Afine

  • Gheorghe Daria

  • Clasa a 12-a B

  • Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Afinul (lat. Vaccinium myrtillus) reprezintă un arbust stufos și rămuros care face parte din familia Ericaceae.El poate fi întâlnit în diferite regiuni ale lumii, printre care Europa,vestul Statelor Unite și al Canadei, nordul Asiei, Groelanda. Fructul rezultat din acest arbust se numește afin, o bacă albastru-închis ce produce un suc violet dulce-acrișor, foarte plăcut la gust. Arbustul crește în zonele alpine,în special pe versanții umbriți și umezi,pâna la înălțimi de 2500 de metri.

Beneficii pentru sănatate

Afinele au numeroase beneficii asupra corpului uman . Dintre toate fructele,ele prezintă cea mai mare capacitate antioxidantă, lucru datorat prezenței antocianinei, pigmentul responsabil pentru culoare albastruie a fructelor. Pot preveni cancerul și sunt de asemenea un ajutor la combaterea acestuia . Conform unor studii, afinele inhibă avansarea cancerului la colon și chiar au puterea de a distruge celulele canceroase.Ele sunt benefice și pentru prevenirea sau tratarea bolilor cardiovasculare, prin faptul că ajuta la scăderea nivelului de colesterol rău.Dacă doriți să scăpați de grăsimi acumulate la nivelul abdomenului,o cură cu afine este potrivită, lucru dovedit și în cazul unui studiu al Universității din Michigan,care constata că prezența regulată a acestor fructe în dieta noastră ar avea un impact semnificativ asupra masei corporale și ficatului.

Structură chimică

Fructul este format, în mare parte, din apă (86%), dar conține și glucide (0,8 – 1,2 %), proteine(0,8 – 1,2 %) și vitamine, printre care vitaminele A,C,B1,B2,E. Printre sărurile minerale prezente în fruct se află potasiul, calciul, fosforul,sulful, magneziul, clorul,manganul și fierul. Acizii care se găsesc în afine sunt acidul citric,tartric,benzoic,oxalic și malic. Principala componentă activă a afinului este taninul.

Însemnătate pentru popoare

Poate că este un fruct foarte mic, dar istoria lui este vastă, făcându-și prima dată apariția pe Pământ cam acum 13,000 de ani. Afinele sunt originare din America de Nord, iar primii exploratori le-au observat de-a lungul expedițiilor lor. În anul 1615, Samuel de Champlain i-a văzut pe amerindienii ce locuiau in zona lacului Huron cum recoltau afine sălbatice. Nativii americani consumau fructul în forma lui proaspătă sau le uscau pentru a le putea folosi și în timpul iernii la diferite preparate. De multe ori,ei făceau o mâncare numită pemmican care era produsă prin amestecarea boabelor cu pește uscat sau alte feluri de carne uscată. Din pasta rezultată, se preparau niște turte care erau lasate să se usuce la soare și care asigurau aportul de proteine și vitamine pe timp de iarnă. Un alt preparat pe bază de afine al amerindienilor era sautauthig, o bundincă din fructe uscate batute și amestecate cu apă,porumb,miere.În timpul unei expediții, cercetatorii Lewis și Clark au fost serviți de către nativi cu un fel din carne uscată și afumată, împănată cu afine.
Atunci când englezii au sosit în Lumea Nouă, ei au încercat să implemeteze metode de agricultură specifice zonei din care veneau. Pentru că nu s-au potrivit plantelor care cresteau in America, aceast lucru s-a dovedit dezastruos. Coloniștii aproape că au cazut pradă unei foamete până când indienii i-au învățat despre plantele specifice care creșteau în acele locuri. Pe lânga faptul ca au fost instruiți de indienii Wampanaog cum să cultive porumb, acesția le-au aratat cum să recolteze afine și să le usuce pentru perioada iernii.

Simbolism și utilizări în medicina tradițională

Printre popoarele de amerindienii, cultul afinelor era foarte răspândit. Caliciul fiecărui fruct forma o stea cu 5 colțuri, iar datorită acestui fapt ei credeau că „Marele Spirit” le-a trimis acele boabe pentru a ameliora foamea copiilor în timpul unei foamete. De asemenea, nativii americani foloseau afinele și în scop medicinal, făcând astfel un ceai cu efecte puternice din rădăcina plantei pe care îl foloseau ca un calmant în timpul travaliului femeilor. Din sucul fructelor obțineau un sirop de tuse potent, iar frunzele arbustului erau folosite la un ceai care avea ca scop fortificarea sângelui. Pentru a-și trata rănile vizibile, indienii amestecau afine cu faină din porumb și le puneau peste ele pentru a preveni infectarea rănilor.

RETETA

Smoothie de afine

Puteți să preparați foarte multe lucruri cu afine care în același timp sa fie și sănătoase, și gustoase. Pentru cei care au hotărât să adopte un stil de viață raw-vegan, se știe că smoothie-urile sunt o parte importantă a alimentației, așa că am decis să vin cu rețetă pentru un shake de afine. În primul rând, aveți nevoie de:

  • o cană de lapte de migdale, de cashew, de macadamia sau de soia

  • o cană de suc proaspăt de mere sau portocale

  • doua banane organice

  • o cană sau două de afine proaspete sau înghețate

  • un pumn de migdale crude și unul de nuci crude

  • o linguriță de semințe de in

Toate ingredientele se toarnă în blender și se amestecă până când prinde o consistență cremoasă. Dacă preferați o consistență mai puțin groasă, puteți adauga mai mult lichid la shake. Din toate ingredientele obtineți câte 2 smoothie-uri.

Experiență personală

Mie îmi plac foarte mult afinele, fructele de pădure în general, dar parcă ele au ceva special. Când eram mică, matușa tatei facea dulceață de afine și de căpșuni iar mama le folosea când prepara( sau îi venise spontan cheful să facă) clatite. Desigur că cele mai bune clătite erau acelea cu afine, iar în plus aveam eu plăcerea de a vedea cum se scurge tot sucul ăla mov din clatită în palma mea și se facea mizerie peste tot. Prima oara când am mâncat afine direct din arbust a fost pe muntele Ceahlău acum vreo cațiva ani. În drum spre vârful Toaca, sunt niște crânguri unde cresc fructe și unde se părea că toți călătorii obosiți se opreau ca să cotrobăie după ceva. Așa m-am oprit și eu și am savurat cațiva pumni de boabe (ce-i drept, e cam plictisitor să le culegi). La un moment dat, am realizat că mai mult le mâncam pentru că îmi albăstreau buzele și părea că sunt dată cu ruj. ( iubesc rujurile închise la culoare).

A fost destul de interesant să caut informații despre afine.Am găsit niște lucruri la care nu m-aș fi gândit niciodată că ar fi adevărate( cum amerindienii credeau că „Marele Spirit” le-a trimis afinele sau tot felul de mâncăruri pe care aceștia le făceau cu afine). Cert este că am dat peste foarte multe aspecte de care m-am putut lega, de la cele științifice până la cele simbolistice.

BIBLIOGRAFIE