatice. Cu alte cuvinte, ele servesc drept paliative pentru a ușura temporar starea pacientului și a ascunde simptomele bolii. În nici un caz ele nu pot înlocui nutrienții cruzi distruși în oalele și tigăile de gătit. Mulți oamenii de știință interzic folosirea medicamentelor. În Anglia, după o cercetare dificilă și îndelungată de patru ani jumătate, pe un eșantion mare de populație de o condiție bună, biologii de la Packham au concluzionat că doar 9% dintre oameni se bucurau de o stare bună de sănătate; toți ceilați 91% erau bolnavi, deși nu mulți erau conștienți de bolile de care sufereau. După tratamentele clinice indicate, concluziile au fost fără excepție faptul că toate bolile au răspuns la tratament, dar acestea au fost urmate de o deteriorare marcată a stării generale de sănătate a persoanelor. Aceasta însemna că medicamentele au ascuns, mai degrabă, simptomele de boală, în timp ce efectele lor secundare s-au adăugat organismului deja slăbit, pentru a-i agrava și mai tare situația. De aceea, oricine dorește să nu se îmbolnăvească, sau dacă deja este bolnav, să-și recâștige sănătatea, nu trebuie să-și pună speranțele în medicamente; ci mai degrabă are nevoie să se restrângă în a consuma alimente nenaturale și medicamente și să trăiască în concordanță cu legile naturale ale consumului de alimente nepreparate termic.

Aceasta este calea adevărată, sigură și științifică, în timp ce terapia medicamentoasă este, pentru a-l cita pe Bircher-Benner doar ”decepție și înșelătorie”. În opinia mea, poate fi numită mai degrabă o iluzie și o auto-înșelare. Nietsche și-a numit medicamentele ”șfichiurile biciului”. Doctorii se pot convinge ușor de adevărul declarațiilor mele, împărțind pacienții din spital în două grupe egale, tratând un grup cu ajutorul medicamentelor și mâncării gătite și celălalt doar cu alimente nepreparate termic, și apoi să compare rezultatele celor două. Acesta ar fi testul de bază și decisiv, altminteri, orice argument împotriva hranei crude va continua să fie fără valoare. Să ne ilustrăm declarațiile cu câteva exemple din terapia medicamentoasă simptomatică.

Durerea este un semnal despre faptul că organismul este în pericol, este un strigăt de ajutor al organismului. Dar în loc să eliminăm pericolul, noi amorțim nervii care transmit senzația de pericol către creierul nostru și reducem la tăcere vocea lor cu o doză de otravă. Între timp, boala își continuă evoluția inevitabilă, agravată și de efectele secundare ale medicamentului. Și un alt exemplu: când lumenul arterelor noastre se îngustează în tot corpul, rezultă o creștere a presiunii sângelui. Dar în loc să ne curățăm vasele de sânge de acele depuneri, folosim otrăvuri pentru a stimula acei nervi care sunt capabili să lărgească lumenul arterial. Atâta timp cât efectul otrăvii durează, sângele circulă prin vase, dar acestea sunt din ce în ce mai slăbite, inclusiv de efectul medicamentelor folosite.

Nu există nici un medicament care să nu aibă un efect nociv asupra organismului omenesc. Dar numai în ultimul timp câteva mici publicații au început să se preocupe de acest subiect. Una dintre ele ”Reacții ale terapiei medicamentoase” (1955) de dr. Harry L. Alexander, profesor emerit de medicină clinică, Washington University Medical School, ne oferă foarte multe informații utile. Desigur, utilizarea generală a medicamentelor este responsabilă pentru complicațiile și reacțiile care ucid imediat victima sau declanșează apariția unor boli serioase. Dar chiar și așa, doar una într-o mie de astfel de complicații este înregistrată, cele mai multe rămân ascunse sub tăcere.

S-a stăbilit că fiecare dintre cele 350.000 substanțe folosite pentru pregătirea medicamentelor este capabilă să producă complicații. Dar dintre ele, cele mai periculoase sunt penicilina, aureomicina, streptomicina, compușii de mercur, medicamentele din grupul sulfonamidelor, digitalicele, vaccinurile, serurile, vitaminele sintetice (tiamina, niacina), cortizonul, extractele hepatice, insulina, adrenalina și multe alte medicamente uzual folosite.

Este important să oferim acestei chestiuni o considerare specială. Vitaminele sintetice și extractele organice, prin care oamenii își înlocuiesc constituienții nutritivi și produsele arse în bucătărie, ucid o persoană cu viteza luminii, adesea la 5 minute de la intrarea în corp. În 1951, 324 milioane și în 1952, 350 milioane de grame de penicilină au fost injectate în sângele oamenilor pentru a înlocui antibioticele naturale care au fost arse și distruse în bucătărie.

După introducerea în corpul omenesc, medicamentele omoară mii de oameni, uneori în primele 5-10 minute, prin anafilaxie, în timp ce alte zeci de mii devin afectați de diferite boli, dintre care menționăm urticarii, dermatite, eczeme, purpură, astm bronșic, poliarterită, ciroză hepatică, icter, nefrită, nefroză, anemie aplastică, scabie și alte boli.

Oamenii aleg să fie orbi la responsabilitatea pe care o au medicamentele în producerea deceselor și bolilor și blamează în schimb super-sensibilitatea organismului. Dar ce cauzează această super-sensibilitate este ținut complet în tăcere.

Bieții mei copiii erau afectați de astfel de boli și probleme ale pielii de câteva ori pe an. Întotdeauna am încercat să căutăm cauzele în mâncarea pe care o consumau, în timp ce medicii care ne dădeau pungi de medicamente nu ne-au spus un cuvânt despre pericolele substanțelor prescrise. Ca și milioane de alți oameni, am crezut că medicamentele erau pentru vindecarea oamenilor, nu pentru îmbolnăvirea lor. Odată, ambii mei copii au dezvoltat icter în aceeași zi. Am fost luați prin suprindere, pentru că știam că icterul nu era totuși o boală contagioasă care să-i afecteze pe amândoi, în același timp. Astăzi, nu mai pot face nimic pentru a-mi opri mustrările de conștiință, decât să-i avertizez și pe alți părinți de pericolele medicamentelor.

În prezent este trist să observăm cum cele mai periculoase medicamente sunt popularizate cu ajutorul unor cântecele ușurele și imagini atractive, ca și cum ar fi ceva benefic de consumat în fiecare zi. În anumite țări, medicina și farmaciile s-au transformat în mari concerne de comercialism și profit.

Mâncarea hranei nepreparate termic va termina imediat utilizarea medicamentelor de orice fel, pentru că în absența bolilor nu vor mai fi necesare medicamentele. Bolile sunt produse de către degenerarea alimentelor; bolile pot fi vindecate doar prin corectarea dietei nostre. Toate încercările de a vindeca boli prin intermediul medicamentelor sunt foarte periculoase, experimente inutile destinate eșecului. Consecințele lor deplorabile ne sar în față continuu.

Își fac apariția noi tipuri de boli, suferințele ușoare sunt înlocuite de unele mai serioase. Ca rezultat, oamenii prepară continuu noi feluri de seruri și vaccinuri, descoperă antibiotice din ce în ce mai puternice și treptat, se implică într-un labirint de erori, complicații și dezastre.

O schimbare fundamentală și fără precedent este necesară în domeniul științei medicale. Toți medicii onești și cu spirit civic au nevoie să se ridice și să devină activi pentru a preveni distrucția materiei prime crude destinate pentru alimentarea uzinei corpului omenesc.

În opinia celor miopi, alimentația crudă este o reîntoarcere la o viață primitivă, ca a omului preistoric. De fapt, nu există o agresiune mai mare la adresa civilizației decât gătitul și prelucratul alimentelor. Cei care consumă alimente crude scapă de suferințele produse de așa-numitele boli ale civilizației și refuză să folosească progresul tehnic al civilizației drept mijloc de distrucție al purității materialelor crude ale oamenilor. Nimeni nu refuză să vorbească la telefon, să călătorească cu avionul și să-și mențină fructele proaspete în frigider.

De secole, oamenii au fost atât de orbiți și ignoranți încât au considerat întotdeauna mâncatul hranei gătite drept ceva natural. Iar acum, când aud pentru prima oară de mâncarea nepreparată termic, ei o consideră ceva straniu și curios, când în realitate tocmai degenerarea alimentelor naturale prin gătit este cea ne-naturală, stranie și ciudată – și va fi înregistrată ca atare în istorie drept cea mai mare prostie comisă de Homo sapiens.

Hrana gătită și terapia medicamentoasă duc rasa umană către anihilarea finală

Multe specii de animale uriașe au locuit cândva pământul și au dispărut complet ca urmare a condițiilor adverse de mediu. Astăzi, omul își creează astfel de condiții adverse cu propriile sale mâini, și într-o bună zi va dispare de pe fața Pământului. Paralel cu procesul de degenerare al alimentelor, există o creștere în varietatea și frecvența diferitelor boli. Înainte de trecerea a mai multe generații, oamenii vor muri de boli cardio-vasculare sau cancer înainte de a atinge vârsta pubertății și fără a fi avut oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de procreere. Pe baza vitezei alarmante a creșterii bolilor în ultimele decenii, este ușor de prevăzut viitorul, dacă oamenii persistă în nebunia lor.

Oamenii de știință care indică beneficiile mâncatului alimentelor gătite și ale terapiei medicamentoase sunt precum negustorii care, aflați sub amenințarea falimentului, sunt fericiți să-și numere bănuții, închizând ochii la milioanele de pierderi care se află în fața lor. Rezultatul final al oricărei afaceri este vizibil pe bilanțul la final de an. Haideți să vedem ce beneficii și avantaje a obținut omul civilizat ca urmare a descoperirii gătitului și medicinei, comparativ cu cele pe care le au miliardele de diferite alte animale. Nici unul, dacă luăm în seamă faptul că el este cea mai perfectă ființă de pe acest Pământ și cu toate acestea, este supus mai multor boli decât oricare altă creatură a lui Dumnezeu.

După descoperirea vitaminelor, omul ar fi trebuit să aibă înțelepciunea de a percepe că prin gătit el distruge în alimentele naturale exact acești constituienți fără de care își grăbește sfârșitul. Ar fi trebuit să oprească risipa și să păstreze integritatea alimentelor naturale, nu să le degenereze. Dar farmecul mâncării gătite este atât de mare încât acoperă orice tentative de reformă. Dependențele cuceresc știința și își revendică plata. Între timp, încă agățați de hrana gătită, oamenii încearcă să penetreze în secretele alimentelor, să recunoască ce constituienți sunt distruși prin gătit și procesare și apoi să-i înlocuiască prin substanțe sintetice. Nu este o nebunie să arzi și să distrugi cu propriile mâini acele componente esențiale, să te îmbolnăvești, să fii pe marginea gropii și apoi să faci tentative inutile de a te salva cu mijloace iluzorii? Este important să avem în minte că acești constituienți nu sunt limitați la cele 40 sau 50 de vitamine recunoscute de biologie. Sunt mult mai multe și nu ne vom putea forma o imagine reală a proprietăților lor calitative și cantitative multe mii de ani de acum înainte. Să presupunem că într-o bună zi oamenii de știință vor reuși să recunoască toate varietățile lor. Apoi, pentru a le înlocui cu mijloace artificiale să prepare mii de medicamente și preparate necesare pentru fiecare individ – fără a discuta despre costurile prohibitive implicate.

În cercetările realizate pe varietăți separate de fructe, vegetale și grâne, biologii dependenți de mâncare gătită au dovedit tot ei că aceste alimente naturale au proprietăți de a vindeca aproape orice fel de boală. Dar oamenii nu doresc să admită faptul că organismul omenesc se va elibera de boli dacă este hrănit exclusiv cu alimente naturale din copilărie, în mod continuu. Chiar de la început – gândul abținerii de la mâncarea gătită nu le permite să gândească clar și cedează locul dependenței.

Alimentele naturale nu ar trebui utilizate de medici ca mijloace terapeutice temporare. Ci ar trebui declarate ca fiind unica dietă indicată ființei umane.

Mulți medici progresiști condamnă terapia medicamentoasă. Unii dintre ei sunt atât de dezamăgiți de rezultatele ineficiente obținute după tratamentul medicamentos că-și abandonează practica medicală și se dedică studiului problemelor fundamentale ale profilaxiei. Printre ei se află și celebrul medic elvețian Bircher-Benner, din ale cărui studii am introdus scurte traduceri în cartea mea în limba armeană. La începutul carierei sale medicale, Bircher-Benner a devenit atât de deziluzionat de metodele existente de terapie încât la aflarea datelor despre valoarea nutrițională a alimentelor, a început să-și vindece pacienții cu ajutorul nutriției naturale, fără nici un fel de medicament. Curând, un mare număr de pacienți, care fuseseră tratați fără success de diferiți alți medici din lume s-au îndreptat către sanatoriul său din Zurich și în scurt timp erau complet vindecați printr-o dietă crudă vegetariană strictă.

Dar Bircher-Benner considera alimentația crudă ca o ”măsură terapeutică”, nu ca fiind singura dietă potrivită pentru om. Ca și cum un om ar fi fost obligat să se hrănească cu alimente nenaturale din copilărie și apoi, îmbolnăvindu-se, să fie vindecat de ”dieta terapeutică” la o vârstă avansată. Dar acest paradox aparent are motivațiile sale definite. Mai întâi, nu există nimeni în lume, nici măcar cel mai îndepărtat expert în dieta crudă. Bircher-Benner a realizat că hrana gătită dă dependență și că dorința resimțită de oameni pentru mâncarea gătită nu este nici foame și nici o cerere biologică a celulelor.

Ca medic, Bircher-Benner a fost format să vindece bolile care există. Nimeni nu i-ar fi plătit vreun onorariu și nu l-ar fi luat în serios dacă ar fi susținut public un sistem de nutriție care ar fi ajutat omenirea să nu se îmbolnăvească.

În momentul de față, există două puncte de vedere opuse cu privire la nutriție. Unul dintre ele apără dieta crudivoră, celălalt favorizează mâncarea gătită; unul dintre ele susține vegetarianismul, celălalt preferă dieta cu proteine animale. Știința nu este politică, totuși. Omul care deține un punct de vedere greșit nu are nici un drept să-și impună opiniile sale eronate și dăunătoare asupra copiilor inocenți. Apare o nevoie imperativă în timpurile noastre ca cele două puncte de vedere să fie examinate în cercurile științifice și culturale internaționale, astfel încât cel greșit să fie condamnat, în timp ce acela adevărat să fie prezentat publicului și aplicat în practică, în general.

La prima vedere, oamenii simpli care nu doresc să pătrundă în profunzimea problemei gândesc faptul că idealul alimentației fără foc nu poate fi realizat rapid și că omul nu este gata să-și abandoneze obiceiurile adânc înrădăcinate. Dar aceasta este vocea dependenței, nu cea a științei. Știința ar trebui, totuși, să fie separată de dependență. Este nevoie să recunoască faptul că alimentele crude sunt materiale reale și complete pentru organismul omenesc, după care cei care doresc să degenereze materialele crude să fie lăsați să facă ce doresc cu ei și copiii lor.

În primul rând, este nevoie să folosim experiența colectată din consumul alimentelor crude pentru a ne corecta noțiunile false prevalente în știința nutriției, în conformitate cu care multe alimente esențiale sunt considerate dăunătoare pentru oameni, în timp ce acelea cu adevărat dăunătoare sunt recomandate ca fiind complete. Este important să realizăm că, fără excepție, toate cazurile în care se interzic alimentele crude celor slăbiți, bolnavi, suferinzilor de afecțiuni ale stomacului sau altor boli, sunt exact cazurile în care alimentele interzise ar duce la vindecare, susținere și întărirea pacienților.

În aceste cazuri nu mai este o chestiune de a opri un obicei dăunător. Din contră, pacientul cere fructe și noi refuzăm să-i dăm; se simte rău cu mâncarea gătită, dar îl convingem să mănânce mai mult; luăm fructele din mâna copiilor și-i forțăm să înghită mâncare gătită. Cu alte cuvinte, le grăbim finalul forțându-i să mănânce exact acele alimente care sunt cauza bolilor și incapacității lor. Corectarea doar a acestei neînțelegeri ar reduce numărul deceselor premature cu 50%.

Pentru a ne convinge de adevărul acestor declarații nu avem altceva de făcut decât să testăm alimentele nepreparate termic câteva luni și acest experiment ar trebui făcut de orice persoană de bun-simț. În acest fel se va pune capăt conflictului dintre punctele de vedere diferite asupra nutriției.

În lumina alimentației nepreparate termic, principiile de bază ale nutriției nu mai rămân limitate doar universităților și institutelor de ceretare; ci ele devin subiecte de importanță primordială pentru omenire. Pentru omul de pe stradă, numele științific a sute de alimente, formulele lor complicate și descrierile lungi și obositoare ale proprităților nutritive și presupuselor beneficii pot fi rezumate doar în trei cuvinte: MÂNCARE CRUDĂ VEGETALĂ sau material crud complet pentru fabrica corpului omenesc.

Astfel, mâncarea fără foc devine un ideal separate de știința medicinei, un ideal care nu este explicabil printr-o formulă științifică, ci prin logică, dovezile sale fiind legile de neclintit ale naturii și rezultatele de bază obținute din experiențele tuturor.

Nu ar trebui să modificăm în nici un fel integritatea materialelor ”crude” destinate corpului uman

Corpul omenesc este fabrica cea mai perfect și în același timp, cea mai complicată din lume. Sau cel mai bine ar fi să-l considerăm o lume imensă de fabrici și sisteme, dar fiind că fiecare celulă privită separate este o fabrică complicată în sine, constituită la rândul său din nenumărate alte fabrici. Până în prezent, oamenii de știință au reușit să descopere zece mii de părți în fiecare celulă. Fiecare glandă sau organ sunt compuse din miliarde de astfel de celule și din combinația acestor glande, organe, sisteme se formează scheletul și pielea corpului omenesc.

Pentru a-și putea îndeplini funcțiile în mod corespunzător, aceste fabrici și sisteme foarte complicate au nevoie să fie aprovizionate cu ”materii prime” care să conțină zeci de mii de substanțe diferite, fiecare având o sarcină specială de îndeplinit în organizarea generală a corpului omenesc. Toate aceste substanțe sunt construite cu ajutorul luminii solare și sunt concentrate în organele vegetale. De exemplu, o sămânță, o frunză sau un bob de porumb conțin în sine toți acei constituienți nutritivi esențiali organismului animal. Acești constituienți pot diferi în variate plante, în ceea ce privește compoziția și aranjamentul lor, dar nu contează prea mult, pentru că după ce sunt introduse în organism sunt scindate și re-sintetizate, proces prin care o substanță se schimbă într-o altă substanță. Astfel, organismul este în stare să schimbe cantitățile variaților constituienți în concordanță cu nevoile sale, dar în absența anumitor elemente chimice, nu este în stare să-l înlocuiască cu altul sau să-l sintetizeze în interiorul corpului.

De exemplu, n-au fost descoperite în laborator concentrații mari de calciu, vitamine sau proteine în trifoi, dar tocmai din trifoi și din alte ierburi banale animalele își iau toate vitaminele și sărurile minerale, și-și construiesc oasele lor masive, carnea și grăsimea. Cu alte cuvinte, în loc de lapte, unt, brânză, creier, ficat și carne recomandate de oamenii miopi drept surse de calciu, fosfor, vitamine și proteine „echilibrate”, ar putea fi recomandat doar trifoiul, pentru că din el își au originea toate aceste substanțe. De aceea este fără sens, valoare și chiar dăunător să se pretindă că un anume alimente este bogat într-o anume vitamină, în timp ce altul abundă într-un anumit mineral, pentru că, în afară de a duce în eroare și a produce confuzie în oameni, aceste declarații nu servesc nici unui scop.

Principalele funcții ale constituienților nutritivi în organism sunt în număr de trei. În primul rând, ei sunt materiale de construcție pentru renovarea și construcția celulelor; apoi ei produc energia necesară pentru mișcarea acelor celule și producția căldurii în corp și în ultimul rând, ei furnizează celulelor specializate ”materia primă” necesare pentru activitățile lor productive.

Este imperativ necesar să avem grijă de organismul nostru în același mod în care un industriaș are grijă de fabrica sa. De aceea, pentru cele trei categorii de operații și funcții trebuie să furnizăm corpurilor noastre toți constituienții nutritivi necesari, în mod integral, așa cum există în Natura care ni-i oferă. Altfel, dacă apar deficiențe în oricare dintre constituienți, acest fapt va avea un efect advers inevitabil asupra construcției și activității organismului.

Dar cum își tratează corpul omul civilizat al prezentului? El risipește, arde, ucide și modifică integritatea materialelor crude și apoi își umple stomacul la întâmplare cu cadavre și otrăvuri, în care au rămas doar câteva mii de substanțe nutritive. În acest mod, consumul anumitor constituienți depășește necesarul normal al organismului de mii de ori, în timp ce va exista un deficit corespunzător al altor constituienți.

Din mâncarea gătită, pâinea albă, macaroane, orez, dulciuri, unt și margarină sunt produse celule incapabile, parazitice cu structură simplă, sub greutatea cărora se înconvoaie dependentul de hrană gătită. Oamenii de știință pot dovedi că în urmă cu 50, 100 sau 200 de ani, indispozițiile și bolile oamenilor erau însoțite de stare de pierdere în greutate. În prezent, omul are o putere mai mare de rezistență iar corpul omenesc a devenit capabil de a rezista alimentelor nenaturale și de a preveni introducerea unor cantități excesive a acestora prin pierderea apetitului, diaree, vărsături și alte simptome. Dar în decursul timpului, organismul uman cedează presiunii hranei degenerate, ”se adaptează” la ea și permite existența unei dolofăneli exagerate la copii și a unei rotunjimi a fețetelor. Cei supraponderali sunt primii care prezintă în corp celule simple, lipsite de valoare și inactive, corespunzător structurii lor. De aceea în prezent nu mai găsim oameni subțiri și lumea este plină de corpolență și urâțenie nenaturală.

Astăzi, mulți copii se nasc cu o povară îngrozitoare de celule inactive și lipsite de valoare. Părinții lor, în simplitatea gândirii pe care o au, sunt mândrii de dolofăneala copiilor și rotunjimea fețelor lor. Dar această suprapondere de dimensiuni enorme îl va îngrozi pe cel ce-i înțelege adevărata natură. Cu toate acestea, în prostia lor, oamenii pun reprezentări ale acestei monstruozități pe ambalajele hranei pentru copii, ca fiind o imagine a sănătății.

Organismul uman face un efort uriaș să țină sub un oarecare control creșterea haotică a celulelor parazitare și inutile, prin distribuirea lor în toate părțile libere ale corpului, la nivelul extremităților superioare și inferioare, în jurul bărbiei, sub pielea abdomenului și pe coapse, și în alte părți. Se întâmplă ca ocazional, unele dintre celule să reușească să scape de sub control, să se separe de viața comunitară, să devină independente și să înceapă o existență individuală, multiplicându-se fără limită. Adesea, organismul reușește să țină grupuri de astfel de celule izolate într-un singur loc, prevenind răspândirea lor. Rezultatul este o creștere tumorală, numită ”neoplasm benign” sau ”tumoră benignă” și este diferită de creșterea acelor celule consumatoare de proteine (în special, proteine animale), cunoscută drept ”neoplasm malign” sau pur și simplu, cancer.

Este necesar să subliniem faptul că nu doar gătitul este unicul factor ce determină pierderea valorii nutritive a alimentelor. Făina albă și orezul polizat sunt alimente dăunătoare chiar și atunci când sunt consumate în stare nepreparată termic. Nici chiar paiele uscate nu reprezintă alimente perfecte, în ciuda faptului că reușesc să mențină o creatură în viață. Mâncarea perfectă ar fi planta întreagă de grâu, consumată verde în timpul verii și uscată, iarna. Pentru vacă și oaie doar iarba obișnuită de pe pășune nu poate fi considerată nutriția perfectă. Aceste animale au evoluat în stare de libertate, înainte de a fi domesticite, consumând în același timp ierburi, frunze, fructe și legume. De aceea apar boli frecvente la aceste animale cărora omul, prin intervenția sa, le-a negat dreptul la alimentația corespunzătoare pe care o solicită celulele corpurilor lor. Cu toate acestea, organele animalelor hrănite cu ierburile obișnuite nu sunt atât de supra-solicitate precum cele ale oamenilor; nici microbii nu sunt o teroare pentru ele, la fel de mare ca pentru noi, din simplul motiv că aceste animale nu au bucătărie. Ar fi posibil să le oferim celulelor canceroase calitățile înalte posedate de celulele normale și să le ajutăm să se reîntoarcă la comunitatea organismului – prin consumul de fructe, care sunt mai sărace în proteine, dar bogate în vitamine și alți constituienți de o înaltă valoare nutritivă, pe care nici un medicament nu va reuși să-i înlocuiască. Toate tentativele de a vindeca o boală precum cancerul cu medicamente și operații sunt absolut inutile și sunt destinate eșecului. Dar un om prudent nu ar suferi vreodată de cancer dacă nu și-ar modifica integritatea ”materiilor prime” pe care le consumă.

Astfel celulele care sunt produse din pui sau orez, din supă, ficat fiert, pâine sau unt, din gem sau dulciuri – sunt lipsite de capacitatea de a performa orice muncă utilă. Celulele active, specializate și complet sănătoase ale corpului omenesc se hrănesc exclusiv cu fructe și legume crude; cu alte cuvinte cu acea materie primă care introduce în corp mii de nutrienți diferiți în starea lor naturală și vie, pe care un dependent de hrană gătită le consumă doar uneori, ca un fel de ”lux” ne-nutritiv. Oricine ar trebui să fie în stare să realizeze enormitatea crimei comise de părinții care spun copilulului să nu-și strice pofta de mâncare consumând un fruct înaintea mesei. Este ca și cum i-ai interzice să consume miile de materii prime esențiale pentru corpul lui, în starea lor naturală și vie, pentru a aștepta să introducă cadavrele lipsite de viață, sub forma mesei ce urmează să fie servită.

Mâncătorii de hrană gătită termic sunt fericiți la gândul că masa pe care o vor consuma este bogată în calorii. Să nu uităm că aceste calorii pot fi utile doar dacă sunt avantajos folosite de către organism. Când numărul de celule musculare este mic, și chiar și acestea sunt slăbite, bolnave și lipsite de elasticitate, cea mai mare parte a caloriilor rămâne nefolosită și după ce produc foarte multe daune în corp, părăsesc organismul sub formă de căldură nedorită și fără să împlinească nici un scop definit. Când aprindem un foc în aer liber, energia acelui foc este pierdută inutil, dar dacă aprindem focul într-un motor sau într-o fabrică, el va servi în întregime unui scop. Prin intermediul alimentelor gătite, dependentul de hrană gătită introduce în corp un aport de calorii de trei-patru ori mai mare față de necesitățile funcționale ale corpului său. Caloriile obținute din hrana nepreparată termic își servesc scopului, întrucât sunt însoțite de toți factorii necesari pentru utilizarea acelor calorii.

Există foarte multă literatură ce se ocupă de studiul constituienților separați din alimente, la care au acces nu doar oamenii de știință ci și populația. Dar atenția exagerată pe care o acordăm constituienților individuali provinde din faptul că am alterat integritatea alimentelor și am lipsit corpul de o mare parte dintre constituienții esențiali. Studiile arată cât de la începutul înțelegerii se află omul și că acesta nu cunoaște nici unul dintr-o mie din secretele naturii. Studiile ar fi trebuit să fie limitate doar la cercurile științifice iar experiementele pentru testarea nutrienților individuali, în special a proteinelor animale, vitaminelor sintetice și mineralelor ar trebui făcute doar pe animale. În starea cunoașterii imperfecte din prezent, este mai periculos să se experimenteze pe corpul omenesc. Dar în orice caz, nu este nevoie să se recurgă la constituienți individuali făcuți artificiali, atunci când îi avem la dispoziția noastră, în mod constant, în mod integral, tot timpul și mai ales când nici o substanță nutritivă nu poate avea un scop util când este consumată în mod izolat.

Datoria biologilor și medicilor ar fi să sfătuiască oamenii să nu separe constituienții nutritivi ci să-i consume mereu împreună, în forma lor naturală echilibrată și vie. Nu ar trebui să discute despre utilitatea constituienților individuali nutritivi, ci să consilieze faptul că sunt indispensabili. Pentru un avion, combustibilul folosit nu este ceva UTIL, ci este ceva INDISPENSABIL. Oamenii de știință nu ar trebui să discute despre beneficiiile unei anumite vitamine, ci ar trebui să sublinieze pericolele afectării integrității alimentelor ce o conțin și a distrugerii acesteia.

În general vorbind, întreaga știință a nutriției ar putea fi rezumată la două mari idei și prezentată astfel tuturor oamenilor:

1. Hrana umană ar trebui să fie în totalitate constituită din celule vii. Doar acele alimente care sunt compuse din celule vii au calitățile necesare pentru a satisface cererile organismului omanesc. OMUL NU ESTE UN CONSUMATOR DE CADAVRE. El nu poate fi carnivor, pentru că nu este în stare nici să prindă o muscă din aer și să o înghită de vie, nici să sfâșie hrana de pe un animal, precum un carnivor, devorând-o cu toate componentele sale, cu măruntaie, oase și copite.
2. Există variante de vegetale în natură, pe care omul le poate selecta pentru hrana sa. Cele mai înalt nutritive și perfecte vegetale pentru corpul omenesc sunt fructele, verdețurile (funzele verzi), cerealele și rădăcinile. Dintre toate animalele, omul a dezvoltat și atins un grad înalt de perfecțiune, întrucât a reușit să-ți obțină alimentele prin munca mâinilor sale și și-a dezvoltat fizicul datorită acestor alimente. De aceea, de câte ori este posibil, omul ar trebui să-și aleagă cei mai valoroși nutrienți pentru cosum.

Prin consumul de hrană preparată termic, omul își satură pofta cu trei sau patru varietăți de substanțe degenerate și-și lipsește organismul de mii de alți constituienți naturali. O dovadă izbitoare a acestei declarații este că printre miile de prescripții medicale sunt prea puține care să nu conțină vitamine sau alte suplimente, dar nu prea veți găsi prescripții în care să fie menționate nume de proteine, grăsimi sau carbohidrați.

Pe scurt, omul se află în stare de sănătate perfectă când se hrănește doar cu mâncare nepreparată termic, se îmbolnăvește atunci când consumă mâncare gătită și moare repede când trăiește exclusiv doar cu dieta preparată termic.
………………………………………………………………………

Cea mai mare crimă este să obișnuiești un copil nou-născut cu hrana gătită

Când o persoană înțelege clar că mâncarea preparată termic este un obicei nenatural, care produce toate bolile omenirii și ea reprezintă o dependență cumplită ce agață oamenii ireversibil, ea este deja o victimă aproape incapabilă să se elibereze singură din ghiarele acestui viciu. Ce drept are o persoană cu bun-simț să introducă această otravă, cu propria mână, în organismul nou-născutului? Ce drept are să distrugă organele copilului printr-o mâncare care este arsă, omorâtă și distrusă prin foc? Nu este asta cea mai cumplită dintre crime, nu este o pruncucidere brutală? Și eu mi-am ucis în acest fel cei doi copiii iubiți cu propriile mâini și sunt foarte conștient de enormitatea crimei înfăptuite.

Privit detașat, toți părinții dependenți de hrana gătită își omoară copiii. În secolul prezent nimeni nu mai moare de ”moarte naturală”. Toate decesele sunt rezultatul bolilor produse de hrana gătită, iar oamenii care își învață copiii să mănânce hrană gătită sunt părinții lor. Părinții mâncători de hrană gătită au nevoie să realizeze responsabilitatea pe care o dețin pentru fiecare boală și tulburare a copiilor și să și-o asume complet. Ei au nevoie să cântărească foarte serios acest subiect înainte de a continua același comportament greșit. Fundația fiecărui cancer, a fiecărui atac cardiac este pusă cu fiecare înghițitură de mâncare gătită dată unui copil, chiar dacă boala va apare ulterior la o vârstă avansată.

Se poate argumenta faptul că va fi dificil pentru adulți să fie complet lipsiți de hrana gătită. Foarte bine atunci, să-i lăsăm să persevereze în obiceiurile lor dăunătoare. Dar de ce să le dea copiilor aceleași materii prime arse, de ce să le distrugă și să le scoată constituienții esențiali, pentru a le transforma în substanțe dăunătoare, pe care apoi să le servească copiilor? Acest comportament inuman cu micuții inocenți – este un barbarism ce trebuie oprit.

Nu există nici o regulă socială care să oprească un părinte să dea, în loc de pâine albă, orez polizat sau macaroane – semințe încolțite, sau în loc de zahăr – miere, sau în loc de lapte praf – sucuri proaspete de morcovi, portocale, struguri sau mere, fructe proaspete în loc de compoturi; nuci, migdale și boabe germinate de fasole și mazăre, în loc de carne și grăsimi. Prin consumul de hrană nepreparată termic, copilul se va bucura de sănătate, de fericire și o viață lungă, în locul alternativei unei vieți pline de boală și o moarte prematură. Puteți fi liniștiți că orice copil de om va primi hrana nepreparată termic cu bucurie și în totalitate. Corpul cere ”materia primă” în stare intactă, pentru că are dreptul la ea. Medicul sau părintele care nu este lipsit de bun simț sau conștiență va aplica aceste principii naturale fără cea mai mică ezitare.

Când la vârsta de trei sau patru luni, organele copiilor încep să funcționeze neregulat, medicul ”miop” prescrie două sau trei feluri de vitamine artificiale în locul MIILOR de substanțe care au fost arse și distruse în foc, sau unii medici recomandă, ca un fel de medicament, câteva lingurițe de suc de fructe, liniștindu-și astfel conștiința și pe cea a părinților. De ce ar suferi un copil de deficiențe de vitamine, dacă nu chiar mama sa, cu mâna ei, nu ar distruge aceste vitamine ce există în mâncarea naturală?

Să închidem ochii câteva momente și să ne imaginăm în totalitate miracolele pe care le realizează natura. Imediat ce introducem un singur grăunte de grâne în ”fabrica” corpului uman, prin intermediul gurii, organismul ia acel grăunte, îl descompune și îl distribuie în întregul corp. Miile de substanțe diferite concentrate în acel bob de grâne se mișcă în toate direcțiile și fiecare se duce să-și îndeplinească sarcinile specifice. Astfel, variații constituienți nutritive dintr-un grăunte de grâne realizează mii de sarcini diferite și coordonează funcții biologice în organism, fără nici cea mai mică eroare sau sincopă.

Dar ce se întâmplă atunci când introducem în stomac o înghițitură de pâine albă? Ea va pune stomacul la muncă fără nici un scop, este arsă și transformată în căldură sau în cel mai bun caz, va mai adăuga câteva ”cărămizi” unor celule indolente și lipsite de valoare. Inima unui om care se hrănește cu cereale integrale este fermă și puternică (precum un bob de porumb), în timp ce inima unei persoane care consumă făină albă este slabă și moale, precum pâinea pe care o consumă. Uitați-vă în jur la numărul crescător de insuficiențe cardiace.

Dacă printr-un miracol, toți oamenii din lume s-ar trezi și ar începe să mănânce hrană nepreparată termic, cu excepția unor cazuri de boală și degenerare prea avansată, nu ar mai exista decese premature în următoarele trei sau patru decenii, și vârstnicii ar ajunge la vârste considerabile. În prezent, decesele cauzate de mâncarea gătită depășesc de mai multe ori pe cele induse de cele mai mari războaie.

În numele tuturor copiilor neajutorați, fac apel la toți oamenii de știință, la învățați și liderii națiunilor, la miniștrii sănătății, la părinți și toți oamenii cu inima bună din lume – să se oprească din a-și mai ucide copiii. În fiecare zi, plătim prețul a mii de vieți inocente. Oamenii adulți sunt liberi să-și sacrifice viețile pentru plăcerea fatală a hranei gătite și să se sinucidă în fiecare moment, dar cine le dă totuși dreptul să-și masacreze și copiii, în special cu acele mâncăruri care nu numai că nu fac plăcere copiilor, dar îi și umplu de dezgust? Este inutil să argumentați faptul că atunci când un copil crește și-i vede pe ceilalți mâncând, va simți și el dorința să mănânce. Mai întâi de toate, un barbarism precum consumul hranei gătite nu va mai dura mult și sunt foarte încrezător în victoria hranei ”crude”, nepreparate termic. Apoi, există milioane de oameni care observă depedențele de alcool și droguri din ceilalți și reușesc să nu cadă în patima acestora. Copilul meu are 6 ani și poate înțelege deja orice; când îi vede pe ceilalți consumând hrana gătită, ea o detestă cu întregul suflet. Ce dependent de droguri își învață copilul din leagăn să depindă de același viciu? Ce bun simț impinge un om să-și sacrifice copilul pentru a-l transforma într-un companion alături de care să perpetueze viciul căruia i-a căzut pradă? Haideți să învățăm părinții să crească copiii sănătoși, în concordanță cu legile naturii și după ce aceștia cresc, să-i lăsăm să-și exercite liberul arbitru în toate alegerile, la fel cum fac toți cu toate viciile existente.

După citirea celor de mai sus, nici un părinte cu bun simț nu va mai găsit justificări în sfaturile diferite citite sau auzite în alte părți. Dacă părintele va ignora în continuare vocea adevărului, atunci va trebui să-și asume responsabilitatea afectării sănătății copilului și a subminării viitorului său. O persoană trebuie să fie lipsită de cea mai elementară judecată pentru a înlocui 10.000 de subtanțe naturale cu două suplimente, pentru a înlocui celulele vii cu cele moarte, pentru a substitui materialele naturale echilibrate cu cele degenerate, pentru a înlocui nutrienții naturali cu cei nenaturali, grânele încolțite cu pânea albă, mazărea verde cu carnea gătită și fructele proaspete cu gem.

Fragmente din cartea ”Hrana nepreparată termic – o lume fără boli, vicii și otrăvuri”

De Ashavir Ter-Hovanessian

Mulțumim Monicăi Neagu pentru traducerea și editarea altor fragmente din cartea lui Hovanessian, o ”bijuterie” de cunoaștere pentru toți cei care își caută răspunsuri în vindecarea prin alimentație.

Paginile 33 -38 (ale cărții în original).

Cum se nasc bolile

Să luăm exemplul unei glande compuse din câteva miliarde de celule. Aceste celule sunt diversificate, fiecare având funcții și sarcini diferite de îndeplinit. Astfel, avem celule musculare, celule epiteliale, celule nervoase și multe alte tipologii. Dar funcția principală a celulelor oricărei glande o reprezintă secreția de fluide.
Glandele unei persoane care consumă mâncare gătită dețin tot spectrul de celule, poate chiar unele suplimentare, dar doar un sfert sau o cincime dintre acestea sunt capabile să-și îndeplinească treaba, sau să o facă în mod adecvat. Proteinele de unele singure, în special proteinele de origine animală – pe care oamenii cu vederi înguste le privesc drept materialul perfect de construcție – pot crea doar o structură simplistă a unei celule primitive, fără formă și fără scop precis. O asemenea structură amintește de cele mai primitive organisme care au apărut pe pământ, în primele stagii evoluționiste, și care erau construite cu cele mai rudimentare elemente: proteine, grăsimi și carbohidrați.

Dar în decursul a milioane și milioane de ani care au urmat, aceste organisme primitve unicelulare au trecut printr-un proces evolutiv cu ajutorul unor substanțe nutritive de cea mai bună calitate, și anume cu vitaminele și mineralele pe care le cunoaștem azi sau nu. De-a lungul evoluției, ele s-au perfecționat și au dat naștere unor organisme mult mai complexe, dintre care omul fiind produsul lor perfect. Putem recunoaște acest proces istoric, replicat pe scurt, în evoluția embrionului de mamifer, din momentul fertilizării până la dezvoltarea sa totală. Același proces se petrece și în cazul evoluției unei singure celule umane.

În oricare dintre glandele omului, o celulă specializată are propriile mecanisme, care funcționează și se activează cu ajutorul unor anumite substanțe nutritive. Acum, materia primă exclusivă în baza căreia aceste mecanisme performează este hrana crudă. O albină nu poate produce mierea folosind nectar preparat termic!
Când substanțele nutritive necesare nu ajung în celule în cantitate suficientă, atunci dezvoltarea și activitatea lor încetinește sau chiar se oprește. Asta dă ocazia unor celule bolnave și imperfecte să se dezvolte, cum ar fi celulele adipoase, anaplastice, maligne sau canceroase, macrofage, megacariocite, policariocite ș.a.m.d.
Astfel, nu numai că majoritatea celulelor glandei nu ajung să aibă posibilitatea să se specializeze (diferențieze), dar nici acele câteva celule care mai pot produce secreția de fluide specifică nu sunt hrănite cu combustibilul care să asigure un nivel de producție optim. Acesta este motivul pentru care glanda se îmbolnăvește. O dezvoltare insuficientă și o funcționare deficitară a celulelor se poate întâmpla și în cadrul altor organe și sisteme, având ca efect apariția bolilor specifice.

În unele cazuri, daunele provocate într-o glandă sau organ sunt atât de mari încât extirparea devine inevitabilă. În loc ca omul să prevină distrugerea lor, adoptând măsuri cât se poate de naturale, el se supune calvarului unei operații și apoi se simte mândru de rezultatul miraculos. Pentru un crudivor, este simplu de înțeles că un medicament de sinteză nu poate reface integritatea unei celule degenerate și nu poate recupera capacitatea ei optimă de lucru.
Consumatorul de hrană crudă nu se teme de microbi, pentru că el este protejat de forțe naturale. Microbii nu pot afecta celulele bine dezvoltate și specializate (diferențiate). Ei pot contamina și dăuna doar în cazul celulelor slăbite și fragile. Realitatea este că un consumator de mâncare gătită își datorează existența tocmai acelor câtorva ingrediente crude pe care le consumă ocazional de plăcere, fără să ia în calcul importanța lor majoră. Cu toate că organismul uman își asigură existența printr-o cantitate incredibil de mică de nutrienți în formă crudă, acea doză este suficientă doar pentru o perioadă finită de timp.

În ziua de azi, chiar și cei mai renumiți experți în nutriție consideră că putrefacția sau contaminarea sunt singurele probleme legate de mâncare. În schimb, dacă acea mâncare este proaspătă, curată și ”bine preparată”, atunci înseamnă că este hrănitoare, completă și normală. Absența miilor de compuși esențiali nu pare să-i îngrijoreze absolut deloc. Când li se amintește de ei, aceștia răspund că mănâncă și fructe. Un răspuns lipsit total de sens. Bolile de care suferă organismul uman apar tocmai din cauza separării substanțelor nutritive unele de altele și a consumului lor de unul singur, ocazional și întâmplător.

Valoarea nutritivă a mâncării nu depinde de varietatea felurilor pe care le consumăm, ci de varietatea nutrienților pe care îi conține. Cea mai banală frunză de salată, de una singură, are o cantitate mai mare de nutrienți decât toate felurile servite laolaltă la cea mai somptuoasă petrecere. Acesta e verdictul științei.
Există numeroase conferințe pe marginea prevenției bolilor, unde, după discuții ce durează cu orele, pe tema unor subiecte secundare, cei mai importanți reprezentanți ai lumii medicale se adună în jurul meselor frumos amenajate pentru cină. Apoi, în ignoranță totală a dietei perfect echilibrate cu nutrienți formați în laboratorul Naturii, pentru prevenirea bolilor cu mii de substanțe vii, aceștia încep să se sature cu mâncăruri ”delicioase” ce conțin cadavre degenerate din 4-5 feluri preferate. Cu atât mai grav, mulți dintre ei, uitând de importanța constituenților naturali din dietă, își mai aprind și o țigară și mai beau și o cafea. Rog medicii să mă scuze pentru această descriere succintă, dar dacă stau o clipă să analizeze situația, sunt convins că ar fi de acord cu mine că acesta nu este un stil de alimentație corect și că e timpul să facă o schimbare în sistemul actual de nutriție profund eronat.
La un moment dat, în anumite țări din Asia, criminalii condamnați la moarte erau hrăniți cu o dietă compusă exclusiv din carne gătită. Aceștia mureau în aproximativ 28-30 de zile, în timp ce un om căruia nu i se dă absolut nimic de mâncare poate trăi chiar și 70 de zile. Asta ne arată nu doar că prepararea termică a cărnii o face o mâncare slabă din punct de vedere nutritiv, ci și că toxinele produse de gătit au efecte de-a dreptul otrăvitoare într-un timp relativ scurt.

E cunoscut faptul că cei care consumă cantități excesive de orez rafinat sunt afectați de boala beri beri (n.red. o maladie cauzată de malnutriție), care poate lua viața bolnavului, supus unor chinuri considerabile. Cel mai cunoscut simptom la beri beri este polinevrita, dar nu este singurul, ci doar unul dintre ele. Nici deficiența vitaminei B1 nu este singura sa cauză, așa cum se consideră de obicei. Orezul rafinat nu conține nicio vitamină, cunoscută sau nu. Pâinea albă, și, în general, orice preparat din făină albă, are aceleași proprietăți precum orezul rafinat. Același lucru e valabil și cu zahărul artificial sau grăsimile alterate termic, care reprezintă o parte dintre miile de compuși nutritivi pe care îi consumăm.
Alimentele de mai sus, pe care se bazează dieta standard a consumatorului de mîncare gătită, sunt principalii factori care cauzează moartea, doar că ele ucid sub forma bolilor infecțioase, a diareei, reumatismului, gutei, sclerozei, diabetului, apoplexiei, cancerului ș.a.m.d. Uneori ucid o persoană în primul an de viață, alteori la vârsta de 10, 50 sau 70 de ani, depinzând de proporția celor două categorii alimentare consumate (preparate termic sau crude) și de gradul de rezistență ereditară a individului.

Ca urmare a unei diete deficitare, multe mame în ziua de azi nu mai au lapte să-și alăpteze copiii, și unele dintre ele își hrănesc pruncii cu lapte praf, biscuiți, pâine albă și ceai. În consecință, copilul devine slăbit și epuizat – spitalele de pediatrie și orfelinatele sunt pline de astfel de pacienți. Este suficient să le dai acestor copii două biberoane de suc de fructe pe zi și ei își pot recăpata sănătatea în decurs de 2 săptămâni. Dar medicii, consumatori ei înșiși de mâncare gătită, neglijează nevoia de fructe a organsimului și încep să desfășoare tot felul de experimente pe corpul vlăguit al copilului și după ce îi iau acestuia și ultima picătură de sânge la analize, încearcă apoi să-l hrănească prin formule de lapte praf, derivate din carne, vitamine artificiale și diverse medicamente. Cu alte cuvinte, ignoră echilibrul armonios al substanțelor hrănitoare ce se găsesc la îndemână în natură, înlocuindu-l cu tot felul de substanțe despre care au aflat noțiuni disparate prin experimente de laborator. Dacă pruncul nu primește măcar o parte de hrană naturală, el va muri cu siguranță și astfel de pierderi de viață se întâmplă cu miile. Și ceea ce este cu atât mai grav e faptul că mulți medici naivi nu permit măcar consumul de fructe proaspete în rândul copiilor, sub falsa impresie că stomacul lor e prea slăbit să le digere, sau, cel mult, lasă chestiunea fructelor la latitudinea părinților, privind aspectul ca un moft fără nicio importanță.

Remarcăm cu toții faptul că în majoritatea spitalelor se găsesc carne, biscuiți, lapte praf, zahăr, ceai, margarină, orez, pâine albă, vitamine sintetice și medicamente cu carul, dar nu o să găsim pe nicăieri un storcător de fructe, fructele nefiind considerate obligatorii. Zeci de cadavre de copii părăsesc aceste spitale și nimeni nu dorește să acuze sistemul de alimentație ne-natural pentru asta. Fac apel la sentimentele umanitare ale doctorilor să ia serios în considerare acest aspect. Îi rog pe toți profesorii universitari, pe toate cadrele responsabile și pe toate ministerele de sănătate ale țărilor acestei lumi, chiar dacă sunt îngrijorați de nivelul de sănătate și bunăstare al popoarelor lor sau nu. Afirmațiile pe care le fac aici nu sunt niște ipoteze șubrede, ci dovezi solide pe care nu le-am cules din experimente pe porcușori de Guineea, ci le-am obținut în baza experienței mele și a familiei mele.
Cel mai eficient mod de a preveni și vindeca boala, în același timp crescând nivelul de trai, este ca fiecare minister al sănătății să aloce un buget mic pentru înființarea unor departamente de informare, al căror scop precis să fie avizarea populației asupra efectelor dezastruoase ale gătitului și ale tuturor alimentelor fără vitamine, în special a pâinii albe, a orezului, a cărnii, a grăsimilor animale, a zahărului, ceaiului, cafelei, a băuturilor alcoolice sau răcoritoare. Aceste departamente ar trebui apoi să educe populația să reducă consumul de mâncare preparată la foc pe cât posibil și să facă schimbări treptate în obiceiurile alimentare. Desigur, nu toată lumea va fi receptivă și nu va fi posibil să determini pe oricine să devină crudivor deodată, dar este esențial ca oamenii să intre în contact cu substanțele crude și nealterate încă din primii ani de viață, să se poată elibera de prejudecățile periculoase, să realizeze că nu supa de pui, pilaful, cotletele și ouăle de la micul dejun le dau lor și copiilor lor forță și sănătate, ci grâul încolțit, morcovii, roșiile, nucile și strugurii. Mă dau pe mine însumi exemplu, care, după 52 de ani de consum de carne și mâncăruri gătite, îmi pierdusem toată puterea și nu puteam urca nici măcar un rând de scări fără să-mi pierd respirația ; iar astăzi, după renunțarea la hrană preparată termic în ultimii 8 ani, pot să escaladez munți fără nicio problemă.

Nu știu în ce bază științifică, în casele multora și în grădinițe, se găsesc pachete de biscuiți din care copiii se servesc la discreție, când și cum au chef. Acele pachete pline de substanțe îngrozitoare ar trebui înlocuite cu coșuri de fructe, morcovi, castraveți și roșii pe timpul verii, și cu fructe deshidratate pe timpul iernii, din care copiii să fie lăsați liberi să mănânce ziua întreagă, cât de mult și cât de des. Așa se va putea observa, de către oricine, că prin legile naturii, copiii se vor orienta mai mult către fructe și mai puțin către mâncarea procesată, alegând sănătatea cu mîna lor.

Sistemul de alimentație pe bază de crudități ar trebui adoptat în spitale pentru toți pacienții, iar rezultatele obținute să fie făcute cunoscute. Reforme utile s-ar putea face și în restaurante, sau în cantinele și rațiile alimentare pentru armată. Fără să lipsești total consumatorul de hrana procesată termic și de plăcerea de a o mânca, chiar așa mortală pe cât e, se poate, pentru început, să se consume în proporție de 50%, iar restul să fie ocupat de salate și ingrediente crude, alături de multitudinea de fructe proaspete, de sezon. Astfel, nu doar că oamenii își vor diversifica dieta și se vor bucura mai mult de mâncare, dar și sănătatea lor se va îmbunătăți iar cheltuielile publice sanitare se vor micșora.
Odată ce populația va cunoaște daunele pe care le provoacă hrana preparată termic, oamenii o vor evita. Un procent semnificativ dintre ei vor închide gura propriei dependențe și vor urma exemplul alimentației crudivore pentru a-și asigura propria sănătate și pe cea a familiei lor. Oamenii care și-au pierdut speranța vindecării sau cei care au ajuns desfigurați de greutatea corporală își vor da seama că, printr-o dietă strict crudivoră, vor putea obține nivelul de sănătate la care au visat dintotdeauna.
Diverși autori scriu cărți numeroase ca să demonstreze proprietățile terapeutice ale fructelor și legumelor luate separat, cum ar fi strugurii, curmalele, merele, ceapa sau ridichiile, și dezvoltând principii speciale de consum, încearcă să dea un aer științific acestei operațiuni. De fapt, toate varietățile de plante vii comestibile au aceleași calități. Indiferent de boala de care suferă o persoană, toate satisfac nevoile organismului, reglează funcțiile organelor și restabilesc sănătatea bolnavului. Comunicarea acestor adevăruri ar trebui făcută public fără niciun cost, pentru că este inuman să percepi bani în schimbul acestui gen de informații.

Dieta unui consumator de mâncare gătită este plină de contradicții fatale. În multe cazuri, anumite alimente sunt recomandate drept benefice, iar altele, esențiale, drept total dăunătoare și interzise. Acest fapt se explică prin experiența imediată, superficială și contradictorie a efectelor alimentare, ale căror calcule se fac în laborator. Milioane de oameni nevinovați pier din cauza acestor calcule eronate.

Cel mai de încredere ghid de alimentație îl constituie principiile fundamentale ale celui care experimentează hrana vie, în care toate greșelile, contradicțiile și neînțelegerile științifice, în general, și cele dietetice, în particular, sunt scoase la iveală și corectate odată pentru totdeauna. Este nevoie să propagăm aceste experiențe cât mai departe și mai des, pentru ca omenirea să cunoască rezultatele obținute.

………………………………………………………
Paginile 40-50

Biologii care proslăvesc plăcerea mâncării trebuie să dovedească cum de Natura a făcut greșeala de a nu ne oferi alimente gătite

Fac apel public la toți oamenii de știință să îmi confirme viziunea și să declare acest lucru, sau să dovedească faptul că, atunci când alimentele naturale sunt puse pe foc, nu își pierd proprietățile și energia nutrițională; că celulele vegetale vii nu mor și că nu apare nicio modificare în componența atomilor. Apoi să demonstreze cum Creatorul nostru a omis să ne dea o parte dintre nutrienții necesari organismului, proveniți din alimentele “purificate” prin prepararea și arderea la foc, că operațiunile desfășurate în fabrici și bucătării sunt măsuri științifice luate pentru a corecta erorile Creatorului și că vitaminele sintetice, fabricate de om, au o valoare superioară celor ce se găsesc în natură. Dacă nu reușesc să explice toate astea, atunci ar trebui să-și recunoască tragicele greșeli săvârșite până acum și să termine, odată pentru totdeauna, cu mesele preparate la foc; să se subordoneze înțelepicunii Creatorului și să înceteze să schimbe compoziția alimentelor create de EL. Să-i lăsăm pe cei care se consideră carnivori să-și mănânce carnea vie și proaspătă, dacă vor, exact așa cum fac animalele sălbatice carnivore, fără să îi distrugă și modifice structura.

Nu avem niciun drept să schimbăm integritatea structurală a materiei vii create de natură în folosul organismului uman atâta vreme cât, cu toate mijloacele științifice pe care le avem la dispoziție, nu reușim să creăm nici cel mai mic organism unicelular; atâta vreme cât, cu ajutorul tuturor substanțelor nutritive pe care le cunoaștem, nu reușim să hrănim artificial un organism și să-l facem să supraviețuiască un timp mai îndelungat; sau atâta vreme cât de-abia reușim să distingem a mia parte componentă dintr-un bob de porumb. E adevărat că s-au făcut multe cercetări și progres în identificarea diverșilor nutirenți și s-au înregistrat multe descoperiri importante asupra substanțelor nutritive, dar toate aceste noutăți nu depășesc, ca importanță, descoperirea sateliților artificiali.

Diferența dintre vitaminele artificiale și elementele naturale constitutive ale unui bob de porumb e cam aceeași ca cea dintre un satelit artificial, realizat de om, și corpurile celeste care compun sistemul nostru galactic. Doar că oamenii de știință care elaborează un satelit, totuși, nu-și propun să distrugă galaxia existentă și s-o înlocuiască cu corpuri astrologice nou create de ei.

Cea mai bună cale de urmat pentru noi este să studiem amănunțit legile naturale ale evoluției animale și vegetale, și apoi să sprijinim munca naturii prin orice mijloace care să-i grăbească evoluția. Dar, în niciun caz, să nu încercăm să sabotăm misiunea naturii și să preluăm din sarcina sa cu ajutorul jalnicelor extracte din glande și vitamine artificiale.
Când punem un cartof sau un dovlecel într-o tigaie cu unt și începem să le prăjim, chiar atunci declanșăm procesul de distrugere. Imediat acestea încep să sfârîie, să se zbârcească, să devină maronii și să se usuce, și, dacă nu oprim operațiunea, se ard și devin pur și simplu scrum. Mirosul acela îmbietor care ne gâdilă nările este aroma celor mai valoroase substanțe nutritive care ne râd în nas pe măsură ce se evaporă. Termenii “a găti “ și “a coace“ nu ar trebui folosiți în sensul de a prepara, crea și îmbunătăți, ci, mai degrabă, în sensul de a dezintegra, distruge, arde, omorî și anihila, pentru că, prin aceste două operațiuni, noi eliminăm cele mai prețioase substanțe vitale pentru organism, și deci comitem o crimă oribilă în rândul umanității.

Copiii mici detestă gustul de mâncare gătită, ce pare apetisant doar pentru un dependent de preparate la foc, așa cum opiumul este îmbietor pentru un dependent de droguri

Oamenii simpli la minte ar putea să creadă că este o cruzime să lipsești copilul mic de plăcerea provenită din gustul mâncării gătite. Astfel de persoane ar trebui să realizeze că, în fapt, hrana preparată la foc nici măcar nu e gustoasă; ea pare așa doar consumatorului de mâncăre gătită, la fel cum opiumul pare bun consumatorului de droguri. Până acum nimeni nu a pronunțat acest simplu adevăr, pentru că, din timpuri imemoriale, nimeni nu a mâncat altcumva decât gătit la foc. Organele unui nou-născut sunt însă exclusiv adaptate alimentelor vii. Puiului de om îi plac foarte mult fructele și legumele în stare naturală și mănâncă, cu cea mai mare satisfacție, cereale, cartofi, fasole, vinete, mazăre și linte crude, care i se par gustoase, spre deosebire de cum le percepe un consumator de hrană la foc.
Copilul mic nu simte nicio plăcere când gustă un fel de mâncare gătit ; îi e scârbă și fuge de el din tot sufletul și doar cu mare efort poate să înghită acel aliment nenatural. Dar bietul părinte cu gândire simplistă nu înțelege, pentru că o mamă se ia după propria dependență și, din grija de a-și hrăni copilul corespunzător, continuă să-i îndese pe gât mâncarea nesănătoasă până îl transformă și pe el în dependentul perfect, distrugându-i sănătatea și fericirea.
În primii ani de viață, copilul duce o luptă grea cu mâncarea nenaturală. Acest aspect este evident dacă luăm în calcul toate afecțiunile și problemele la stomac din perioada copilăriei, precum și rata mortalității infantile. Puiul de om este nou-construit precum o fabrică perfectă și nu se va îmbolnăvi dacă îi asigurăm nutrienți naturali corespunzători activităților naturale ale organelor sale.

Adoptarea universală a alimentației crudivore este singura cale de a elibera omenirea de blestemul bolilor. Propagarea ar trebui să înceapă cu cei bolnavi, cu cei nou-născuți, cu persoanele excepționale înzestrate cu voință și înțelepciune și cu părinții grijulii care se vor obliga să excludă din casele lor orice urmă de hrană alterată, pentru a nu oferi tentații copiilor.
Această perioadă inițială de abținere voluntară de la mâncare gătită va dura până în ziua când autoritățile o să revină la realitate și vor declara alimentația fără foc obligatorie, exercitând forța preventivă a naturii asupra maselor ignorante și neștiutoare. Va veni o vreme când hrana vie va lua lumea în stăpânire. În acele zile binecuvântate, degenerarea materiilor prime vii, necesare fabricii care este corpul uman, va fi considerată una dintre cele mai atroce crime și va fi aspru pedepsită.
Așa-zisa imposibilitate de a renunța la obiceiul consumului de mâncare gătită nu ar trebui să servească drept scuză, negând faptul că ne dăunează. Nimeni nu încearcă să justifice hoția, jaful și crima doar pentru că societatea nu a reușit să scape de ele. Aspectul esențial aici este ca oamenii de știință să fie de acord în teorie și să declare către public că operațiunea preparării hranei la foc este greșită, nenaturală și periculoasă, fiind cauza directă a bolilor. Al doilea aspect, cel al implementării obiceiul alimentației naturale în practică, se va desfășura apoi de la sine.
Gătitul mâncării a dat naștere adicțiilor alimentare, maladiilor, științei medicale și farmacologiei. Scopul principal al științei medicale este să repare și să refacă organele umane degenerate și îmbolnăvite. În loc de asta, cel ce consumă alimente în stare crudă are propria știință și viziune despre sănătate, cu scopul de a preveni degenerările menționate mai sus și de a-și asigura o viață lungă, fericită și sănătoasăă pentru el și generațiile care îi vor urma. Toate bolile sunt cauzate de violarea legilor naturii. Hrana crudă constrânge omul să asculte de acele legi.

Practica mâncatului crudivor în familia mea

Faptul că pot scrie aceste rânduri la vârsta de 60 de ani se datorează hranei crude. Acum 7-8 ani, inima mea era într-o stare atât de precară încât un atac de cord părea inevitabil. Îmi pierdeam suflul urcând doar câteva trepte; n-aveam suficientă putere nici să ridic o găleată cu apă. Constipația, indigestia, arsurile de stomac, insomnia, durerile de cap, hemoroizii, guta, inflamația, hipertensiunea, tahicardia, bronșita cronică și răcelile frecvente m-au însoțit mult timp pe drumul vieții. Datorită alimentației crudivore am scăpat însă de toate aceste afecțiuni. Tensiunea mea a scăzut permanent de la valoarea de 18-20 la 13, și pulsul de la 80-90 la 58-60. Pot să străbat pe jos distanța până la Tajrish (n. red: suburbie din Teheran, capitala Iranului, orașul unde autorul a locuit alături de familia sa), adică 24 de kilometri în 4 ore, să mă cațăr pe munte ca o capră, să car ditamai valizele pe scări și, atunci când am timp, să fac plimbări de 12 kilometri ca rutină zilnică. Eu, care am suferit de bronșită cronică și cădeam răpus la pat de câteva ori pe an în mod uzual, n-am mai avut niciun fel de răceală în ultimii ani deși am dormit, fără frică de microbi sau de frig, în aer liber, și vara și iarna.

Demult, am avut un atac de gută atât de grav încât nici nu-mi putea atinge articulațiile de la degetul mare de la picior; astăzi, pot să le mișc fără cel mai mic disconfort. Când vreodată s-au obținut rezultate asemănătoare ca ajutorul analgezicelor tip Atophan, hormonilor tip ACTH, medicamentelor de inimă tip Digitalis, a bromurilor, iodurilor, aspirinelor, antibioticelor și a altor mii de pastile ? O inimă care pulsează cu 58 de bătăi pe minut poate fi considerată ca va funcționa perfect pentru mulți ani, fără să fie în pericolul de a suferi un infarct. Cât timp cineva consumă hrană preparată termic, o astfel de scădere a ritmului cardiac indică o inimă slăbită, dar, în cazul meu, e o consecință naturală a activității normale a organelor digestive. E extrem de important de remarcat că, atunci când încep să-mi încarc stomacul cu mai multă mâncare decât capacitatea lui normală, alimentele nu petrec prea mult timp în stomac, ci trec rapid în intestine și sunt eliminate din corp în câteva ore, fără să înceapă procesul de descompunere și fără să am nici cea mai mică neplăcere digestivă. În aceste condiții, ritmul cardiac crește cu cel mult 4-5 bătăi pe minut, în timp ce atunci când încerc să-mi „satisfac” corpul cu mâncare gătită, ca „un om obișnuit”, ritmul sare direct la 85-90 și trebuie să treacă câteva zile până când stomacul revine la starea sa normală de lejeritate.

Alături de mine, pe cel de-al treilea copil al meu l-am crescut crudivor. A împlinit deja aproape 7 ani și nu a pus vreodată gura pe vreo fărâmă de mâncare gătită. Starea sa de sănătate este pur și simplu perfectă. Acum pot să observ ce diferență uriașă este între un copil crudivor și unul care consumă hrană la foc. E mai simplu să crești o sută de copii crudivori decât unul singur mâncător de hrană gătită. Nu mai există motive să te îngrijorezi de afecțiuni precum febra și răcelile, diareea și constipația, dacă copilul mănâncă prea mult sau prea puțin.
Fetița mea e veselă precum o ciocârlie și, oricând dorește, se duce la masă și se servește singură cu orice poftește să mănânce. Se joacă, cântă și dansează cât e ziua de lungă, fără toane și capricii, fără plânsete, fără să facă probleme celor din jur. Merge la culcare la ora 8 fix serile, și, după ce-și cântă ei înseși timp de câteva minute, închide ochii și doarme buștean până la 6 dimineața. Mai mult, ce e ramarcabil este că, după primele luni de viață, ne amintim doar 3-4 dăți în care s-a trezit în timpul nopții. Somnul ei este atât de profund și sigur încât niciun zgomot sau mișcare n-o deranjează. Când ceilalți copii de la grădiniță se așează la masă pentru micul dejun, și mănâncă pâine cu brânză, pâine cu unt sau produse de patiserie, ea își scoate pachețelul cu fructe de acasă și îl savureză liniștită. Când mergem în vizită la prieteni, e complet indiferentă la mesele încărcate cu foieteje și dulciuri, la care oamenii se așează să se ”delecteze”. Adesea, ia prăjiturele de pe masă și umple cu ele farfuriuțele din setul său de jucărie, pentru o ”partidă de ceai cu gustări gătite”, pe care o pune în scenă cu păpușile sau prietenii de joacă. Niciodată n-a schițat vreo dorință, sau măcar curiozitate, de a gusta din ele. Așa ar trebui să să crească toți copiii noștri crudivori.

Soția mea, pe care nu am constrâns-o în niciun fel, a început treptat să-și schimbe stilul alimentar, de dragul sănătății copilului și al ei înseși, și a devenit complet crudivoră, cu o stare de bine ce o mulțumește deplin. Mai întâi, a renunțat total la carne și a redus felurile de mâncare gătită vegetariană la 1-2 dăți pe săptămână. Pe măsură ce fetița a mai crescut, aceste mese au fost înlocuite cu câțiva cartofi fierți consumați ocazional. În final, a renunțat și la ei după ce copilul a întrebat-o într-o zi “Ce miroase așa urât, mami ? “. După acest episod, singurul lucru preparat termic pe care l-a mai mâncat a fost câte o felie de pâine cu miere și alune de pădure, ascunsă de privirile copilului. (Nota autorului: la acea vreme, viziunea mea despre alimentația crudivoră era încă în formare; acum știu foarte clar că regula generală este abstinența totală de la mâncare gătită încă din prima zi, mai ales pentru cei care suferă de o boală). Astăzi, soția mea are experiența efectelor minunate ale alimentației fără foc pe propriul corp, așa că nu e deloc surprinzător că, din acest motiv, nu mai consumă nimic preparat termic. Și a reușit să facă asta fără mare chin, odată ce decizia a fost făcută cu toată sinceritatea. Când nu mai există miros de mâncare gătită în casă, să mânânci crudivor devine o chestie simplă. Aceasta este calea pe care ar trebui s-o urmeze toți părinții care își iubesc copiii și țin la sănătatea lor.

Toate obiceiurile rele și înclinațiile animalice ale omului sunt consecința mâncării preparate la foc

Odată cu alimentația crudivoră, omul scapă de vicii precum alcoolul, țigările, drogurile și lăcomia. Aceste adicții nu pot sta în compania alimentelor crude cum niciun diavol nu se poate alia cu un înger. Viciile sus-numite sunt sateliții mâncării gătite.
Prin victoria alimentației fără foc, se va instala pacea mondială și va apărea cooperarea între națiuni. Toate crimele, ura, dușmănia, aroganța, gelozia și, în general, toate obiceiurile rele și înclinațiile animalice ale omului sunt rezultatul consumului de mâncare gătită. Prin abolirea ei, toate patimile omenești se vor potoli, mințile umane se vor înnobila și viața va deveni atât de simplă încât nimeni nu va mai fi constrâns să sară la beregata nimănui sau să-și vândă sufletul pentru un bol de mâncare caldă.

Preocuparea pentru dietă ar trebui să se limiteze strict la înlocuirea hranei nenaturale cu metoda alimentației naturale

Alimentația complet crudivoră este singura cale prin care omenirea va scăpa de boală. Jumătățile de măsură nu au dat și nu vor da niciodată vreun rezultat. În condițiile în care se consumă hrană gătită, niciun calcul despre valoarea nutritivă a alimentelor nu are vreun sens. Indiferent de natura bolii, când ne referim la dieta potrivită, singurul lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare e crud versus gătit, natural versus nenatural, pur versus alterat. Recomandările zilnice de la radio, din ziar și așa mai departe, despre diverse vitamine, minerale și proteine și valoarea lor calorică, sunt de-a dreptul nepractice, obscure și periculoase, mai ales când produsele sunt obținute prin manipulare farmaceutică sau sunt de origine animală. Când luăm în considerare proprietățile specifice ale substanțelor nutritive, nu ar trebui să ne batem capul cu ce vitamine sau ce compuși există într-un aliment. Ci doar prezența propriu-zisă a nutrienților în fiecare dumicat pe care îl înghițim e cea care contează. Trebuie, deci, să ne asigurăm că ei nu lipsesc din hrana pe care o consumăm. Nutrienții sunt prezenți într-o dietă crudivoră pe bază de plante, dar lipsesc cu miile din dieta preparată termic.
Secole la rând, mii de specialiși au studiat dietetica (n. red: studiul alimentației).

Dar pentru că s-au concentrat pe probleme secundare și nu au luat în calcul daunele produse de focul din bucătărie, constatările lor nu au produs rezultatul dorit și, ce-i mai rău, din cauza numeroaselor contradicții apărute, au fost dezastruoase pentru omenire. Chiar și vegetarienii, considerați o categorie progresistă, nu doar că au tolerat stricăciunile produse de foc, dar au consimțit uzul de pâine albă și zahăr, care sunt complet golite de orice valoare nutritivă. Cu toate astea, trebuie să recunoaștem că în lupta împotriva dependențelor alimentare, vegetarienii au trecut de ce-i mai greu. Cel mai dificil pas este renunțarea la carne, după care substituirea celorlalte alimente cu produse crude reprezintă un hop mai mic, deși tocmai acest hop mic este esențial în atingerea obiectivului final. De aceea, mă aștept ca vegetarienii, indiferent de principiile individuale, să accepte ideea de alimentație crudivoră și să se adune cu toții sub aceeași umbrelă, pentru a pune bazele unei vieți fericite, așa cum omenirea a visat dintotdeauna.

Ca expert în dietetică, G. Hauser a câștigat o reputație remarcabilă în America. Dar chiar și Hauser, progresist cum e, în comparație cu alți dieteticieni, nu a luat în calcul efectul produs de gătitul mâncării și, în consecință, încearcă să repare răul cauzat în bucătărie cu ajutorul rețetelor medicale. Haideți să ne imaginăm, pentru o clipă, că sfaturile sale servesc unui scop util. Dar unde va găsi muncitorul, fermierul și omul de rând de pe stradă o mie de dolari ca să-l consulte și să obțină informații despre câtă melasă neagră să ia dimineața, câta drojdie seara și câte mii de unități dintr-o anumită vitamină să înghită zilnic? Nu aceasta este abordarea cea mai potrivită.
Este necesar să familiarizăm pe toată lumea, cât mai îndeaproape, cu ideea combustibilului crud integral pentru organismul uman, să schimbăm în mod radical obiceiurile alimentare actuale și să încetăm cu toate recomandările unei anumite diete sau vitamine.

Oamenii de știință știu prea bine că o persoană care mănâncă exclusiv pâine albă, orez rafinat sau carne nu poate spera la o viață lungă. Dar omul de rând nu știe. După el, aceste alimente îi oferă o nutriție excelentă. Cum putem garanta că, silit de împrejurări sau sub presiunea lipsei de bani, acea persoană și familia lui nu o să recurgă, fără discernământ, la aceste produse și n-o să-și distrugă, astfel, sănătatea? Chiar și unui om de știință eminent, cunoscător al acestor aspecte, îi este poate imposibil să reziste impusurilor lăcomiei și consumă toate acele substanțe păcătoase care îl omoară încet dar sigur, comițând practic sinuciderea prin cancer sau infarct.
Nu e îndeajuns, așadar, să propagăm aceste idei cu ajutorul cărților; este necesar să mobilizăm organele avizate ale statului să introducă schimbări esențiale, bine gândite, legate de obiceiurile alimentare ale populației. Trebuie luat măsuri active care să limiteze treptat risipa masivă de substanțe nutritive din mâncare și care să încurajeze consumul de alimente crude și nealterate. Obiectivul de bază al fiecărei diete este consumul de hrană crudă, în timp ce termenul de „dietă” își pierde sensul și este înlocuit de expresia ALIMENTAȚIE NATURALĂ sau MATERIALE INTEGRALE CRUDE PENTRU FABRICA OMENEASCĂ.

Utilizarea de vitamine și minerale artificiale trebuie oprită

Cantitatea relativă de substanțe nutritive din alimentele naturale variază destul de mult, în sensul în care la un miligram dintr-o substanță poate corespunde o miime de miligram dintr-o a doua substanță și una la million dintr-a treia. Dar acea infimă parte este la fel de importantă, pentru fabrica umană, precum un miligram. Acum, în timpul procesului de preparare termică, tocmai acele mici fărâme de nutrienți sunt distruse într-o primă fază. Ne-am putea întreba de ce, cu un deficit atât de mare de materie brută, uzina care este corpul uman nu se oprește pur și simplu, așa cum ar face o fabrică obișnuită, și cum de își continuă operațiunile pe termen lung, făcându-ne, astfel, să tragem concluzia greșită că orice ne satisface apetitul este o mâncare hrănitoare.
În realitate, corpul omenesc nu este, însă, o fabrică obișnuită. Este o lume cu miliarde de locuitori, neînumărate uzine, diverse organizații, sisteme, magazii, rezerve și așa mai departe. Chiar dacă nu mai primește hrană, reușește să se auto-susțină chiar și până la 70 de zile, apelând la stocurile din rezervă. După ce intră în organism, substanțele nutritive sunt distribuite, prin intermediul sângelui, în funcție de nevoile speciale ale fiecărei celule specializate. Dar celulele care compun glandele și organele nu primesc nimic din cele câteva substanțe hrănitoare degenerate din mâncare gătită, atât de puține încât poți să le numeri pe degetele de la o mână. Ele rămân în așteptare, înfometate și oropsite, până ce stăpânul lor se îndură să întindă mâna după o legumă verde sau un fruct. Omul nu resimte foamea celulelor individuale întrucât, în ciuda glandelor și organelor sale flămânde, stomacul îi e plin, dependența satisfăcută, el însuși mulțumit. Dar și mai mulțumite sunt celulele neînsemnate, pasive și letargice, care devorează cu lăcomie „materialele brute perfect-echilibrate” care se potrivesc de minune structurii lor, și care „întăresc și fortifică” organismul prin masa lor crescătoare.

Acesta este motivul pentru care, cu o masă de 50-60 de kilograme de celule ineficiente și inutile, o persoană aparent sănătoasă, rezistentă și viguroasă, nu dispune nici măcar de câteva sute de grame de celulele specializate active, cu care un organ sau altul să poată funcționa normal și să-și îndeplinească sarcinile fără cusur. Atâta vreme cât glandele și organele nu sunt lipsite de ultima urmă de celule active, omul e capabil în continuare să-și ducă existența, dar când acestea sunt epuizate, atunci moartea este inevitabilă. Atunci, omul „sătul”, „rezistent” și „viguros” moare din cauza glandelor și organelor pe care le-a înfometat.
De exemplu, celulele cardiace își pierd puterea și elasticitatea de a realiza contracții normale. Inima încearcă, ulterior, să salveze situația, multiplicând numărul de celule, și ajunge să-și crească masa cu celule noi, formate din proteine animale și pâine albă. Dar asta nu folosește la nimic, pentru că acele entități nu au capacitatea de a-și îndeplini sarcinile necesare și inima se oprește din bătut nu după mult timp.

Nu știm, cu exactitate, câte substanțe intră în alcătuirea unui bob de grâu sau a altui corp vegetal. Să presupunem, în mod ipotetic, că acel număr ar fi 10.000. Urmând cele mai elementare legi ale naturii, putem deduce de aici că fabrica umană are nevoie de 10.000 de substanțe brute diferite pentru a funcționa și că trebuie să ne îngrijim ca niciuna dintre ele să nu ne lipsească. Aceasta este cea mai naturală măsură ca să asigurăm buna desfășurare din cadrul fabricii umane.

Acum să privim cam cât de cu-susul-în-jos este sistemul alimentar în epoca mâncării preparate termic. Oamenii distrug în masă substanțele esențiale din alimente și își hrănesc corpurile cu doar câteva varietăți ce rămân din ele. După ani grei petrecuți în cercetare, biologii au descoperit că există doar 1.015 tipuri de nutrienți în brânză, unt, ficat sau creier. În mod normal, ne-am fi putut aștepta să comunice, ca urmare a muncii lor îndelungate, faptul că un cutare sau cutare aliment conține doar 10-15 tipologii de compuși alterați, dezechilibrați, toxici, degenerați și morți, iar că din cei ce compun natural un produs crud, 9.990 lipsesc cu totul, transformând acele alimente în produse incomplete, dăunătoare și periculoase, ce nu sunt recomandate nimănui pentru comsum.
În schimb, ei specifică, pe rând, numele substanțelor pe care au reușit să le identifice în conținut, care sunt utilizările lor nutritive și, enumerând proprietățile acestora, le recomandă drept „benefice”. Niciun cuvânt despre absența celorlalte mii de compuși nutritivi, despre rolul lor în alimentație și despre consecințele dezastruoase care decurg, invariabil, din lipsa lor. Cu toate astea, aceste aspecte sunt esențiale în discuție.

Trebuie avut în vedere că, atât de diversificate sunt rolurile hranei crude în cadrul organismului încât, și dacă am ajunge să le cunoaștem, printr-un miracol, pe toate, tot n-ar fi suficient timp, într-o viața de om, să le descriem pe hârtie. Trebuie să înțelegem, ca regulă de bază în nutriție, faptul că nicio substanță nutritivă nu își mai îndeplinește rolul atunci când este consumată separat, când e scoasă din întreg.

Dacă cineva remarcă, în fața celui mai mare om de știință, că pâinea albă nu are nicio urmă de vitamine în ea, acesta o să răspundă, fără ezitare, că el consumă și alte alimente care chiar conțin vitamine. E ca și cum un zidar își așează cărămizile toată ziua, înălțând un zid fără mortar, pentru ca apoi să spună că, uneori, folosește și mortarul. Atât de mare este miopia cauzată de dependența de mâncare.

Ce altceva este pâinea albă dacă nu amidon, zahăr, grăsimi, proteine și câteva săruri moarte – cu alte cuvinte, cenușa fără viață a câtorva dintre cei 10.000 de compuși existenți în produsele crude? Ce este zahărul rafinat dacă nu doar una din 10.000 de substanțe ? Ce altceva e carnea dacă nu o masă de proteine contaminate și câteva urme de substanțe nutritive degenerate ? Cu toate acestea, omul își îndeasă până la refuz stomacul cu aceste câteva categorii de substanțe și își lipsește organele de celelalte mii de elemente esențiale. Cât despre bolile ce rezultă ulterior în corp, omul și le explică vizitând spitalele sau analizând ilustrațiile din cărțile de specialitate. Cum altcumva să apară acele degenerări, bube și ulcerații dacă nu prin absența nutrienților de calitate superioară ?

Deși oamenii de știință n-au descoperit decât 40-50 de elemente dintre miile care compun nutrienții, o mare parte din literatura medicală de specialitate este concentrată pe descrierea efectelor acelor substanțe, ele ocupând, de asemenea, și o mare parte din activitatea medicală curentă. În plus, o întreagă rețea de instituții s-a răspândit în lungul și latul lumii, cu scopul de a fabrica și distribui acele substanțe. Să ne gândim un pic ce s-ar întâmpla dacă, în loc de aceste 40-50 de substanțe, cercetătorii ar reuși să descopere 400 sau 500, sau chiar 4000 sau 5000. Omul contemporan pare să-și fi pierdut complet perspectiva asupra integralității alimentelor crude ce sunt, cu adevărat, necesare corpului; fie nu le găsește la îndemână, fie i se pare imposibil să le obțină. Așa că le caută prin tot felul de locuri obscure ca să-și satisfacă nevoile organsimului.

Cercetătării au impresia că doar substanțele cu formule pe care ei le cunosc și apar în cărți sunt științific valabile. Întrucât nu cunosc formula completă a elementelor ce compun un bob de grâu, nu consideră că există știință și acolo. Au impresia că e ceva „banal”, ușor de găsit, care există peste tot și e cunoscut de toată lumea. Dar lucrurile se schimbă atunci când reușesc să mai descopere vreo substanță nouă și să-i descifreze formula. Atunci ea devine știință; aflarea ei este întâmpinată ca o mare victorie a medicinei și, mai mult, stârnește interesul și avântul în fabrici, farmacii și spitale. Toate astea din cauză că omul nu vrea să renunțe la pâinea sa albă.

Fie ce-o fi, oamenii trebuie să recunoască, pâna la urmă, că singura modalitate de a scăpa de boli este ca mai întâi să limiteze strict, apoi să interzică total, distrugerea în masă a nutrienților din alimente. În acest scop, autorități specializate trebuie să facă cunoscută realitatea și să ia măsuri active împotriva degradării alimentelor.
Acestea trebuie să obțină noi varietăți de feluri de mâncare, din mixuri diferite de produse crude, și să le recomande publicului, ale cărui obiceiuri alimentare se vor adapta gradual. Ca rezultat, bolile ce lovesc acum omenirea vor dispărea treptat și costurile noastre de viață vor cunoaște economii semnificative.
Până ca eu și familia mea să devenim crudivori, împreună consumam un kilogram de pâine pe zi, pe când acum, un kilogram de grâu ne ajunge 8 sau chiar 10 zile. Dacă aș fi continuat să mânânc pâine albă, pâna acum aș fi fost mort de mult, dar datorită grâului crud dătător de viață, sunt încă viu și simt că așa voi rămâne 40-50 de ani de-acum înainte.