Jackfruit, Chempedak, Tarap

Un fruct nativ din Borneo (din specia Artocarpus odoratissimus) – Artocarpus înseamnă ”fruct de pâine”, iar odoratissmus – înseamnă că are un miros intens.

Este un fruct întâlnit frecvent în Sabah, una dintre provinciile malaeziene din Borneo, precum și în Brunei (aflat între provinciile malaeziene Sabah și Sarawak).

Arborele tarap crește foarte mare, până la 20-25 metri înălțime și are frunze ovalare verzi mereu, asemănătoare cu Jackfruit-ul sau ficusul.

Aceste fructe trebuie recoltate direct din arbori, nu poți aștepta să cadă din copac (ca la durian), pentru că sunt foarte moi și se zdrobesc.
De cele mai multe ori este bine să fie culese aproape coapte, pentru că odată culese, se coc în 2-3 zile și nu durează mult.

Tarap este un fruct cu o aromă apropiată de cea a durianului, semănând ca și gust mai degrabă cu jackfruit. Chiar și celor cărora nu le place durianul, le va place gustul dulce și plăcut de la tarap.
Interiorul acestui fruct este o adevărată operă de artă a Naturii, cu o structură centrală, ca un băț, pe care sunt prinse ”bucățile” comestibile, de consistența cremelor de prăjituri cele mai fine! (arată pe interior exact ca o dudă sau mură uriașă – am înteles de ce au fost clasificate în aceeași familie botanică!)

Fructul are dimensiunea unei mingii de rugby și are exteriorul acoperit cu spiculi verzi sau gălbui, moi și care nu înțeapă, dar sunt foarte ”aderenți” precum un Velcro adeziv (se prin de haine, cu multă ușurință!). Se poate ține fără probleme în mână, pentru că spinii sunt moi, nu înțeapă, iar coaja se poate îndepărta cu foarte multă ușurință, mai ales atunci când este foarte copt.

După îndepărtarea cojii, se ajunge la miezul extrem de dulce, cărnos și delicios, precum cel am cremelor de la prăjituri.
Fiecare fruct are circa 1 kg în greutate, din care circa jumătate reprezintă miezul. Miezul are culoare albă și este format din numeroase semințe îmbrăcate în pulpă cărnoasă, dulce, cremoasă, delicată și aromată. Când începi să mănânci, nu te mai poți opri, mai vrei încă o bucată, și încă o bucată, până când termini tot fructul cât ai clipi din ochi!

Gustul cel mai bun este atunci când este proaspăt deschis, în câteva ore oxidează și se închide la culoare (maroniu), precum miezul de la mere (iar gustul nu mai este atât de plăcut).

Acest fruct este în sezon în lunile noiembrie și decembrie – putând fi găsit în piețele din Sabah până prin februarie-martie.
Costă foarte puțin, doar câțiva dolari un fruct și merită încercat, atunci când veți călători în această regiune a lumii.

Chempedak

(Arctocaspus champeden Spreng Linn) – din specia Moracea.

Chempedak-ul este un fruct nativ în Asia de sud-est.
Atât Chempedak-ul cât și Jackfruit-ul arată la fel – uneori pot fi confundați, atunci când nu sunt deschiși, dar după deschidere nu mai există confuzie.

De obicei, Chempedak-ul este mai mic și mai rotund, în timp ce jackfruit-ul este mai lunguieț. Chempedak-ul poate conține între 150 și 200 de semințe, funcție de mărimea sa – înconjurate de o pulpă cărnoasă, cremoasă, de culoare galbenă, cu aspectul unor mingii de ping-pong rotunde.
Acest fruct poate fi găsit în multe dintre piețele din Asia de sud-est, în special în Malaysia (în insule, mai ales).

În Malaysia se mai poate găsi și varietatea de chempedak sălbatic, dar există și varianta cultivată, realizată prin altoire – în care fructul are în interior fie miezul galben intens, fie galben portocaliu, are gustul dulce intens și semințele de dimensiuni mult mai mici.

Arborele Chempedak poate crește până la 20-25 metri înălțime, are frunze mereu verzi (care seamănă izbitor cu cele ale ficusului, pe care îl găsim ornamental și în casele noastre).

Fructele sunt uriașe și atârnă pe crengi – trebuind îngrijite și urmărite pentru a nu cădea pe sol (fructul este moale și se strică prin cădere).

Produce fructe la doar 4 ani după plantare – și are sezonul de fructificare cel mai mare între lunile iunie și august.
Se consumă fructele crude, sau în varianta uscată, iar localnicii folosesc fructele pentru diferite rețete de dulciuri, gemuri, prăjituri sau adaosuri la gătit.

Este un fruct cu un conținut relativ crescut în proteine (2,5 grame la 100 grame fructe și cu 25.8 g carbohidrați/100 grame, cu o cantitate impresionantă de Calciu (40 mg), Potasiu (246 mg), Fier (1.1 mg), Fosfor (5 mg) și Sodiu (1,2 mg), precum și cu vitamina B1, B2, vitamina C (17 mg/100 g!), Niacina, caroten. Are 66 grame de apă la 100 grame.

Are numeroase efecte benefice asupra sănătății, bine-cunoscute printre localnici:

• Ajută la îmbunătățirea și tratarea constipației
• Are puține calorii și grăsimi, fiind unul dintre alimentele bune de consumat de către cei care doresc să piardă în greutate.
• Este utilizat în tratamentul infecțiilor tractului urinar (are acțiune diuretică și anti-septică urinară)
• Conținutul crescut de potasiu ajută la scăderea presiunii arteriale
• Datorită conținutului crescut de vitamina C și A – are proprietăți anti-oxidante importante, cu efecte tip anti-îmbătrânire și anti-acidoză limfatică
• Prevenția ulcerațiilor digestive și a indigestiilor
• Este o sursă foarte bună de energie, are acțiuni anti-hipertensive și anti-canceroase (încetinește procesul de degenerare celulară)
• Are efecte ușor sedative, calmează sistemul nervos și îmbunătățește starea suprarenalelor.
• Îmbunătățește aspectul general al pielii

Dl Chang de la Ferma Bao Sheng, din Penang, alături de fructele de Chempedak (bio) tot de la ferma sa.

Jackfruit (sau Nangka)

(Arctocarpus heterophyllus)

Acest foarte popular fruct din Asia aparține familiei Moracea – genul Arctocarpus și este foarte îndeaproape înrudit cu Smochinele, Dudele și fructele de pâine

Arborele Jackfruit este uriaș, poate ajunge până la 30 de metri înălțime (mult mai înalt decât un arbore de mango).
Se crede ca este oroginal din pădurea tropicală din sud-vestul Indiei.
În prezent, este extensiv cultivat în regiunile tropicale ale subcontinentului Indian, în Tailanda, Malaezia, Indonezia și Brazilia, pentru fructele și semințele sale, precum și pentru lemnul său.

Arborii cresc cel mai bine în climatul tropical umed și ploios, foarte rar supraviețuind în condiții de frig și îngheț.

În sezon, arborii pot fi încărcați cu până la 250 de fructe de dimensiuni gigantice, fiind considerat arborele cu cele mai mari fructe care cresc pe ramuri – din lume.

Fructele au forme variabile, de cele mai multe ori ovoide, dar și rotunde, cu greutate între 3 și 30 de kg, între 10 și 60 cm lungime și 25-75 cm diamestru.
Când sunt necoapte au culoarea verde, și odată coapte, devin ușor maronii, degajând în același timp un miros dulceag, puternic.

Ca și la Durian, exeriorul fructului este acoperit cu proiecții precum țepii, dar tocite, care devin din ce în ce mai moi, pe măsură ce fructul se coace.
Când este copt, la exterior devine lipicios (datorită uleiurilor esențiale din coajă și a substanțelor terpenice – tip rășini)
La interior – se găsesc niște sfere comestibile, fiecare constând dintr-o pulpă gălbuie (sau portocalie) dulce, aromată, catifelată ce înconjoară o sămânță netedă, ovală, de culoare maro-deschisă.

Pot exista între 100 și 500 astfel de sfere comestibile în interiorul unui singur fruct, răspândite printre bandeletele de fibre din structura fructului.

Fiecare sămână de Jackfruit se găsește în câte o coajă subțire și transparentă.
Sămânța, care are între 2 și 4 cm, este formată dintr-o substanță amidonoasă și crocantă (ce este comestibilă).

Aproape fiecare parte din arbore secretă o sevă ca un latex albicios (exact ca și smochinul) atunci când este lezată una dintre părțile sale.

100 grame de Jackfruit furnizează 95 de calorii.
Fiecare fruct este bogat în carbohidrați simpli precum fructoza și glucoza, care furnizează energie și produc o revitalizare instantanee a corpului.
Jackfruit-ul este bogat in fibre, având un efect laxativ important și în același timp, de protecție a mucoasei membranare a colonului – cu stimularea eliminării substanțelor chimice potențial cancerigene.

Fructele proaspete sunt foarte bogate în vitamina A și pigmenți flavonoizi, precum beta-carotenul, xanthină și beta-criptoxantină. Toate aceste componente joacă un rol vital ca substanțe anti-oxidante și de îmbunătățire a vederii. Vitamina A este necesară și pentru menținerea integrității mucoaselor membranare și a pielii. Consumul de fructe naturale bogate în vitamina A și caroteni este dovedit a proteja corpul împotriva cancerului de plămâni și cancerelor cavității bucale.

În plus, jackfruit-ul este o sursă bună de anti-oxidanți din categoria vitaminei C, furnizând 13.7 mg (la 100 grame) de vitamină C (sau 23% din necesarul zilnic al corpului). Astfel, există o bună protecție anti-infecțioasă și împotriva radicalilor liberi, care produc îmbătrânirea.
Este unul dintre fructele rare care sunt bogate în vitamine din complexul B – conținând cantități mari de vitamina B6 (piridoxina), niacină, riboflavină și acid folic.
Fructele proaspete sunt o sursă de potasiu, magneziu, mangan și fier. Datorită conținutului crescut de potasiu, se realizează un control mai bun al ritmului inimii și presiunii arteriale.

Și semințele de Jackfruit sunt digestibile, fiind bogate în amidon, proteine și minerale (fiind de cele mai multe ori consumate după prăjire sau adăugate la diferite feluri de mâncare, în loc de linte).

Jackfruit este un fruct de vară, care coincide ca maxim de sezon cu alte fructe tropicale, precum mango, durian-ul și mangustanul.
Odată copt, fructul se deteriorează destul de repede – iar bulbii cărnoși se depozitează câteva zile la frigider.
Fructul se taie într-o manieră similară cu alte fructe mari, de dimensiunea pepenelui.
Din fiecare tăietură zemuiește latex-ul lipicios (chiar și din fructele coapte, chiar dacă mai puțin). Acest latex devine lipicios și afectează mâinile, făcând chiar și mănușile de protecție inutile.
Doar zeama de lămâie rămâne ”antidotul” acestui latex lipicios.

Pregătind materialul de mai sus – despre fructele tropicale ale GENULUI ARCTOCARPUS (Jackfruit – Chempedak și Tarap) – am realizat că ELEMENTELE COMUNE ale plantelor din FAMILIA MORACEA – (care include și dudele, murele și fructele de pâine = Arctocarpus altillis – în insulele Caraibe și America centrală) – o reprezintă CONȚINUTUL BOGAT DE PROTINE (mult mai mare decât la fructele zonei temperate) și de vitamine din COMPLEXUL B (printre fructele cu cea mai mare cantitate de ACID FOLIC, NIACINĂ, vitamina B6 și posibil și vitamina B12!).

Am observat, în schimbarea propriei mele diete – cum organismul meu CERȘEȘTE intensiv acest tip de fructe (oriunde găsesc mure, sau smochine crude – dar și uscate – consum cantități impresionante, parcă NU MĂ MAI SATUR). Cât despre fructele tropicale descoperite – consum cantități impresionante în puținele zile pe an când am privilegiul să mă aflu în apropierea lor!
Aceste fructe reprezintă FAVORITELE MELE și le caut întotdeauna în toate părțile din Asia unde călătoresc!

Pentru fructarieni – aceste fructe reprezintă ALFA ȘI OMEGA – întrucât înlocuiesc pentru corpul nostru multe dintre alimentele care au dispărut, odată cu schimbarea dietei (toate sursele de proteine, dar mai ales, toate sursele de comple B – pentru susținerea sistemului nervos).
După consumul de fructe din Moraceae – Jackfruit, Chempedak, Tarap, dar și după consumul de Durian – la fel ca și după Smochine sau Dude – starea generală a corpului este una de RELAXARE, DE BINE, DE LINIȘTE, de echilibrare emoțională (o stare îndelung căutată în cursul dietei fructariene!).