Catina

• Andreea-Alexandra Durea

• Clasa a 12-a B

• Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Cătina, sau Fructus Hippophae, este un arbust fructifer spinos care se întâlnește de-a lungul malurilor, râurilor sau în prundișuri, întinzându-se de la coastele Atlanticului în Europa, până în Mongolia de nord-vest și China nord-vestică. Poate ajunge la înălțimea de 2 metri, fructele sunt de culoarea galbenă ori portocalie, frunzele au colorit mai închis pe partea superioară, iar pe partea inferioară o culoare argintie. De la cătină se folosesc fructele proaspete sau uscate, care se pot recolta începând cu mijlocul lunii august, până la sfârșitul lui octombrie. Fructele se pot conserva la congelator, iar uscarea trebuie făcută la o temperatură de 80 de grade, pentru a-și păstra proprietățile. Fructele au un gust acrișor astrigent.

În plan mitic și arhetipal, simbolismul cătinii este legat, în cea mai mare parte, de Grecia antică și de Mongolia. Datorită proprietăților ei, cătina era considerată de greci ca fiind hrana lui Pegasus și sursa abilității lui de a zbura. Tot de la greci păstrăm legenda unei bătălii pierdute, în urma căreia războinicii și-au părăsit caii răniți. Întorcându-se, ei descoperă cabalinele păscând într-o junglă de cătină, cu rănile complet vindecate, sănătoși, puternici și cu părul mătăsos. Hippophae înseamnă chiar ”cal strălucitor” în limba latină, făcând referință direct la aceste mituri. Alte mituri legate de cătină provin din Mongolia. Faimosul Genghis Khan a susținut, la sfârșitul secolului al XIII-lea, că acest arbore este sursa vitalității incredibile și a enduranței armatei sale. Una dintre cele mai interesante legende legate de cătină are legătură cu practica antică de a fierbe adversarii în ulei. Conform scrierilor antice medicinale mongole, numeroase uleiuri erau recomandate pentru ritualul barbar, însă unul singur era nerecomandat: uleiul de cătină. Se credea că puterile acestuia de tămăduire puteau salva, de fapt, osândiții. În cultura românească, datorită proprietăților ei remarcabile, cătina este supranumită ”ginseng-ul românesc”.

Fructul de cătină conține de 10 ori mai multă vitamina C decât citricele. În fructele coapte, conținutul depășește 400-800mg/100g suc proaspăt. Alte vitamine prezente în suc sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Regăsim și celuloză, betacaroten (în procent net superior celui din morcov), microelemente precum fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu; acid folic, ulei volatil, fitosteroli, acid nicotinic, etc.

Din punctul de vedere al calităților terapeutice, cătina este astrigentă, antiseptică, vitaminizantă, anticancerigenă și antiinflamatoare. Ea se folosește în tratamentul a numeroase afecțiuni. În cazuri de hepatită sau ciroză hepatică, se recomandă sucul de cătină administrat proaspăt. În lipsa acestuia, un substitut eficient este siropul ingerat înaintea meselor principale. Un astfel de tratament se asociază cu un regim strict vegetarian. Pulberea de cătină se folosește în tratamentul arterosclerozei și al fragilității vasculare. Cătina sub formă de pulbere este adjuvant în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci), întrucât ea stimulează rezistența și capacitatea de regenerare a organismului. Studii făcute în Rusia au dovedit că tratamentul cu cătină ajută la dezobișnuirea de alcoolism și tabagism. Administrarea regulată a cătinei mărește nivelul de serotonină din creier și induce, astfel, o stare de curaj calm, foarte util celor cu boli psihice, care se confruntă cu depresii sau stări de teamă.
Uleiul de cătină sporește fertilitatea atât la femei, cât și la bărbați. El este cea mai bogată substanță naturală în vitamina E din lume. Cura internă de o lună cu ulei de cătină ajută la regenerarea rapidă a pielii și a mucoaselor, dublând viteza de vindecare a arsurilor, rănilor sau intervențiilor chirurgicale. Uleiul de cătină accelerează procesele de dezvoltare fizică și mentală la copii.

Cât privește uzul extern al uleiului de cătină, acesta se folosește în cazul arsurilor, direct pe locul afectat, dezinfectat în prealabil. Un strat subțire, aplicat pe piele, protejează pielea împotriva factorilor agresivi de mediu, printre care se numără frigul, radiațiile ultraviolete și alte tipuri de radiații cu efecte nocive asupra pielii. În cazul degerăturilor, se aplică ulei de cătină atât cât poate absorbi pielea pe zonele afectate sau care urmează să fie expuse la frig.
Cătina se poate consuma cu miere, după cum urmează: se iau 400g de cătină și se pun într-un borcan de sticlă de 800g, apoi se adaugă miere cât să acopere stratul de cătină. Se consumă câte o linguriță, de 3 ori pe zi și se păstrează la frigider.

Elixir de cătină și ghimbir: 150g cătină, 1,5L apă, miere sau ștevie; opțional o lămâie și 10g ghimbir. Se pun cătina, ghimbirul curățat și 200mL apă în blender. Se pornește blenderul și se adaugă apa treptat. Se filtrează cu o sită deasă sau cu tifon. Se readaugă sucul în blenderul clătit și se amestecă cu zeama de la o lămâie. Se poate bea în combinații cu alte fructe, după gust.
Mărturisesc că știam proprietățile curative ale cătinii de dinainte de a mă documenta pentru acest articol. M-a surprins însă varietatea folosințelor fructelor acestui arbust. Faptul că este larg utilizat în lume și că se regăsește adânc înrădăcinat în cultura antică este încă un indicator al eficienței și utilității acestuia. Consider că derivații cătinii și fructul proaspăt însuși ar trebui să se bucure de mai multă atenție în România. Așa cum văd eu lucrurile, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi nu numai de a ne informa despre astfel de produse naturale miraculoase, dar și de a promova mai departe un stil de viață sănătos, într-o lume a industraliazării distructive, a depărtării de natură și a exceselor.