Rodii

  • Tudoran Nicolae

  • Clasa a 12-a B

  • Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Rodia (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5–8 m. În fapt, termenul de rodie reprezintă fructul, iar planta se numește rodiu sau rodier.

CLASIFICARE STIINȚIFICĂ

Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Ordin: Myrtales
Familie: Lythraceae
Gen: ‘Punica‘
Specie: ”P. granatum”

Genul Punica este reprezentat de două specii

  • Punica granatum: este specia cea mai cunoscută, înaltă de până la 2–4 m, cu frunze caduce lanceolate si nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la extremitatea ramurilor  . Florile sunt roșii-deschis, 3 cm în diametru, cu patru sau cinci petale (adesea mai multe la plantele cultivate). Fructul are dimensiune mai mare decât portocala și mai mic decât grapefruit-ul, 7–12 cm în diametru cu o formă hexagonală rotunjită, are o coajă roșie groasă și în jur de 600 semințe., prezentând placentație parietală. Semințele și pulpa ce le înconjoară, numită fruct fals, sunt comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet.

  • Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincție, din care supraviețuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian ( Yemen), unde este endemică. Se prezintă ca un arbust de circa 3–5 m, cu flori de un roșu strălucitor și fructe care își schimbă culoarea din verde în roșu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici și mai puțin dulci.

AREAL GEOGRAFIC

RODIERUL crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și Africa tropicală. Introdus în California de coloniștii spanioli în 1769, rodierul este acum cultivat mai ales în zonele uscate din California și Arizona .

RODIERUL este o plantă rezistentă la secetă, și poate fi cultivată în regiuni uscate cu climă mediteraneană (cu ierni ploioase) sau în regiuni cu veri ploioase. În regiunile mai umede, rodierii riscă putrezirea rădăcinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la îngheț moderat, până la −10 °C.

RODIA (semințele- falsul fruct ) sunt utilizate în alimentație cat si in tratamentul unor afecțiuni.

Utilizarea în alimentație

Semințele de rodie pot fi consumate ca atare avand un gust ușor tahinat. Cu toate acestea, rodia nu e o sursă importantă de nutrimente.

Sucul de rodie este folosit în diverse cocktailuri dar si în compoziția unor alimente din bucataria persană cum ar fi fesenjan (un sos gros din nuci și suc de rodie, de regulă servit cu carne de rață sau altă pasăre și orez) și ash-e anar (supă de rodie).În Turcia, sosul de rodie (turcănar ekșisi) este folosit la salate, la marinarea cărnii, sau este băut. Semințele de rodie sunt și ele folosite în salate, în muhammara(pastă turcească de usturoi cu nucă) și în güllaç, un desert turcesc. În Azerbaidjan și Armenia, rodia este folosită și pentru producerea unui vin. Rodia este folosită și pentru lichior, topping de înghețată, sau amestecată cu iaurt, sau sub formă de gem.

Utilizarea în medicină

Efecte benefice ale consumului de rodii: efecte anti-imbătrînire, luptă impotriva apariției unor maladii ca Altzheimer, cancer, boli de inimă, artrite și chiar protejează creierul fatului.

Rodia este o excelentă sursă de : -Vitamina C, Vitamina B12, Acid pantotenic, Potasiu, Polifenoliantioxidanți .

Cei mai abundenți polifenoli din sucul de rodie sunt taninii hidrolizabili numiți punicalagini prezentați în literature de specialitate ca având capacitatea de a epura radicalii liberi puternici ( studii de laborator).  Asemenea efecte antioxidante ale punicalaginilor nu au fost dovedite la oameni.

Mulți producători de alimente și de suplimente alimentare au constatat avantajele utilizării extractelor de rodie, care nu conțin zahăr, calorii sau aditivi, în locul sucului, ca ingrediente favorabile sănătății în produsele lor. În majoritate, extractele de rodie conțin în mod special acid elagic, care poate fi absorbit în corpul uman numai după consumul de punicalagini.

În studii preliminare de cercetare în laborator și în cadrul unor studii pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace , incluzând oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor și formarea celulelor spumoase, toate acestea fiind etape în ateroscleroză și în producerea bolii cardiovasculare . Taninii de tipul punicalaginilor au fost identificați ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-ului oxidativ la care duc acești factori de risc. S-a arătat că rodia intervine în reducerea tensiunii arteriale sistolice prin inhibarea enzimei serice de conversie a angiotensinei (ACE). Alte studii verifică efectele consumului de suc de rodie în cancerul de prostată, în diabet sau în limfom .