Piersici si nectarine

  • Albu Irina Mara

  • Clasa a 12-a B

  • Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Piersicul este un pom fructifer, din familia Rosaceae, genul Prunus, specia „Persica”. Este un arbore care atinge 8 m înãlţime, crengile fiind relativ drepte şi cu ramificaţii puţine. Frunzele au marginile uşor zimţate şi sunt de formã lanceolatã, pe când florile acestuia au diametrul de 2,5 – 3,5 cm, au o formã cupolã şi sunt de culoare rozã sau galbenã. Fructele, numite piersici, sunt acoperite frecvent de peri, au formã sfericã cu un diametru de 4 – 10 cm, având nuanţe de la verde deschis, la galben şi chiar roşiatic. Sâmburele aşezat central este de consistenţã durã. Se disting mai multe soiuri de piersici în specia din care acestea fac parte, cultivate în România, cum ar fi soiul Herãstrãu (fructul turtit), Cardinal, Redhaven, Flacãra sau Superba de toamnã.

Origini şi localizare

Chiar dacă numele său științific („Prunus persica”) sugerează că este originară din Persia, piersicul este de fapt nativ Asiei, mai precis Chinei. Piersica a fost adusă în India și în Asia vestică încă din vremuri antice. Alexandru Macedon a adus fructul în Europa după cucerirea perșilor în 331 î.Hr. . Mai târziu, a fost adus în America de către exploratorii spanioli și a ajuns în cele din urmă și în Anglia și Franța, în secolul XVII, unde era considerată o delicatesă.
Țări importante care cultivă piersicul sunt China, Iran, Franța dar și țări mediteraneene precum Italia, Spania, Grecia. Mai de curând, țări precum Statele Unite, Canada și Australia au devenit de asemenea țări importante producătoare de piersici.

Condiţii de culturã:

În Europa Centrală, pentru a fi ferit de frig, este plantat în podgorii de viță de vie. Pomii sunt sensibili la frig, de aceea se practică frecvent altoirea prunului cu mlădițe de piersic. Piersicul rezistă la temperaturi de până la -30 de grade Celsius în timpul iernii, însă dacă după înflorirea ramurilor, temperatura scade la mai puțin de -4 de grade, florile se scutură iar pomul nu mai poate produce fructe în anul respectiv. Astfel, înghețurile neașteptate din timpul primăverii sunt destul de problematice, întrucât piersicul înflorește destul de devreme (la începutul primăverii). De asemenea, pentru ca fructele să se coacă, este nevoie ca temperatura din timpul verii, în luna cea mai fierbinte, să fie între 20 și 30 de grade.

Culturi, tradiţii, legende

Piersicii sunt menționați în scrierile chineze încă din secolul X î.Hr, unde se spune că au fost fructele preferate ale regilor și împăraților chinezi. Piersica este simbolul imortalitãţii in mitologia Taoista. Legenda spune ca Zeita Vestului (Xi Wang Mu) avea un palat înconjurat de o grãdinã superbã de piersici („pomii nemuririi”). În romanul clasic chinezesc „Cãlãtoria spre Vest”, Sun Wukong sau „regele Maimuţã” a devenit nemuritor dintr-o singurã vizitã în grãdina magicã.
De asemenea, în China anticã se credea cã lemnul de piersic are potenţialul de a îndepãrta forţele rãului, fiind folosit adesea pentru crearea unor arme. În magia taoistã, o poţiune având la bazã petalele florilor de piersic era înzestratã cu capacitatea de a face oamenii sã se îndragosteascã nebuneşte. Piersica este un însemn chinezesc consacrat al primãverii şi cãsãtoriei. Potrivit folclorului chinezesc, piersicile aflate într-un dormitor au darul de a inspira cererile în cãsãtorie. Se spune cã piersicul nemuririi aflat în munţii Kun Lun rodeşte o datã la 3000 de ani, ocazie cu care cei 8 Nemuritori se adunã pentru a mânca fructele magice şi a-şi asigura astfel pe mai departe imortalitatea. Cu toate acestea, în Feng Shui, culoarea piersicii nu este deloc recomandatã în multe cazuri, ea având puterea de a-i atrage pe oamenii cu intenţii mai puţin onorabile şi a provoca necazuri în cãsãtorie.

În tradiţia creştinã, în special în cea catolicã, piersica este un simbol al virtuţii tãcute dar şi al inimii şi limbii virtuoase. Uneori acest fruct apare în locul mãrului în picturi înfatişand-o pe Fecioara Maria împreunã cu pruncul Iisus, în acest caz piersica reprezintã fructul mântuirii dãruite de Cristos.

Structură chimică

Piersicile au un gust dulce, aromat, sunt zemoase, deosebit de gustoase şi hidrateazã organismul (87% din conţinut este apã). Mai mult, acestea reprezintã o sursã bogatã de vitamine şi minerale, cu importante proprietãţi terapeutice. Au un conţinut mare de vitamina C şi provitamina A, vitaminele B3, B5 şi E. Acestea mai au în componenţa lor fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu şi seleniu. Conţin, de asemenea, cantitãţi deloc neglijabile de fitonutrienţi, antioxidanţi şi fibre. Un detaliu care este caracteristic piersicilor este acela cã raportul dintre vitamina C (7 mg/ 100 g) şi vitamina A este perfect, astfel cã cele douã vitamine se asimileazã complet. În plus, nu conţine nicio unitate de sodiu, ceea ce face ca acest fruct sã fie perfect pentru persoanele care suferã un dezechilibru al raportului de sodiu şi potasiu, şi pentru cele cãrora le este recomandatã o dietã sãracã în sodiu.
Principalele acţiuni terapeutice ale piersicilor sunt: energizante, stimuleazã apetitul si secreţia sucurilor gastrice şi biliare, diuretice şi laxative, ajutând în acelaşi timp la echilibrarea sistemului nervos şi întãrirea imunitãţii organismului. Datoritã constituenţilor sãi, piersica poate fi de un real beneficiu în cazul persoanelor astenice, slãbite, fãrã poftã de mâncare, a celor aflate în convalescenţã sau care prezintã stãri depresive.

RETETA

Intern, piersicile se pot consuma crude cu coajã, dupa o spãlare sub jetul de apã. Se recomandã consumul a trei-patru piersici dimineaţa, în loc de micul dejun, cãteva zile la rând. O astfel de curã este indicatã pentru stimularea funcţiilor digestive şi menţinerea alcalinitãţii sângelui. În acelaşi timp, ne putem bucura de ele sub formã de suc proaspãt (1-2 ceşti între mese sau dimineaţa pe stomacul gol), compot sau fructe confiate. Frunzele şi florile de piersic se pot folosi sub formã de ceai, pentru acţiunea lor antisepticã, depurativã şi de combatere a infecţiilor parazitare. Se pun douã linguriţe de plantã la infuzat în 300 ml apã fiartã, se lasã 10 minute; se bea câte o ceaşcã de ceai dupa fiecare masã.

Tartã cu piersici

Ingrediente

BLAT
piersici

  • 200-250 g biscuiţi obişnuiţi
  • 50 g unt
  • 100 ml compot de piersici
  • 2-3 linguri zahãr
  • 1 lingurã cacao
  • esenţã de vanilie

CREMĂ

  • 200 g smântânã
  • 125 g iaurt de piersici
  • 2-3 linguri zahãr pudrã
  • 150 g cremã de brânzã proaspãtã
  • 10 g gelatinã
  • 100 ml compot de piersici
  • piersici din compot sau proaspete

Preparare

PENTRU BLAT

Pisãm biscuiţii. Fierbem douã – trei clocote compotul cu untul şi zahãrul, apoi îl turnãm peste biscuiţi. Adãugãm cacao şi esenţa de vanilie. Amestecãm bine, pânã obţinem o pastã groasã. Dacã nu s-a legat bine, mai adaugãm compot. Pregãtim o tavã, de preferat cu margini detaşabile sau folosim folie alimentarã. Întindem compoziţia de blat în tavã şi o nivelãm cu o lingurã udã. Dãm tava la frigider, pânã pregãtim crema.

PENTRU CREMA:

Mixãm crema de brânzã cu zahãrul pudrã. Adãugãm smântâna, iaurtul şi o parte din piersici, tãiate în cuburi mici. Dizolvãm gelatina în 100 ml compot. O lãsãm sã se înmoaie 10 minute, apoi o punem pe baie de aburi, amestecând continuu pânã când se dizolvã complet. Adãugãm gelatina cãldutã în cremã.
Turnãm crema peste blatul de biscuiţi. Deasupra repartizãm piersici tãiate felii. Dãm tava la frigider pentru 4-5 ore.
Poftã bunã!

Impresie personalã

Aceastã lucrare a consituit o oportunitate idealã pentru mine sã aflu lucruri noi şi interesante despre una dintre cele mai populare fructe din ţara noastrã. A fost o experienţã captivantã şi provocatoare, care cu siguranţã m-a ajutat sã îmi dezvolt atât abilitãţile compoziţionale, cât şi cunoştinţele medicale.

BIBLIOGRAFIE

PIERSICILE – fructele de “înfrumusețare” ale verii

Piersicul (Prunus persica) este un arbore delicat al familiei Rosacea – care face flori roz în primăvară, este foarte sensibil la frig și la arșiță, vânturi și diferiți paraziți – și oferă o serie de fructe zemoase, cărnoase și nutritive.
Sensibilitatea la frig a piersicului este cunoscută de atâta timp, încât pentru supraviețuirea arborilor, se practică fie plantarea lor în mijlocul viței de vie sau înconjurarea plantațiilor de piersici cu o lizieră de corcoduși ori pruni.
Și sensibilitatea la soarele prea puternic a piersicului este importantă, pentru a fructifica bine având nevoie de temperaturi între 20 și 30 de grade.

Sensibilitatea acestui arbore se regăsește în energia fructelor sale.

Piersicile vor fi fructe extrem de utile pentru persoane la fel de ”sensibile” la frigul sau arșița emoțiilor interioare (vom discuta despre efectele sedative și calmante ale piersicilor, ca urmare a conținutului crescut de vitamine din complexul B).
Sunt fructe indicate persoanelor aflate în perioade de suprasolicitări nervoase și/sau intelectuale (elevi, studenți, finanțiști, persoane cu funcții de răspundere etc).
Dar în același timp, sunt și fructe importante pentru vitaminizare și echilibrarea vitală a organismului în timpul verii.

78% din structura piersicilor o reprezintă apa, circa 20% fibrele și restul este reprezentat de componenți foarte importanți pentru organism: oligoelemente și micronutrienți (necesari în cantități mici, dar absolut indispensabili).
Astfel, piersicile sunt surse importantă de minerale și vitamine – zincul, potasiul, magneziul, mangan, cupru, selenium, fier și iod, vitaminele A, C, B3, B5 și E, multe enzime cu acțiune anti-oxidantă, bioflavonoizi și carotenoizi, grăsimile mononesaturate și aminoacizi – fiind doar unele dintre multele substanțe nutritive din aceste fructe.
Consumul de piersici coapte, în stare crudă – sub forma unui platou de fructe (o masă la care consumați DOAR piersici – până la 10-15 piersici bune, dulci și coapte – dacă reușiți la o masă!) 2-3 zile pe săptămână – timp de o lună – realizează o echilibrare a vitaminelor și mineralelor organismului – utilă în pregătirea sa pentru anotimpul rece. Desigur, le puteți consuma oricând ca și gustare, între mese și mai ales, în loc de masa de seară.
Piersicile pot fi consumate și sub formă de suc de piersici (făcut de preferință la un slow-juicer sau storcător prin presare), sau nectar de piersici – sau în diferite ”blend”-uri (combinații la blender, cu alte fructe – precum fructe de pădure, mere, pere, avocado, mango sau banane).
Una dintre ”rețetele verii” pentru cei care se alimentează ”natural” sunt înghețatele de fructe – combinația banană, avocado și piersică – făcută la blender și apoi ținută la congelator 2-3 ore – fiind una dintre cele mai apreciate înghețate-creme din fructe.

Dacă nu sunt complet coapte, piersicile sunt tari și au gust acid-astringent. Pe măsură ce se coc, textura fructului se înmoaie, aroma piersicii devine mai intensă – și gustul devine predominat dulce (cu tentă acrișoară). Cu alte cuvinte – se formează din ce în ce mai multă fructoză, pe măsura procesului de coacere, care aduce un plus de savoare și utilitate, pe lângă toate substanțele nutritive déjà existente.

Piersicile fac parte din categoria fructelor semi-acide.
Pentru a putea ajuta la alcalinizarea organismului – piersicile au nevoie să fie bine coapte (cantitatea mare de fructoză – gustul dulce), asigurând o digerabilitate mai bună acestor fructe.
Nu este o categorie de fructe cu care să se poată face cure de monofruct de zile întregi – datorită acestui grad de aciditate destul de crescut din sucul de piersici.
În schimb, în consum ocazional, ca și aliment pentru anumite mese – pentru ”mono-mese de fructe” – este un fruct excepțional, în perioada verii.

Este foarte importantă calitatea organică, bio a piersicilor – adică folosirea fructelor din arbori care au fost foarte puțin sau deloc stropiți cu substanțe chimice (în orice fel de scop – de protecție, sau de stimulare a productivității).
Piersicul este un arbore extrem de sensibil – și substanțele chimice se acumulează cu ușurință în fructele sale (în special în coaja fructelor – care este totuși dificil de curățat și detașat de pe fructe).

Altoirea piersicilor cu caisele sau prunele – și obținerea de piersici cu coajă netedă – numite și nectarine – a determinat o creștere a unei acceptabilități mai mari a acestei categorii de fructe (se cunosc numeroase cazuri de alergii și intoleranțe declanșate de puful de pe coaja piersicilor).
Nectarinele sunt fructe la fel de gustoase și aromate precum piersicile, dar având ceva din catifelarea și alcalinitatea caiselor (după evaluarea noastră indirectă – nectarinele sunt un pic mai alcaline decât piersicile propriu-zise).
Singura problemă cu nectarinele care se găsesc pe piață este cantitatea mare de substanțe chimice folosite pentru menținerea fructelor în stare bună – și faptul că toate aceste substanțe se regăsesc în fructe!
Nu prea există nectarine pe piață care să fie crescute ”bio” (pentru că nu rezistă, arborii sunt prea delicați și prea vulnerabili, dacă nu primesc ajutor din afară).

De aceea, de multe ori, preferăm piersicile cu aspectul clasic, al pieliței acoperite de puful fin – mai ales când știm că oamenii care le-au cultivat le-au îngrijit natural, cu dragoste și cu ingrediente organice.

Printre efectele benefice asupra sănătății omului a consumului de piersici amintim următoarele:

  • efect benefic asupra tranzitului intestinal – cu regularizarea tendinței spre stagnare și constipație, cu efect benefic în prevenția și tratamentul hemoroizilor

  • efect benefic asupra greutății corporale, înlocuirea unei mese zilnice cu un platou de piersici, sau cu un smoothie (blend) sau suc de piersici (simplu, sau în combinație cu alte fructe) ajută la reglarea glicemiei și apariția senzației de sațietate și umplere.

  • Efect benefic asupra sistemului nervos – cunoscându-se efectul sedativ și ușor calmant al consumului de piersici. Se recomandă să se consume o masă de piersici seara, în loc de masa de seară – pentru o mai bună calitate a somnului de noapte. Am observat, după consumul unui platou de piersici, o stare de optimism, de bine, de detașare emoțională de dialogul mental continuu. Luarea deciziilor, atenția, concentrarea și memoria sunt îmbunătățite evident – și persoana acționează mai eficient în lume, nemafiind atât de reactivă emoțional la ”provocările” din jur.

  • Tonifiere asupra sistemului cardio-vascular, prin echilibrarea raportului Na/K, prin întărirea pereților vaselor de sânge (vitamina C, vitamina A) și prin fluidifierea/subțierea și menținerea în stare alcalină a sângelui

  • Tonifierea vederii (prin aportul de vitamina A) – fiind extrem de utile în situații de oboseală oculară, efort ocular intens (lucru la calculator, citit, studiat intens), dar și ca adjuvant în corectarea unor defecte mici și medii tip hipermetropie sau miopie.

  • Reglarea unei anemii ușoare sau medii – datorită conținutului crescut de fier, cupru, mangan și zinc – care se absorb cu ușurință (sunt biodisponibile) – și datorită faptului că se pot realiza cure de 2-3 luni de consum regulat de piersici și/sau sucuri/blenduri de piersic. Efectul reglării unei anemii prin consumul intensive de piersici este net mai bun decât tratamentele cu produse de fier – care blochează intestinele, constipă și nici măcar nu sunt bine absorbite intestinal.

  • Detoxifiere și echilibrarea filtrării renale, efect diuretic moderat și efect anti-septic asupra rinichilor și aparatului urinar. Unul dintre efectele extraordinare ale consumului de piersici îl reprezintă, pe lângă prevenția formării de nisip și pietre la rinichi – dizolvarea calculilor mici de acid uric și/sau a celor din acid oxalic din rinichi. Curele de piersici pot să ajute pe cei cu litiază renală să scape mai repede de microlitiază și de nisipul urinar.

  • Persoanele cu gută, reumatism sau probleme articulare – pot beneficia de consumul regulat de piersici – constatând la analize, o ameliorare netă a valorilor acidului uric și ureei (cu alte cuvinte – piersicile reușesc să mai reducă din efectele dăunătoare ale consumului de carne – și proteine animale – ajutând organismul să elimine produșii de reziduu proteic).

  • Tonifierea pielii este un efect important, datorat vitaminei A, a bioflavonoidelor și carotenoizilor. Astfel, tenul persoanei care consumă piersici rămâne strălucitor și curat, cu aspect tineresc, piersicile având clar și acțiune anti-îmbătrânire (anti-oxidare).

Piersicile pot fi folosite ca și ”cosmetice” feminine importante – fiind bine cunoscute măștile pentru față sau mâini – cu felii de piersică sau cu piure de piersică.
Catifelează pielea, sunt excelente pentru un peeling blând și au un efect nutritive asupra tuturor straturilor pielii.
Feliile de piersici aplicate pe pleoape sunt foarte utile în combaterea oboselii ochilor și pentru ameliorarea inflamațiilor ochilor și/sau pleoapelor (conjunctivite, blefarite).

Consumul de piersici proaspete, în sezonul lor – perioada caldă a verii – este consumul ideal pentru om.
Piersicile se pot și congela pentru perioada iernii (deși există disponibile în magazine în tot anul – dar piersicile de import sunt de multe ori fade și fără gust) – fructele congelate păstrând o parte din nutrienții din piersicile proaspete.

În multe dintre cărți se discută despre ”alergiile la piersici” – mai ales la puful de piersici.
Am discutat în multe dintre articolele de detoxifiere că alergiile sunt, de fapt, reacții ale sistemului limfatic de eliberare în exces de toxine – atunci când există un factor favorizant (de exemplu, un fruct semi-acid sau acid, cu acțiune astringentă, tip drenaj limfatic).
Piersicile realizează un drenaj limfatic moderat – mai puțin intens decât al strugurilor sau portocalelor – dar uneori acesta poate fi accelerat (funcție de gradul de toxicitate al sistemului persoanei respective) și atunci apar simptome fie pe piele (erupții diferite), fie digestive (tulburări de tranzit, colici, dureri) sau respiratorii (tuse, strănuturi, eliminări apoase, chiar tendința spre sufocare).

La persoanele cu stagnare limfatică importantă și toxicitate – consumul general de fructe este limitat (sau interzis) o perioadă – fiind preferate legumele și sucurile verzi, până organismul se mai detoxifică și poate accepta fructele – pentru continuarea detoxifierii. De altfel, foarte adesea, copiii sau adulții foarte intoxicați limfatic – refuză spontan consumul acestora (au aversiune clară fie la toate fructele, fie doar la anumite fructe).

Având evident o acțiune asupra sistemului limfatic – piersicile sunt echilibratoare ale întregului sistem imunitar al organismului – fiind printre fructele verii care asigură protecția atât a tractului digestive, cât și a pielii și celui urinar – recomandându-se consumul regulat în fiecare săptămână a acestor fructe.

Piersicile sunt fructe sensibile, delicate și frumoase (amintesc de gheișele japoneze, locul de origine al piersicilor din trecut) – și aduc aceeași energetică în corpul nostru. Devenim mai deschiși către frumusețea Naturii.
Aduc nu doar frumusețea corpului fizic (pe care îl curăță de dinăuntru și-l hidratatează pe dinafară – datorită măștilor cosmetice) – ci și energeticii omului, căruia îi reamintește de tot ce înseamnă grație și gingășie.