Curmale

• Durea Andreea-Alexandra

• Clasa a 12-a B

• Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Curmalul sau finicul (Phoenix dactylifera) este un palmier din genul Phoenix, cultivat de la oaze din Africa până în vestul Asiei şi se presupune că este provenit din terenurile din jurul Gofului Persic. Este o plantă înaltă de până la 15-25m, cu frunze care au 3-5m lungime, cu aproximativ 150 de foliole. Palmierii vor începe să rodească la 4-8 ani după plantare şi vor produce fructe potrivite pentru comercializare după 7-10 ani. Curmalii maturi pot produce între 68 şi 176 de kg de curmale pe recoltă.

Curmala este fructul produs de palmierul Phoenix dactylifera, dulce datorită cantităţii de 70% de zahăr pe care o conţine. Curmalele se coc în 4 stagii, cunoscute în lume după numele lor din limba arabă: kimri (necoapte), khlal (dimensiuni mature, crocante), rutab (coapte, moi), tamr (coapte, uscate).

Simbolism

Din punct de vedere simbolic, curmalul este asociat cu enduranţa şi este considerat în lumea arabă copacul vieţii. În Egipt, curmalul este legat pe bună dreptate de fertilitatea masculină. Curmalele sunt fructe importante tradiţionale în Iraq, în Peninsula Arabă şi în Africa de Nord. Ele sunt menţionate de peste 50 de ori în biblie şi în jur de 20 de ori în Coran. În cultura islamică, curmalele cu iaurt sau lapte sunt consumate tradiţional după apusul soarelui în timpul Ramadan-ului.

EFECTE BIOLOGICE

5 curmale fără sâmbure cântăresc aproximativ 100g şi au 28 de calorii. În 100g curmale, 75g sunt glucide, dintre care 80% sunt zaharuri. Curmalele conţin vitaminele A şi K, alături de acid folic şi de colină. În 100g curmale se găsesc 700mg de potasiu, dar şi urme de calciu, fosfor şi magneziu.

Curmalele proaspete sau uscate pot fi consumate simplu sau pot fi umplute cu alune, migdale, coajă de lămâie sau portocală. Pâinea din curmale, un tip de prăjitură, este populară în Statele Unite, în special în jurul sărbătorilor. Oţetul obţinut din curmale este un produs des întâlnit în Orientul Mijlociu. Gustările recent inventate includ curmalele învelite în ciocolată şi şampania non-alcoolică de curmale, întâlnită în tările islamice. În Israel, siropul de curmale este folosit în gătitul puiului şi pentru dulciuri şi deserturi.

Fructele ajută în lupta împotriva constipaţiei, tulburărilor intestinale, creşterii în greutate, afecţiunilor cardiovasculare şi cancerului. Conţinutul nicotinic care este prezent în curmale este benefic pentru tratarea oricărui tip de tulburări intestinale. Consumul regulat de curmale ajută la menţinerea unui control asupra ritmului de creştere a organismelor patologice şi, prin urmare, la menţinerea florei intestinale normale.

Valoarea calorică a curmalelor şi energia uşor de asimilat pe care o furnizează le fac un aliment ideal pentru cei care suferă de anemie şi afecţiuni care produc oboseală cronică. Magneziul conţinut de curmale tonifică muşchii şi întârzie îmbătrânirea, evitând acumularea deşeurilor alimentare. Curmalele exercită o acţiune benefică şi asupra prostatei şi rinichilor.

Curmalele sunt recomandate în ultimele săptămâni de sarcină şi ajută la menţinerea stării de sănătate a inimii. Datorită conţinutului ridicat de potasiu, curmalele ajută la menţinerea unui sistem nervos sănătos.

Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să uităm că pe lângă toate aceste avantaje pe care le aduce fructul curmalului, există şi dezavantaje. Fiind lipicioasă, suprafaţa adezivă a curmalelor poate capta impurităţi. Trebuie, astfel, să avem grijă la felul în care sunt ambalate şi stocate. De asemenea, din cauza conţinutului ridicat de zaharuri, se recomandă perierea dinţilor după consumul de curmale, pentru a prevenii cariile.