Physalis

  • Albu Irina Mara

  • Clasa a 12-a B

  • Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

Date generale

Physalis alkekengi este o specie de plantă perenă, erbacee, din genul Physalis, familia Solanaceae. În România, planta este cunoscută sub denumirile de păpălău, lampion chinezesc sau floarea lampion. Planta crește sub forma unei tufe cu înalțime de 40-60 cm, în locuri însorite sau cu umbră parțială. Crește pe soluri ușoare, brun-roșcate sau cernoziomuri, fertile și cu un bun drenaj.

În lunile de vară înflorește cu flori mici, nesemnificative, de culoare alb-gălbui. Toamna, fructele ei asemănătoare cireșelor sunt acoperite cu un înveliș protector de consistența hârtiei, de culoare portocaliu aprins, asemănător ca formă cu felinarele chinezești – de unde îi vine și denumirea.

Origini şi localizare

Păpălăul este o plantă care apare în mod recurent în flora spontană din zonele cu climă temperată și are o istorie străveche, încât o arie precisă de origine este dificil de stabilit, dar cu siguranță el aparține Lumii Vechi. Aria sa de răspândire este vastă și se întinde din sudul Europei Estice până la capătul continentului Asiatic, dar în prezent planta – datorită adaptabilității și ușurinței cu care se înmulțește – a ajuns considerată specie invazivă și pe alte continente.

A fost bine cunoscut de către civilizațiile Extremului Orient – chiar și astăzi s-a păstrat un festival dedicat lui în insulele nipone, unde este numit hōzuki. Ţãrile recunoscute ca fiind cele mai mari comsumatoare de Physalis sunt: Olanda, Germania, Franţa, Marea Britanie, Spania, Belgia, Canada şi Brazilia.

Condiţii de culturã

Este o plantă ornamentală apreciată pentru culoarea portocalie a caliciului care învelește fructele. Physalis alkekengi își dezvoltă cu repeziciune rădăcinile care, din loc în loc, dau naștere unor noi lăstari. De aceea este socotită semi-invazivă și nu se plantează alături de alte plante sensibile, cum sunt cele aromatice precum cimbrul, măghiranul, busuiocul, pe care le poate sufoca.

Nu are nevoie de foarte multă apă, se udă moderat, doar în perioadele de secetă. Înainte de venirea iernii planta se acoperă cu un strat de frunze uscate, pentru a fi ferită de îngheț.

Culturi, tradiţii, legende:

În Japonia, seminţele fructului Physalis sunt folosite în festivalul “Bon”, ca şi daruri care sã ghideze sufletele decedaţilor. De asemenea, un întreg târg numit “hōzuki-ichi” este dedicat anual acestui fruct, în Asakusa, în zilele de 9 şi 10 Iulie.

Compoziţie

Physalis este un fruct cãutat pentru substanţele conţinute. Este un fruct bogat în vitamine din complexul B, B12 fiind rar întalnitã în alte vegetale. De asemenea, physalis are în compoziţie vitamina P recunoscutã pentru proprietãţile anti-inflamatorii, anti-oxidante şi anti-virale.

Aceste fructe mai conţin vitamina A , iar cantitatea de vitamina C este dublã faţã de lãmâie. Fructele Physalis au un conţinut ridicat de proteine, aproximativ 16%, calciu, fier, fosfor, zaharuri. Bogate în carotenoide şi polizaharide, aceste fructe ajutã la îmbunãtãţirea sistemului imunitar. De asemenea, fructele physalis conţin 18 aminoacizi şi toti cei 8 aminoazici esenţiali.

Utilitãţi culinare

În timpurile vechi, păpălăul era folosit în scopuri farmaceutice, dar și consumat pentru valoarea nutritivă, mai ales că apare la sfârșitul toamnei când fructele, în general, încep să fie tot mai rare. În medicina antică, apoi în cea arabă, păpălăul era folosit în scopuri diuretice, ca antiseptic, ca regulator al activității ficatului și chiar ca sedativ sau laxativ.

Pe vremuri se foloseau comprese cu zeama fructelor și a frunzelor zdrobite, sau îmbibate cu o infuzie făcută din aceste părți ale plantei, pentru ameliorarea afecțiunilor pielii, a furunculozelor, a eritemului și a durerilor reumatismale. Melatonina din fruct previne bolile neurodegenerative la persoanele în vârstã. Acest fruct mai este utilizat în tratarea/prevenirea cancerului, a leucemiei, reumatismului, astmului, malariei, hepatitei, dermatitei, litiazei renale sau a gutei.

Tort cu mango si physalis

Pentru blat:

  • 3 ouă

  • 3 linguri zahăr

  • 50 g unt

  • 1 linguriţă esenţă de portocale

  • 1 praf de sare

  • 4 linguri făină

Pentru cremă:

  • 250 g brânză de vaci

  • 250 g frişcă lichidă

  • 2 linguriţe esenţă de vanilie

  • 4 linguri zahăr pudră

  • 1 pliculeţ gelatină

  • 4 fructe physalis

  • 1 bucată mango

Pentru decor:

  • 100 g fructe de physalis

  • 1 bucată mango

  • 200 g nucă de cocos

Se bat albuşurile spumă tare cu un praf de sare. Se adaugã zahărul şi mixezi până se topeşte. Se bat gălbenuşurile spumă cu untul şi cu esenţa de portocale şi le adaugi treptat în albuşuri, apoi adaugi făina şi amesteci uşor, de jos în sus. Se toarnã aluatul într-o formă de tort unsă cu unt şi tapetată cu făină şi introduci tava în cuptorul preîncălzit, la foc mic, pentru 20 de minute. Blatul se lasã apoi sã se rãceascã.

Între timp, se mixeazã brânza scursă bine cu zahărul şi esenţa de vanilie, după care se încorporeazã treptat în frişca bătută bine. Gelatina se înmoaie în 100 ml apă, timp de 10 minute, apoi se topeşte pe baie de aburi, după care se amestecã cu crema de brânză. Se adaugã cubuleţele de mango şi physalis. Compoziţia se toarnã peste blat şi se dã la rece pentru câteva ore. Se scoate din formă şi se decoreazã pe margini cu felii foarte subţiri de nucă de cocos, iar deasupra cu bucăţi de mango şi physalis.

Bon appétit!

Impresie personalã:

Chiar dacã nu ştiam absolut nimic despre existenţa lor, acum pot spune cã mi-am gãsit fructele preferate! Încã de când am avut plãcerea sã degustãm o grãmadã de bunãtãţi în cadrul lecţiei deschise, am început sã includ Physalis-ul în mesele mele zilnice, ba chiar şi în mesele celorlaltor membrii ai familiei!

BIBLIOGRAFIE