Cocos

• Cătălina Gabriela Popovici

• Clasa a 12-a B

• Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Cocotierul (Cocos nucifera) este o plantă care face parte din familia arecaceae (familia palmierilor). Este singura specie din genul cocos, și este un palmier mare, cu înălțimi de până la 30 metri, cu frunze penate, cu lungime de 4-6 m; frunzele bătrâne se desprind, lăsând trunchiul neted. Termenul nucă de cocos se referă la fructul cocotierului. Din punct de vedere botanic nu este o nucă, fiind clasificată ca o sămânță (cea mai mare din lume), fie ca o drupă, alături de cireșe și prune.

PROVENIENŢĂ

Cocotierul este originar din America de Nord şi de Sud, dar s-a răspandit rapid şi pe celelalte continente. Pe an se cultivă mai mult de 61 de tone în tări precum Indonezia, India, Brazilia şi Sri Lanka.

COMPOZIŢIE

Nuca de cocos este bogată în multe vitamine, nutrienţi şi carbohidraţi benefici organismului. Bogat în proteine, miezul alb al nucii de cocos conține vitamina B, zinc, fosfor și fier.

Multă vreme uleiul de cocos a fost blamat, fiind considerat nesănătos din cauza nivelului mare de grăsimi. Abia recent s-a demonstrat contrariul. Grăsimile din acest ulei sunt foarte bune pentru sănătatea nostră, prin prezența acidului lauric, pe care îl mai găsim doar în laptele de mamă. Este cel care face laptele de mama atât de bine digerabil, protejând organismul de infecții și sprijinind sistemul imunitar.

BENEFICII/UTILIZARE

Nuca de cocos constituie un aliment de bază, din care se poate consuma pulpa, apa și laptele. Atenția cea mai mare, însă, se îndreaptă spre uleiul de cocos, aflat în dieta celor ce trăiesc în zonele tropicale de mii de ani, cu o aplicație largă atât în pregătirea hranei, cât și în medicina tradițională și modernă.

Acidul lauric din acest ulei, convertit de organism în monolaurin are efecte antivirale și antibacteriene, distrugând diverse bacterii patogene. Există studii care au subliniat și efectele antimicrobiene ale acidului lauric. Este eficace și persoanelor cu hipotiroidie în stimularea metabolismul și pierderea kilogramelor acumulate în plus.

Uleiul de cocos conține acizi grași cu molecula medie (MCFA). Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale acestor acizi este capacitatea de a distruge bacterii ce cauzează ulcer gastric, infecții ale sinusurilor, tractului urinar, carii dentare, pneumonie și alte infecții. Pot distruge și ciuperci, viruși ce cauzează gripă, pojar, herpes, mononucleoză, hepatita C și SIDA.

Uleiul de cocos consumat în cantitate de 60% din procentajul caloric zilnic nu are nici nu efect negativ. Cei care trăiesc în zonele tropicale și au o dietă bogată in ulei de cocos se bucură de o stare generală de sănătate bună.

Adesea confundată cu laptele de cocos, apa de cocos este cea care se aude atunci când luați o nucă proaspătă și o agitați. Este bogată în electroliți: potasiu, calciu, sodiu. Prezenta electroliților în organism este critică pentru funcționalitatea nervilor și a mușchilor, hidratare și menținerea nivelului ph-ul din sânge. Laptele de cocos se găsește în supermarket-uri sau se poate face acasă. Se folosește la gătit diverse mâncăruri iar “smântâna” din cocos, un lapte mai gras, se folosește în general la dulciuri. Uleiul de cocos este extras din miezul alb de nucă. În insulele tropicale, acest ulei constituie o sursa principală de grăsimi. Are dintre cele mai variate aplicații: la gătit, în medicină și în industrii.

Multă vreme uleiul de cocos a fost neglijat din cauza conținutul mare de grăsimi și de aceea a fost trimis la raftul cu uleiuri rele pentru organism.

Cercetările ulterioare arată că, de fapt, grăsimile saturate conținute de aceste uleiuri sunt chiar binefăcătoare pentru organism, ajutând la scăderea colesterolului rău și la scăderea greutății corporale.Alte efecte benefice ale uleiului de cocos: este foarte stabil la căldură, deci potrivit la procesare termică, oxidează greu, rezistând la râncezeală.

SIMBOLISM

In cultura Indiana spargerea nucii de cocos simbolizeaza distrugerea ego-ului si recunostere umilintei in fata lui Dumnezeu.

RETETA

Lapte de nuca de cocos

De preferat sunt nucile cele mai mari şi grele, care au multă apă în interior. Dacă nucile sunt uşoare şi nu au deloc zeamă, atunci ele sunt prea vechi, sau stricate.

Inspectaţi bine cei 3 ochi ai nucii – să fie intacţi, fără gauri. Apoi cercetaţi cu grija coaja – ea nu trebuie să aibe crăpături, fisuri şi nici urme de mucegai. Dacă o nucă are chiar si cele mai mici fisuri atunci sigur în interior miezul e compromis.

În ciuda tuturor acestor măsuri de precauţie inainte de a cumpara o nucă este totuşi foarte posibil ca atunci cand ajungeţi acasă să observati că nuca nu e deloc bună la gust, că e fie stricată, fie mucegaită, fie are gust rau.

Dupa ce ati cumparat nuca, cel mai bine e s-o folositi in ziua respectiva sau a doua zi. Puteti s-o puneti in frigider ca sa nu se degradeze, insa cu cat sta mai mult cu atat exista posibilitatea mai mare ca nuca sa nu fie asa cum v-ati dorit. Oricum, n-o tineti la Soare sau la cald pentru ca atunci sigur se acreste.

Cum facem laptele din nuca de cocos

Miezul de nuca se marunteste la blender. Se pun cam 750-900 ml apa curata, buna de baut, la incalzit. Apa trebuie sa fie fierbinte. Intre timp pregatiti o sita marisoara pe care asezati o bucata de tifon in start dublu. Tifonul trebuie sa fie suficient de mare ca sa puteti dupa aceea stoarce cu usurinta nuca. Va mai trebuie 3 castroane: unul in care stoarceti primul lapte, unul mai mare in care stoarceti al doilea lapte si unul tot marisor in care puneti nuca stoarsa la final. Turnati o cana de apa fierbinte peste nuca maruntita. Blenduiti 1 minut apoi asezati nuca pe tifon (toata deodata sau impratita in doua, dupa cum preferati). Presati-o putin cu dosul unei linguri asa incat lichidul sa inceapa sa curga in castron.

Apoi lasati-0 2-3 minute sa se racoreasca, strangeti marginile tifonului si incepeti sa stoarceti cat mai bine, pana nu mai iese nici un pic de lapte. Acesta este primul lapte sau lapte gros, cel mai gros si mai cremos, care contine cea mai mare parte din grasimea nucii. Puneti nuca stoarsa inapoi in blender/robot si turnati restul de apa fierbinte. Mixati inca 1-2 minute, apoi procedati ca mai sus, avand grija sa scurgeti nuca in alt castron, mai marisor, fara sa amestecati cu primul lapte.

Dupa ce ati stors bine de tot nuca, ati obtinut al doilea laptesau lapte subtire. Acesta este mai “lung” si contine mai multa apa si mai putina grasime.

Nuca ramasa o aruncati. Ea nu mai are nici o valoare si nici un gust. Tifonul in spalati cu apa calda si sapun si-l puneti la uscat pentru o folosire viitoare.