Galina Șalatova – Ne îndopăm până la moarte (Wir fressen uns zu Tode)

– continuarea materialului ”Alimentația potrivită speciei umane” (partea a 2-a) –

Să învățăm despre alimentația vindecătoare

Împotriva Naturii

Principiul utilității energeticii, de care am discutat anterior, ne va folosi ca punct de plecare pentru a evalua modul în care se poate optimiza munca tuturor sistemelor energetice ale omului, pentru readucerea organelor corpului la programarea lor naturală. Desigur, modalitatea ideală ar fi întoarcerea la modul de viață al strămoșilor noștri. Dar dezvoltarea omenirii este un proces ireversibil. O altă întrebare care se ridică este în ce direcție ne duce această dezvoltare.

Nu doresc să mai discut cât de dezgustător este comportamentul omului față de mediul său înconjurător. Încet, dar sigur, el distruge Natura, rămânând să vedem cine și ce va ceda mai întâi. Natura Planetei noastre este un sistem viu, închis, fără granițe politice. Când omul otrăvește Natura într-un loc, el crede că în alte locuri ea va rămâne curată. Oamenii de știință din multe țări sunt preocupați de ideea menținerii vieții pe Pământ, dovadă numeroasele congrese din ultimii ani.

Dar comportamentul și mai dăunător al omului cu sine însuși nu și-a regăsit o rezonanță atât de puternică și nu este făcut public într-o manieră la fel de deschisă. Aceasta se datorează lipsei cunoștințelor despre propriul organism, dar și faptului că încălcarea legităților biologice acționează la oameni abia după ani sau zeci de ani și nu pot fi stabilite legături cauzale cu bolile ce apar. Aceste ”încălcări” de care vorbesc sunt binecunoscute de mult timp:

Pe de o parte, supraalimentația sistematică, mai ales cu acele alimentele așa numite ”optimizate”, care au suferit o prelucrare industrială. Aceste alimente furnizează un influx crescut de energie țesuturilor organismului nostru, ceea ce duce atât la o poluare a acestor țesuturi, cât și o slăbire a eficacității mecanismelor de auto-reglare.

Pe de altă parte, o altă problemă este lipsa de mișcare fizică. Dacă maimuțele se mișcă mult, pentru a-și câștiga mâncarea, pentru oameni este suficient să intre în primul fast-food sau să stea jumătate de oră lângă aragaz. Un consum prea mic de energie al organismului nu este mai puțin dăunător ca un consum prea mare, pentru că și acesta duce la blocajul țesuturilor și tulburarea mecanismelor de auto-reglare.

Aceste fapte sunt atât de des menționate în presa zilnică sau științifică, încât nu este nevoie să mai adaug nimic aici. Dar până acum, nu a încercat nimeni să considere aceste probleme din punct de vedere al Principiului utilității (optimizării) energetice. Acest principiu permite să constatăm legăturile fine ce există în organismul nostru, a căror afectare declanșează o furtună în toate funcțiile sale.

Greutatea de prisos – consum de energie excesiv (și inutil)

În prezent, bazele ”științifice” alimentației se datorează eforturilor teoreticienilor ”caloriilor”, cele mai bune fiind considerate alimentele bogate în proteine, de origine animală. De aceea, se consumă mult mai mult decât are nevoie organismul nostru. Un corp ”plin” a devenit o imagine răspândită pretutindeni. Digestia alimentelor bogate în proteine necesită cu mult mai multă energie decât a hranei din plante, săracă în proteine. Masa corporală excesivă supune omul la mai multe eforturi în timpul mersului și la fiecare mișcare. Cât de mare este consumul suplimentar de energie, putem să vedem din următorul exemplu: dacă aveți peste 10 kilograme față de greutatea ”normală” – atunci faceți-vă un sac cu 10 kg de cartofi și puneți-l pe spate, cărându-l după dumneavoastră o întreagă săptămână!

Masa excedentară înseamnă și un tract gastro-intestinal mărit și depunere de grăsimi în interiorul abdomenului. Un stomac dilatat și alte organe interne mărite de volum limitează mobilitatea diafragmului, care desparte abdomenul de torace.

Toate acestea îngreunează așa numita ”respirație abdominală”, care ar trebui să fie baza unui organism sănătos. Existența unei respirații abdominale se recunoaște atunci când la inspirație burta se mărește de volum, și circumferința abdomenului se mărește, producând o presiune negativă interioară. Diafragmul se lasă mai în jos, producând o presiune negativă și în torace. Apoi intră iar aer în plămâni. La expirație, burta este trasă, presiunea în abdomen crește și diafragmul se va ridica. Așa se micșorează diametrul toracelui, ceea ce favorizează eliminarea aerului din plămâni. Aceasta este modalitatea economică de respirație, pentru că cele mai importante componente active sunt elemente mobile, elastice: peretele abdominal anterior și diafragmul. Cutia toracică, datorită construcției sale mai rigide, joacă doar un rol de susținere.

Într-un organism cu cavitatea abdominală plină de grăsime, dar considerat ”normal” de către criteriile medicinii moderne, mobilitatea abdomenului este mult redusă, astfel încât omul este silit să respire în primul rând prin lățirea și presarea cutiei toracice. Se produce o solicitare mult mai mare astfel, și ca urmare, un consum mult mai mare de energie. Datorită greutății suplimentare, corpul are nevoie de mai mult oxigen, dar dimensiunile cutiei toracice rămân aceleași – de aceea va crește frecvența respiratorie. Astfel, consumul de energie continuă să crească.

Schimbările indicate aici în funcționarea aparatului respirator îl împiedică de la îndeplinirea a două dintre funcțiile sale – preluarea și legarea azotului din atmosferă cu ajutorul microflorei din aparatul respirator. Respirația superficială și scurtă înseamnă că în zona superioară a căilor respiratorii microbii nu primesc suficient azot. În plus, ca urmare a consumului (și descompunerii) cărnii în organism, mediul organismului devine hiperacid, ceea ce are în plus un efect negativ asupra florei bacteriene responsabile de legarea azotului, din căile respiratorii. Dacă organismul primește prea puțin azot prin acest canal, atunci va crește necesarul lui prin alimentație.

Dar asta nu este tot. Alimentația bogată și tulburările sistemului respirator au și alte urmări asupra echilibrului termic al organismului.

Când este cald, alimentația excesivă cu proteine eliberează prea multă căldură prin procesul de oxidare. Am amintit anterior că pentru prelucrarea unui gram de proteine sunt necesare 42 grame de apă. Dacă omul consumă în 24 de ore 100 grame de proteine, el necesită pentru prelucrarea lor circa 4 litri de apă. Acest lucru înseamnă o supraîncărcare a rinichilor și inimii. Și se poate ajunge, în plus, la o intoxicare a organismului cu acid uric și alte produse de degradare a proteinelor.

Experimentele mele în deșert au dovedit convingător că omul aflat pe o nutriție săracă în proteine și calorii, formată din produse naturale, își poate reduce radical consumul de apă de la 10 litri, la 1 litru pe zi, chiar și în condițiile provocărilor extreme ale climei continentale. Însoțitorii mei la aceste marșuri, aflați în stare de sănătate, au aflat că le sunt suficiente aceste cantități de apă, chiar pe o căldură de circa 50 grade Celsisius. Și cel mai important este: echilibrul acid-bazic nu s-a modificat către hiperacidifierea organismului.

V-am descris deja toate procesele care se petrec într-un organism ”practic sănătos”, adaptat la așa-numita civilizație modernă. Din păcate, se stabilește o egalitate între cuvintele ”civilizație” și ”mod de viață ne-natural” – deși dificultățile nu sunt chiar atât de importante, pentru a ne pune în postura de a le schimba. Avem nevoie doar să ne depărtăm de obișnuința școlarilor nepăsători și să refuzăm cerințele ”înțelepților” noștri învățători, îndeplinind în schimb, cerințele Naturii.

 

Să ne antrenăm un mod de viață nou, mai natural

Legile Naturii nu se prea suprapun peste ceea ce facem noi ca oameni. Să ne reîntoarcem la legile naturii înseamnă să trecem printr-o serie de neplăceri, pe care schimbările ritmului vieții și al sistemului de valori le va produce în viețile noastre.

În continuare, vă voi oferi o serie de sfaturi practice, asupra modului în care puteți să vă re-aduceți în ordine consumul de energie al propriului dv organism. Pentru aplicarea Sistemului meu de însănătoșire naturală este necesar un antrenament bun și complex. Cele mai mari dificultăți constau în antrenarea sistemului, care a suferit cele mai distructive influențe datorită reprezentărilor moderne: nutriția. Prin ”antrenament” înțeleg aici învățarea și aplicarea (exersarea) anumitor reguli și modalități de comportament până când sunt atât de bine stăpânite, încât devin o a doua natură. Scopul antrenamentului este să-i ajute pe oameni la trecerea spre o alimentație naturală, adică potrivită speciei umane.

Încep cu o serie de reguli, pe care consumul alimentelor naturale îl necesită. Cele mai multe întrebări ale cititorilor mei, precum și auditorilor prelegerilor mele se referă la consumul de grăsimi și posibilitatea îndepărtării acestora. Un corp plin nu este doar o depășire clară a unității dintre formă și conținut, care să producă o lipsă a armoniei interioare a organismului. Ci este și un semn că se preia prea multă energie, decât îi este necesară, de fapt, corpului. Energia în exces se schimbă într-o substanță ce o poate depozita o perioadă mai lungă – adică grăsimea. O cantitate mică de grăsimi este nevoie să se găsească în celulele corpului: ea folosește ca sursă de rezervă pentru necesarul de energie al corpului în situații extreme, în situații de foame de lungă durată, în solicitări intensive al corpului, în caz de frig extrem etc.

Dar când se ”colectează” în mod sistematic energia sub această formă, se ajunge la îngrășare, la degenerarea țesuturilor, care este exact un semn de lipsă a sănătății. Așa numiții oameni practic sănătoși cu greutate excedentară a corpului nu au nici cea mai mică suspiciune că boli perfide se pot ascunde și acapara neștiut organismul. Dar nu întâmplător ei sunt obosiți, somnoroși, iritabili, puterea lor de rezistență împotriva răcelilor este scăzută, tensiunea sanguină nu le este stabilă și au probleme cardio-circulatorii.

Din punct de vedere medical, supraponderea este o boală cronică, care poate dura zeci de ani, dar care de la primele simptome acute poate duce la probleme mortale: atac cerebral, infarct cardiac, comă diabetică sau multe alte probleme brusc apărute. Dar în același timp, poate produce afectări cronice treptate, precum: osteocondroză, arterioscleroză, alergii, colită, gastrită, duodenită, hepatită, pancratită, tensiune arterială crescută etc.

Principala problemă a acestor tulburări este, așa cum am menționat, producția exagerată de energie în corp, apărută datorită nutriției eronate: alimente îmbogățite artificial cu proteine animale, cu grăsimi și carbohidrați – ce pot determina o creștere degenerativă a organismului și o tulburare a structurii chimice normale a celulelor. Ce am putea face, pentru a ne schimba nutriția?

Deja v-am prezentat că pentru om, este programat consumul de legume, fructe, păstăi, grâne, bobițe, ierburi comestibile, semințe, nuci și miere, iar în stadiul de sugar, doar laptele de mamă. În perioada trecerii către o nutriție vindecătoare, oamenii pot consuma și ouă, plus pește, iar la cei care au simptome clare de floră intestinală dezechilibrată și produse fermentate de lapte, precum iaurtul.

Faza de trecere poate să dureze săptămâni sau luni. Să nu uitați că în această perioadă va avea loc un proces interior de vindecare, de aceea este important să nu vă grăbiți. Pentru inconștientul nostru, care s-a dezvoltat în decursul întregii noastre vieți adaptat la alimentele folosite, normalul îl reprezintă acele alimente ”dăunătoare” folosite. În concordanță cu acest ”normal” el a dezvoltat diferite programe de administrare pentru diferitele sisteme ale organismului și pentru întregul corp. Aceste programe includ ceea ce am putea numi ”ciclul de producție” al vitalității organismului: ele susțin stabilitatea structurii chimice a celulelor și stabilitatea frecvenței pulsului și frecvenței respiratorii, mecanismul schimbării energiei suplimentare în grăsime, ritmul activității tractului stomac / intestin și altele. Orice funcție cât de mică a organismului este descrisă în programul subconștientului nostru. Cât timp organismul omenesc se află în condițiile sale deformate, ne-naturale, se instalează un ”ciclu de producție” automatizat, al cărui scop este supraviețuirea organismului.

Astfel, până acum, știm că acest ”ciclu de producție” muncește ineficient și micșorează la jumătate durata de viață a oamenilor, iar în ultimii ani corpul se îmbolnăvește prin intoxicare de multiple afecțiuni cronice. Dar trebuie să luăm în considerare că „întreprinderea” interioară lucrează cum poate ea mai bine și nu o putem ”închide” pentru un timp. Ci avem nevoie să schimbăm modul său de lucru treptat, pas cu pas, cu ajutorul unor metode speciale. Așa încât putem să introducem în inconștient programe de gestionare funcționale, asemănătoare cu cele pe care Natura le-a programat în memoria noastră genetică. Aceste programe naturale din aparatul nostru genetic dispar în cursul tulburărilor de dezvoltare ale civilizației noastre. Ele sunt date la o parte total sau parțial datorită condițiilor de viață artificiale, create de omul însuși pentru sine. Depinde de fiecare dintre noi dacă dorim să re-folosim posibilitățile naturale din corpul nostru.

Acest proces ar putea dura o perioadă de timp, așa cum am menționat, și în nici un caz nu trebuie accelerat artificial și supra-solicitat organismul. Vă pot repeta ce li s-a întâmplat la doi dintre elevii mei, care au luat parte la unul dintre experimentele dn deșert. După terminarea experimentelor, unul dintre aceștia s-a dus într-un restaurant, iar celălalt într-o piață, pentru a-și procura produse, la care renunțaseră anterior. Comportamentul lor poate fi explicat doar prin faptul că în perioada de trecere au făcut greșeli, iar subconștientul lor a fost constrâns prin voință să lucreze după noua schemă. De aceea, subconștientul a protestat, și după suprasolicitarea dificilă din deșert ambii au slăbit controlul asupra forței voinței. De aceea vă repet mereu: fără presiune, fără constrângere. Doar treptat, cu răbdare și claritate, cu privire la scopul urmărit. Și lucrul cel mai important: nu vă chinuiți cu starea de foame.

 

Foamea și apetitul

Foamea este o stare nenaturală a organismului omenesc. Înseamnă că avem nevoie de substanțe nutritive, pentru că lipsa lor tulbură vitalitatea, respectiv sănătatea corpului. De aceea este nerezonabil să se scadă greutatea corporală sub masa sa optimă – care este diferită pentru fiecare individ în parte. Această masă se menține de la sine în cursul alimentației vindecătoarea și rămâne stabilă întreaga viață.

Omul ar trebui să știe că senzația de foame și apetitul sunt două stări complet diferite ale corpului său și apar din cauze complet diferite. Foamea este un semnal pentru necesitatea de a-și recompleta rezervele organismului. Acest semnal dispare în momentul în care sunt introduse cantitățile necesare de alimente. Apetitul continuu indică starea de boală a tractului stomac-intestine și a psihicului, și de cele mai multe ori această stare este declanșată artificial de anumite substanțe sau prelucrări ale alimentelor (condimente). Asta înseamnă că se intenționează stimularea omului de a mânca mult mai mult decât el are nevoie, cu adevărat.

Proteinele și grăsimile nu au nici un gust al lor, dar gustul și mirosul sunt primele legate de procesul de alimentație. În alimentele naturale de origine vegetală, substanțele ”gustoase” sunt conținute într-o compoziție reală și suficientă. Gândiți-vă la aroma unui măr, a unui pepene, a unei salate din grădină, a unei rădăcini sau cereale. Dar mirosul cărnii crude vă trezește pofta de mâncare? Nu, pentru că substanțele mirositoare conținute în carne nu induc nevoia de a mânca din carne, la fel cum mirosul de tutun nu are nimic de-a face cu atracția irezistibilă de a-l consuma ca și țigară. Aici discutăm despre feluri diferite de dependențe, care sunt produse prin consumul repetat al substanțelor respective. Atât tutunul, cât și carnea, sunt consumate după ce sunt pregătite ”corespunzător”, nu în stare naturală.

În prima săptămână, uneori chiar și în primele luni ale fazei de schimbare alimentară este important să se introducă o monodietă, cu alte cuvinte, la o masă să fie un singur fel de alimente. Dar în cursul zilei, se poate schimba: puteți să consumați legume, terciuri, sucuri de legume, ceaiuri din ierburi cu lămâie și miere, semințe de floarea soarelui sau supe din legume, sau lapte din nuci măcinate.

Este important ca alimentele să-și păstreze însușirile lor naturale și să nu fie ”optimizate” în mod artificial. Alimentele trebuie să fie astfel prelucrate, încât să nu-și schimbe individualitatea biologică, astfel încât pierderile de energie să fie cât mai puține, folosindu-se și mecanismele de auto-digestie din alimente. Aici este principala diferență între alimentația corespunzătoare speciei și alimentația obișnuită, sau chiar cea vegetariană.

Structura alimentației vindecătoare variază cu anotimpurile și cu regiunile în care omul trăiește.

 

Alimentația și cosmosul

Astrologii se preocupă de mult timp de influențele pe care le au câmpurile magnetice ale planetelor și radiațiile cosmice asupra organismului omenesc. În ultimii ani s-a arătat convingător că toate aceste influențe acționează asupra consumului de energie al oamenilor. Am descris deja câteva dintre trăsăturile neobișnuite ale apei, care reacționează la acțiunea tuturor acestor factori. Chimiștii au observat că încercările lor de categorisire într-o anumită ordine a reacțiilor au o desfășurare diferită și duc la rezultate diferite, funcție de momentul zilei în care sunt realizate. Reacțiile pot fi mai rapide sau mai lente, sau se desfășoară cu consum sau producție de energie, mai mare sau mai mică. Aceste diferențieri au fost constatate pe întregul glob pământesc. Corpul omenesc este format din 70% apă și în mediul intern al corpului se desfășoară aceleași reacții ca în orice mediu apos, de aceea știm că acțiunile cosmice pot modifica energia noastră.

Astrologii și-au focalizat de mult timp atenția pe faptul că oamenii născuți sub diferite configurații cerești, au tendințe către anumite afecțiuni și au nevoie de o anumită cantitate și tip de alimente. În toate acestea nu văd deloc o interpretare mistică. Când un om este născut, de exemplu, în semnul taurului, atunci procreerea s-a petrecut undeva în iulie sau august. Dezvoltarea copilului a avut loc în timpul toamnei și a iernii, perioadă în care intensitatea strălucirii soarelui este diminuată și mama însărcinată, începe să sufere de carențe de vitamine – ceea ce afectează evident copilul și dezvoltarea corpului acestuia.

Ce mai trebuie luat în considerare, în plus, este faptul că acțiunea schimbătoare a câmpului magnetic al pământului, soarelui, planetelor și stelelelor poate fi accentuată sau diminuată. Toate acestea pot stimula activitatea solară, provoca furtuni magnetice, care – așa cum știu mulți medici – pot induce procese de suferință în organismul omenesc.

Factorii discutați aici și mulți alții, pe care știința încă nu i-a descoperit complet, pot să influențeze evident starea și dezvoltarea sistemului energetic al corpului omenesc.

 

Particularitățile tranziției la alimentația vindecătoare

Este grea schimbarea de pe azi pe mâini la alimentația vindecătoare și nu oricui îi reușește. Așa cum deja am menționat, la schimbare este nevoie ca fiecare să aibă destulă răbdare. Cea mai grea este partea de trecere dincolo de obișnuințele alimentare. Mult timp este posibil să nu se reușească aceasta, cel puțin nu până când omul își asumă responsabilitatea completă pentru starea sa de sănătate.

În prima parte a cărții am indicat cum omul poate să schimbe alimentația funcție de fiecare anotimp, trecând ușor spre Sistemul natural de însănătoșire: este valabil pentru cei deciși, care au foarte clar scopul procesului și știu exact ce doresc să obțină. Când cineva vede nevoia unei schimbări, dar are încă frici și îndoieli, atunci este cel mai bine ca primul pas în schimbare să-l facă în timpul primăverii. Atunci începe să stea soarele mai mult pe cer, ne îmbrăcăm mai ușor și întregul corp preia din energia solară, care i-a lipsit în timpul iernii. Sub influența razelor soarelui se fabrică vitamine în pielea omului. Dar lucrul cel mai important pentru alimentația potrivită speciei umane, care devine mai ușoară în acest anotimp, este apariția plantelor proaspete, ce reprezintă alimentația naturală a oamenilor. Acestea pot să fie atât plante crescute în sălbăticie, cât și legume și ierburi din grădină. Majoritatea dintre voi știți din proprie experiență cum dorința de consum de carne scade în perioada primăverii.

Cu această ocazie vreau să accentuez importanța vitaminelor și a numeroaselor substanțe medicamentoase care sunt conținute în alimentele vegetale. Avantajul acestora contra medicamentelor sintetice constă în faptul că ele pot fi preluate de celulele vii, datorită faptului că plantele conțin și multe alte componente, ce au acțiune asupra reacțiilor chimice (pe care le pot intensifica sau diminua).

De aceea, substanțele farmacologice ce se găsesc în celulele vii ale plantelor au o acțiune mai blândă asupra organismului omenesc. Ele nu se ”năpustesc” asupra întregului sistem de reacții chimice din celule, așa cum se întâmplă la consumul de substanțe sintetice sau concentrate.

În perioada trecerii la o alimentație sănătoasă vă recomand să susțineți organismul cu proceduri de curățenie. Există multiple metode posibile, precum băile, compresele (cataplasmele), masajele, clismele etc. Sistemul însănătoșirii naturale este deschis la orice fel de metode atât tradiționale, cât și ne-tradiționale.

Doresc să subliniez că aceste proceduri de curățenie nu sunt gândite pentru a ”detoxifica” regulat corpul. Ele nu servesc în nici un caz la neutralizarea acțiunii dăunătoare a consumului de carne, fără să fie oprit acest consum. Prescriu proceduri de curățare numai în perioada de trecere, pentru a ușura re-orientarea organismului către alimentația bazată pe plante. După schimbare, aceste proceduri nu mai sunt necesare.

Ca orice formă de tratament, alegerea unei sau alteia dintre proceduri va fi individuală. Depinde de caracterul omnului, de particularitățile și preferințele sale.

 

Poluarea tehnologică și alimentația vindecătoare

În unitatea inseparabilă a aspectelor biologice și bio-fizice ale alimentației există și aspectul biochimic. În munca de mulți ani, biochimiștii au dobândit cunoaștere despre diferitele acțiuni ale alimentelor. Dar după o observație deosebită a cunoscutului biochimist și deținător al premiului Nobel, Albert von Szent-Gyorgy (1893-1986) toate aceste cunoștințe sunt doar un balast inutil fără înțelegerea particularităților bioenergetice ale organismului viu.

Între timp, o altă ramură a biochimiei, cea care s-a ocupat de poluarea tehnologică a mediului încojurător, s-a ocupat intensiv de aceste aspecte.

În ultimii ani există fel și fel de ”radiații civile” produse de oameni, care au atras atenția cercetătorilor. Se pare că civilizația modernă produce o cantitate foarte mare de radiații: radiații ionizante (folosite în special în medicină), microunde, radiații de frecvență joasă și alte forme. Stațiile de televiziune și radio, rețelele de înaltă tensiune, cuptoarele cu microunde, telefoanele și toate jucăriile electronice – precum și multe altele – realizează o poluare sesizabilă a mediului înconjurător.

Veți spune că dozele de radiații nu sunt atât de mari pentru a fi periculoase. Totuși ele depășesc nivelul natural de radio-activitate al pământului, și pot să devină periculoase la un moment dat. Deși sunt multe stații de televiziune și radio în jurul pământului, se pare că totuși radiațiile nu ne omoară. Se pare, că dimpotrivă, profităm de prezența lor, din plin. Chiar și multe dintre boli sunt tratate de biologi și medici cu doze mici de radiații. Totuși, din ce în ce mai mulți oameni încep să sufere de dureri de cap și amețeli, de tulburări psihice și iritabilitate. Pot apare afecțiuni precum leucemia și afecțiuni ale pielii. Oare nu datorită radiațiilor există atâtea probleme de nașteri dificile, de infertilitate sau nașteri premature? Eu n-am nicio îndoială în această privință.

Știți deja că organismul omenesc preia o serie de radiații, care acționează asupra sa. Chiar dacă se spune că ele sunt în cantitate scăzută, acțiunea lor asupra corpului nu este mică. Cel puțin, radiațiile ne însoțesc întreaga noastră viață pe pământ. Atunci unde este pericolul lor cel mai mare?

Așa cum am arătat mai devreme, știm că într-un organism viu există o ”limită” naturală legată de energia care îi stă la dispoziție. Cu cât este folosită mai multă energie într-o unitate de timp, cu atât mai repede ticăie ceasul său biologic, adică cu atât mai intensiv se desfășoară procesul de îmbătrânire a celulelor corpului. Îmi amintesc de cercetări ale biofizicienilor, care au arătat că radiațiile ionizante produc efecte de îmbătrânire în corpul omenesc, cu toate consecințele lor negative, în special afectarea stabilității sistemului imunitar. Așa încât, doze mici de radioactivitate, care acționează zi după zi asupra oamenilor, pot să accelereze îmbătrânirea și să producă boli legate de îmbătrânire, în special cancer și afecțiuni cardio-circulatorii.

Așa încât vă rog să vă abțineți în a mai folosi sintagma ”doze mici de radiații”. Pentru că toate acestea trebuie să fie considerate în contextul vieții noastre ne-naturale. Mă refer în special la nutriția omului modern, care este influențată de obișnuințe fatale, majoritatea cu ”binecuvântarea” științei oficiale.

Luate împreună, acești doi factori – nutriția incorectă și dozele mici de radiații – subminează stabilitatea organismului nostru față de mediul exterior și îi împiedică auto-reglarea naturală.

În anii 20 și în special în a doua parte, problema ”protecției” organismului omenesc de ”realizările” civilizației (precum poluarea alimentelor cu substanțe toxice) a devenit deosebit de acută.

Oamenii știu de mult timp că pentru siguranța supraviețuirii lor anumite microelemente sunt neapărat necesare. Dintre acestea amintim calciul, magneziul și fierul. Există elemente care sunt folositoare omului în doze foarte mici, în timp ce sunt dăunătoare în doze mari, de exemplu cuprul. Și nu în ultimul rând, există elemente fără nici o valoare pentru organism, care în anumite doze pot fi otrăvitoare: cadmium, aluminiul, plumbul și mercurul.

Cadmium-ul determină creșterea tensiunii arteriale, se colectează la nivelul rinichilor, slăbește sistemul imunitar și influențează durata de viață. Dar se pare că acțiunea cea mai dăunătoare se petrece asupra capacităților spirituale ale oamenilor, pentru că împidică folosirea de către creier a zincului. Cadmiumul este foarte răspândit în prezent. El este inclus, de exemplu, în țigări, în apa de băut, în îngrășămintele agricole și în aerul poluat.

Cercetările moderne indică și faptul că un element așa de uzitat zilnic precum Aluminiul este destul de dăunător. Ca multe alte elemente dăunătoare, se depozitează (adună) în organism și produce o întreagă gamă de afecțiuni. Aluminiul poate fi cauza debilității mentale, poate duce la o stare de iritabilitate, poate produce anemie, dureri de cap, colită, boli ale rinichilor și ficatului, precum și tulburări neurologice producătoare de boală Parkinson, printre altele. Până acum, Aluminiul nu a avut o reputație atât de rea. Acest lucru îl indică faptul că a fost utilizat pentru producția ustensilelor de gătit, a foliilor de împachetare a alimentelor, precum și a dozelor pentru băuturi. Aluminiul se mai găsește și în aspirină, în anumite sortimente de brânzeturi, în deodorante, în apa de băut, până și în sarea de bucătărie.

Fiecare dintre noi a auzit de diferite cazuri de otrăvire cu plumb. Dar nu toată lumea știe că otrăvirile cu plumb se pot produce mult mai ușor decât pare la prima vedere. Este suficient pentru asta să fie crescute legume la o distanță mică de o autostradă sau în apropierea unui aeroport, unde plumbul se regăsește în gazele emanate de autovehicule sau avioane. De aceea grădinile trebuie să fie măcar la 100 metri depărtare de autostradă (sau deloc, în apropierea acesteia). Atât ciupercile, precum și ierburile de leac trebuie, de asemenea, culese din locuri cât mai sigure (nu în apropierea drumurilor circulate).

Plumbul este responsabil pentru dureri de stomac, anemie, artrită, tulburări ale activității cerebrale, iritabilitate crescută și tulburări ale uterului la femei. Slăbește sistemul imunitar, provoacă o stare generală de slăbiciune și o serie de boli psihice, afectează rinichii și ficatul și influențează negativ sinteza vitaminei D în corp, ceea ce duce la o carență de calciu.

Nu mai puțin periculoasă este și otrăvirea cu mercur, deși majoritatea pretind că intră foarte puțin în contact cu acest metal. Cu toate acestea, mercurul se regăsește în îngrășămintele agricole, în plombele dentare, în vopselele pentru corp, în diferite unguente, cosmetice, pesticide, culori și acuarele folosite de pictori. Urmarea intoxicațiilor cu mercur pot fi alergiile, artritele, tulburările în activitatea creierului și slăbirea țesuturilor articulațiilor genunchiului și cotului, înrăutățirea vederii, stări depresive, afectarea rinichilor, căderea dinților și slăbirea sistemului imunitar. Mercurul are și un efect negativ asupra dezvoltării copilului la femeia însărcinată.

Parțial nu reușim să scăpăm complet de toate aceste substanțe dăunătoare, dar există mijloace prin care ne putem proteja de dozele de radiații și metalele toxice. Aceste mijloace ni le pune la dispoziție Natura vie.

Există alimente vegetale, care își păstrază toate însușirile naturale și care sunt crescute cu ajutorul tehnologiilor ecologice. Dintre ele menționăm boabele de cereale, care sunt bogate în carbohidrați, în vitamine din grupul B, în fier, calciu, zinc și microelemente. Pe lângă acestea, amintim legumele proaspete, leguminoasele (păstăile), semințele și nucile.

Deosebit de importantă este o alimentație bogată în zinc. Zincul înlocuiește cadmiul în organismul omenesc, întărește sistemul imunitar și acționează pozitiv asupra psihicului omenesc. Asta nu înseamnă că aveți nevoie neapărat să luați zinc sub forma unei pastille. Pentru că nu foarte mult din el va fi preluat de organism, întrucât acesta are nevoie de zinc în legături biologic active, care se găsesc doar în alimentele vegetale vii. Așa încât menționăm că o boabă de grâu încolțit conține 130 până la 200 miligrame de zinc pe kilogram. La fel de mult zinc este și în unele ciuperci și în seva de mesteacăn. Și mai mult zinc se găsește în algele de mare, care pot fi adăugate la nutriția sănătoasă. Spanacul și mazărea verde sunt foarte bogate în zinc, de asemenea.

Prelucrarea cerealelor duce la o scădere a conținutului de zinc în produsul final și astfel se dezechilibrează raportul cu cadmium-ul. În timp ce raportul dintre zinc și cadmiu este în grâul încolțit de 35:1, în pâine și făina albă el este doar de 5:1. Cu toate acestea, pâinea albă este cea mai prețuită în alimentația oamenilor moderni.

Primul lucru pe care îl are de făcut o gospodică pentru a avea grijă de sănătatea familiei sale ar fi scoaterea din casă a tuturor ustensilelor de bucătărie din aluminiu.

Este cel mai bine să fie folosite cratițe din ceramică sau sticlă, în cazuri excepționale din email, a cărui suprafață nu a fost zgâriată. Același lucru este valabil și pentru site, linguri, furculițe. Cele mai bune tacâmuri sunt cele din porțelan, din lemn sau din oțel inoxidabil.

Un alt izvor al poluării tehnogene al organismului este apa de băut. Omul are senzația că o curățare a apei de microbi este suficientă. Este ținută sub tăcere faptul că elementele folosite pentru această curățenie, clorul și fluorul, sunt foarte periculoase pentru sănătate. Clorul a fost utilizat ca și gaz toxic în primul război mondial. Fluorul este o substanță oxidantă puternică, care accelerează procesul de îmbătrânire. Și chiar dacă stomatologii prescriu cu ușurință fluorul, oncologii nu sunt atât de optimiști atunci când este vorba de legătura dintre apariția cancerelor și flor.

În plus, este ignorată complet posibilitatea de reacție a clorului și fluorului cu metalul din pereții conductelor de apă, provocând multe reacții chimice nedorite.

Am discutat foarte adesea despre rolul apei în alimentația vindecătoare. Cu cât aceasta este mai curată, cu atât acționează mai binefăcător în prelucrarea alimentelor pentru organism. De aceea este cel mai bine să se folosească apă de izvor, sau apă structurată. În cazul apei de izvor, trebuie precauție să nu fie poluată cu ape reziduale sau deversări. În cazul izvoarelor, care se găsesc pe teritoriul orașelor – această grijă este deosebit de importantă. Eu personal folosesc exclusiv apă structurată.

 

Alegerea alimentelor

Cine apreciază puterea vindecătoare a alimentelor, nu vorbește despre aminoacizi esențiali, grăsimi sau carbonhidrați, ci se gândește la nevoia de săruri minerale a organismului. Sursele principale ale acestor săruri minerale sunt legumele, care reprezintă și izvorul nostru de vitamine. Consumul regulat de legume, în special de legume proaspete sau proaspăt preparate, normalizează auto-reglarea organismului, susține dezvoltarea unei flore intestinale sănătoase și activează respirația intra-celulară, procese deosebit de importante mai ales la vârstnici. Micro-ogranismele, fără care organismul nostru nu ar putea să existe, în mod normal, îi furnizează acestuia aminoacizi esențiali și vitamine și iau parte la reglarea termică. În cazul alimentației vindecătoare, este foarte important ca alimentele să nu conțină mucegaiuri, spori de ciuperci sau bacterii din flora de putrefacție.

Alimentația vindecătoare depinde de sezon: primăvarea este perioada ierburilor. Vara și toamna sunt anotimpurile fructelor și legumelor. Iarna, se vor folosi nuci și grâne. Organismul omenesc sănătos nu are nevoie de o alimentație prea diversificată. Alimentația este mult mai bine organizată de natură, decât își pot imagina dietetologii, care încarcă oamenii zilnic cu amestecuri imposibile de alimente incompatibile între ele.

Criteriul principal în alegerea alimentelor este menținerea procesului de auto-digestie în interiorul produselor. Cu cât sunt mai apropiate de momentul culegeri (recoltei), atât temporal, cât și spațial, cu atât valoarea nutritivă a alimentelor este mai mare. De aceea morcovii, sfecla și pătrunjelui care provine din grădină sunt mult mai nutritive decât bananele, avocado sau pepenii care au fost transportați de departe. Este posibil ca acestea să conțină chiar mai multe proteine, grăsimi și carbohidrați, în timp ce plantele cultivate în regiunea noastră sunt mult mai hrănitoare pentru corp. Gândiți-vă doar: când alimentele vin de departe, pot fi și mucegăite sau veștejite, de aceea este mai bines să avem de-a face cu o cantitate mai mică de produse proaspete și integrale, decât cu o gamă largă de produse învechite. Cu cât un aliment este mai proaspăt, cu atât el echilibrează mai bine necesarul de energie al organismului

Față de fructe și legume, făina albă și orezul alb (polizat) nu au nici o valoare nutritivă, deși ele joacă un rol important inclusiv în alimentația vegetariană.

Uneori pot fi auzite opinii, cum că alimentația vindecătoare este mai scumpă, în condițiile prezentului. Dar depinde de punctul de vedere al celui care face această evaluare. Dacă tăiați din bugetul dv cheltuielile pentru carne, cârnați, unt, brânză și lapte, și calculați cât veți cheltui lunar pe legume, fructe, sucuri și grâne, veți vedea că nu aveți nevoie de mai mulți bani, ci chiar de mai puțini. Dar câștigul principal este cel legat de sănătate. Veți uita drumul către medici și spital, și nu veți mai cheltui bani în farmacie.

Nutriția vindecătoare poate să fie deosebit de ieftină, atunci când realizăm că oamenii se pot descurca foarte bine cu o alimentație săracă în proteine și calorii, chiar și în condiții de eforturi fizice considerabile. Dar pentru a ajunge la această constatare, este nevoie de o echilibrare emoțională și o menținere a alimentației cu produse care își păstrează însușirile naturale.

Dar să ne reîntoarcem la alegerea alimentelor. Prima greșeală pe care am sesizat-o la dietologi a fost în urmă cu peste 15 ani, când am îndrăznit să-mi reduc doza zilnică de sare de bucătărie de la 25 grame, cât era științific considerat normal, la 2 grame pe zi. Se pare că organismul are nevoie de doar 2 grame pe zi. Să nu uităm că sarea de bucătărie poate fi dăunătoare pentru corp, în timp ce sarea de mare poate fi mai blândă. Se poate chiar înlocui complet sarea cu alge de mare uscate și măcinate.

Există și alte particularități ale alimentației vindecătoare. De exemplu, veți descoperi că nu veți găsi în ea nici un fel de lapte sau produse din lapte, poate veți descoperi cel mult două lingurițe de iaurt pentru îmbunătățirea gustului alimentelor. Laptele este un aliment neprețuit și de neînlocuit pentru sugar, în perioada în care i se dezvoltă tractul digestiv. Iar către vârsta de 3 ani, laptele nu mai poate fi folosit de corpul omenesc.

Produsele de lapte pot fi folosite în alimentație, dacă sunt dorite – dar aici ar fi altă temă de discuție. Vreau să vă amintesc că alimentația vindecătoare este stimulatoare pentru producția de lapte la femeile care alăptează. Iar laptele de mamă NU ARE ÎNLOCUITORI. De mamă depinde ca pruncul ei să fie întreaga viață sănătos. Dacă mama care alăptează folosește în alimentația sa proteine animale, va avea puțin lapte și în scurt timp, va înțărca. Și o mamă care se alimentează corect știe ce înseamnă alimentația. Este important ca micuțul să primească în primul an nimic altceva decât lapte de mamă și o cantitate mică de sucuri de fructe și legume, precum și lapte de migdale făcut cu 5 până la 15 migdale. Orice altă modalitate de alimentație a copilului dezechilibrează procesul natural de nutriție al sugarului.

Nucile nu acționează prea bine asupra organismului omenesc, atunci când sunt consumate în cantitate perea mare. O mânuță de alune sau sâmburi de migdale, trei până la patru nuci sau o linguriță de semințe de pin reprezintă o rație zilnic, din fiecare dintre aceastea. Pentru a obține ”lapte” din miez de nucă sau migdale, se încălzesc foarte puțin miejii, se macină fin (de preferat la aparatul de măcinat cafea). Făina de nuci se amestecă cu puțină apă sau suc. Consistența laptelui de nuci o puteți stabili singuri. Pentru copiii mici, care au depășit vârsta de sugar, este potrivit laptele de migdale.

Miejii dulci de migdale au însușiri nutritive deosebite. Puneți la înmuiat de cu seară circa 20 de mieji de migdale, astfel încât dimineața să poată fi decojiți cu ușurință. Ce a rămas din mieji măcinați și amestecați cu apă sau suc de morcovi. Acestă mâncare dă forță la copiii și adulții slăbiți. Poate fi utilizată chiar și la sugari, atunci când miejii sunt măcinați foarte mărunt.

Evitați folosirea zahărului, pentru că acest produs nu are însușiri biologice. Zahărul nu este altceva decât concentrat de calorii goale. Declanșează haos la nivelul pancreasului și în întregul sistem al carbohidraților. Și acest lucru duce la tulburări ulterioare ale metabolismelor, la o scădere a abilităților corporale și spirituale, provoacă pietre la rinichi, slăbiciune a apărării imunitare și diabet.

Dacă doriți să faceți un plan pentru alimentația familiei dv, gândiți-vă la menținerea constanței echilibrului acid-alcalin în diferitele părți ale tractului gastro-intestinal. Carbohidrații se digeră începând din gură. De aceea avem nevoie de un mediu alcalin (bazic) și de enzima naturală ptialina. Sub acțiunea acestei enzime, polizaharidele cu gust neutru se transformă în zahăr. Acest lucru nu se poate realiza decât într-un mediu bazic, de aceea gura noastră trebuie să fie mereu în ordine. Ptialina este produsă la comanda creierului din glandele salivare, dar doar atunci când în gura noastră nu este nimic dulce. De aceea, în rețetele noastre, spre deosebire de bucătăria ortodoxă și vegetariană, nu veți găsi dulciuri, care să fie bogate în carbohidrați. Dacă doriți să fiți sănătoși, uitați de torturi, checuri, turtă dulce și alte produse străine de natura umană.

De asemenea, este important să ne ferim de nutriția cu grăsimi, pentru că acestea acționează negativ asupra procesului de digestie, acoperind mucoasa tractului digestiv cu o strat de grăsimi. În plus, trebuie să ne gândim și la situația rinichilor: la un conținut de grăsimi de 10% începe să apară o degenerare a țesutului renal. Grăsimile dezechilibrează și procesul diviziunii celulare și echilibrul hormonal în organism și scad eficacitatea sistemului imunitar. Un exces de grăsimi poate avea și alte urmări, nu în ultimul rând provocarea unui cancer.

Grăsimile de care aveți nevoie se găsesc în primul rând în semințele integrale de cereale încolțite, în nuci și o cantitate foarte mică de ulei vegetal nerafinat. Vă recomand în mod special uleiul de usturoi, pe care îl pregătesc eu însămi, în perioada anului când usturoiul este cel mai zemos. Cățeii de usturoi curățați îi pun într-o sticlă și îi acopăr cu ulei vegetal, în special, ulei de măsline, de soia sau de floarea soarelui. Apoi închid sticla cu un dop de cârpă. Atât usturoiul, cât și uleiul au însușiri bactericide și nu este nevoie de o prelucrare termică suplimentară. Uleiul este gata de folosire în trei până la patru săptămâni de la pregătire. O linguriță de ulei de usturoi în sosuri, în terciuri sau salate îmbunătățește clar și minunat gustul acestora. Când uleiul se apropie de final și usturoiul a căpătat o culoare aurie, se poate tăia mărunt, încălzi ușor și folosi, de exemplu, în salate.

Dacă trebuie pregătite anumite feluri de mâncare, faceți tot ce vă stă cu putință să păstrați însușirile naturale ale alimentelor.

 

Prelucrarea alimentelor

În alimentația vindecătoare, tratamentul termic al alimentelor la pregătirea mâncării are o importanță specială, spre deosebire de bucătăria vegetariană. Alimentele trebuie încălzite cât de puțin cu putință, pentru a nu-și pierde însușirile vindecătoare și abilitatea de a realiza procesul de auto-digestie. Nu considerăm, în același timp că ar fi necesară o abținere completă de la gătit și o schimbare către alimentație crudă, nepreparată termic, pentru că prelucrarea termică îmbunătățește gustul cartofilor, grânelor și păstăilor. În afară de asta, le permite mărunțirea eficientă în cavitatea bucală și stomac, ceea ce este bine pentru om.

La trecerea către alimentația potrivită speciei umane, este bine să vă lăsați în dulap tigăile pentru prăjit, măcar până învățați să nu mai folosiți ulei la prăjit. În situația prăjelilor, grăsimile ajung la o temperatură de 250 de grade Celsius și se produc otrăvuri și gaze. Cu cât prelucrarea termică este de mai scurtă durată, cu atât calitatea alimentelor este mai bună. O pregătire a mâncării peste 100 de grade nu este dorită. O gospodină pricepută înțelege repede ce timp de fierbere (aburire) necesită fiecare produs natural. Este important ca legumele să rămână un pic crocante, la finalul prelucrării, să nu se înmoaie complet.

Dacă doriți să vă hrăniți familia cu alimente naturale, să nu reîncălziți niciodată o porție de mâncare. La popoarele vitale și longevive, se gătește zilnic atât cât este necesar pentru masa respectivă. Dacă se mănâncă de două ori pe zi, atunci se va găti de două ori pe zi. La popoarele longevive se obișnuiește ca la finalul mesei resturile de la masă să fie date animalelor. Iar pentru altă masă, totul se pregătește proaspăt.

Nu folosiți niciodată oala sub presiune. Datorită presiunii vaporilor, temperatura crește peste 100 grade Celsius, ceea ce afectează însușirile alimentelor. În această situație, apare o schimbare în structura proteinelor și apei, precum și o distrucție a enzimelor, care asigură auto-digestia alimentelor naturale.

 

Igiena alimentației

Când se dorește să se urmeze (depisteze) calea care duce organismul uman de la starea de sănătate către o boală cronică, se descoperă că principalele cauze pentru diferitele boli existente sunt aceleași, cu foarte puține excepții. Multe dintre cauze au fost deja expuse în paginile cărții, și nu este nevoie să le re-amintim. Dar este nevoie să ne ocupăm aici, în mod deosebit, de o greșeală pe care o comite omenirea în mod inconștient. Și deși este o greșeală veche, atât de veche cât omenirea, nu și-a pierdut actualitatea. Dimpotrivă: apare din ce în ce mai mult în primele rânduri ale problemelor acute de sănătate ale oamenilor, atât sănătate fizică, cât și psihică și spirituală. Este vorba despre ”cultura alimentației”. Și mai precis, de un aspect modest al acesteia, care se intitulează ”igiena alimentației”.

Nu mă înșel deloc când spun că pentru majoritatea oamenilor, igiena alimentației nu înseamnă decât spălarea mâinilor înainte de masă și spălarea fructelor și legumelor cu apă fierbinte. Nimeni nu se gândește la alegerea alimentelor cele mai vindecătoare sau la necesitatea de a mesteca bine alimentele.

O greșeală asemănătoare o fac până și mulți medici – exact așa cum am experimentat eu din replica sarcastică a doctoriței șefe din Ministerul sănătății: ”Ce vreți să ne mai raportați nou? Că trebuie să ne spălăm pe dinți și pe mâini?”

Pentru că știu multe, nu am nici cea mai mică dorință să pierd timp și energie, pentru a indica lacunele din formarea profesională a acestei femei. Dar numărul crescut de boli cronice din țara noastră și întreaga lume îmi confirmă faptul că igiena alimentației este prea puțin valorizată și prețuită. Pentru a ne proteja sănătatea și pentru a trata oamenii bolnavi este neapărat necesar să fie adunate și integrate toate datele științifice noi din ultimele cercetări moderne.

Sunt convinsă că de mult timp, ar fi trebuit introdusă în medicină, pe lângă disciplina de igienă, și cea de igienă fiziologică. Aceasta ar permite să fie înțelese mai bine tulburările funcționării fiziologice a întregului organism omenesc. O astfel de igienă este o parte inseparbilă a Sistemului meu de însănătoșire naturală și a demonstrat că poate proteja sănătatea a zeci de mii de oameni. O respectare a regulilor igienei fiziologice este un factor de vindecare important, care s-a dovedit de ajutor în dispariția multor suferințe cronice.

Doresc să vă rețin atenția asupra igienei tractului digestiv, asupra întregului aparat digestiv, nu doar asupra tractului gastro-intestinal, deși pentru mulți este același lucru. Din păcate, nu se iau în seamă două organe extrem de importante ale tractului digestiv: cavitatea bucală și esofagul. Și nu este o observație întâmplătoare, ci am multe dovezi clare despre modul simplist, chiar primitiv în care sunt considerate rolurile lor în procesul digestiv al oamenilor.

Împotriva unei opinii larg răspândite, gura noastră este o ”stație de încărcare”, dar și un ”atelier de prelucrare” în același timp, în care mâncarea este măcinată în bucăți mici și amestecată cu salivă, pentru a aluneca mai ușor de-a lungul esofagului către stomac. Aici își începe mâncarea lunga ei călătorie prin toate părțile tubului gastro-intestinal, pentru a fi prelucrată ulterior prin enzimele digestive. Cercetările lui Sechenov și lucrările lui Pavlov au arătat ce rol hotărâtor îl are creierul uman în organizarea prelucrării alimentelor. Creierul elaborează programul activităților ulterioare din acest proces și eliberarea enzimelor și hormonilor, precum și echilibrul acido-bazic din secrețiile digestive. Dar pentru a putea elabora acest program, creierul are nevoie de informații clare despre structura și calitățile alimentelor consumate.

Prima sursă a acestor informații – ce determină succesul procesului ce urmează – este gura (cavitatea bucală). Aici există terminații ale filetelor nervoase – ”senzori”, cu ajutorul cărora este cercetat gustul alimentelor și se stabilește din ce părți este constituită. Acești senzori anunță și glandele salivare despre uscăciunea sau conținutul de fluide din alimente. nformații sunt trimise la creier, care pe baza lor stabilește programul de acțiune al organelor digestive.

Dar n-am epuizat descrierea funcțiilor cavității bucale. Gura oamenilor este o parte la fel de importantă a tractului digestiv, pentru toate celalte părți ale sale. Aici începe procesul de prelucrare al alimentelor și de calitatea acestei prelucrări depinde eficacitatea digestiei în restul segmentelor.

Am discutat anterior despre digestia carbohidraților în mediul bazic al cavității bucale, prin acțiunea enzimelor din glandele salivare. Acest proces nu se produce complet, de cele mai multe ori, și asta din cauza noastră. Majoritatea nu avem destulă răbdare să mestecăm atât de bine alimentele, așa cum este necesar conform regulilor igienei alimentare.

Regula masticației temeinice este cunoscută de mii de ani și ne-a fost transmisă în nenumărate variante, fără ca ea să primească ”binecuvântarea” științei oficiale. Despre ”necesitatea unei masticații temeinice a mâncării” ne-au vorbit Pitagora și Hufeland, Kant și Fletcher, Shelton și Oshawa. Ultimul sfătuia oamenii sănătoși să mestece fiecare îmbucătură de circa 50 de ori, pe cei bolnavi, de 100 de ori și pe cei aflați pe calea spre desăvârșire de 150 de ori.

Eu spun adesea în public: îmi observ frecvent pacienții când încerc să le fac aceste recomandări și mulți îmi spun doar cei înapoiați mental își numără de câte ori mestecă. Și realmente, ce om ”normal” are răbdare pentru așa cea? Dar vechea regulă biologică asta spune: să mesteci mult și cu atenție. Ideea principală aici nu este procesul, ci rezultatul. Mestecați, fără să numărați, suficient de mult, până când alimentele se transformă într-o pastă fluidă în gura dv, în care să nu mai existe bucățele solide și pe care o puteți bea ca pe o apă. În acest caz, sigur va avea loc transformarea amidonului în zahăr chiar din gură și nu se vor suprasolicita alte organe digestive. Și aceasta este premiza nutriției vindecătoare.

Dar veți descoperi că nu veți reuși să transformați mâncarea într-o masă fluidă prin mestecare, dacă vă umpleți gura cu prea multă mâncare. Observați ce se întâmplă în acest caz: imediat ce începeți să mestecați, începeți să și înghițiți mici cantități neprelucrate și o parte din hrana neprelucrată intră pe esofag și ajunge în stomac.

De aceea, este nevoie să menționăm a doua regulă a igienei fiziologice a tractului digestiv: mâncați cu înghițituri atât de mici, încât să poată fi prelucrate cât mai bine cu putință.

Când învățați pentru prima oară să luați în seamă cele două reguli, veți descoperi imediat ce mult se micșorează cantitatea de mâncare de care aveți nevoie, fără să fie nevoie de vreun efort suplimentar. Și funcția mușchilor care se ocupă de separarea esofagului de cavitatea bucală se regenerează.

Natura ne-a construit astfel tractul digestiv încât să fie împiedicată trecerea alimentelor neprelucrate din gură în esofag. Dar noi încercăm mereu să interferăm cu funcția acestuia și să o împiedicăm.

În urmă cu 15-20 de ani am fost impresionată de informația despre o fată care a mâncat o bucată de carne ce i-a rămas în gât, iar la încercarea de a i-o scoate cu ajutorul unei furculițe a reușit să înghită nu doar carnea, ci și furculița. Fata a fost salvată printr-o operație de urgență și i s-a scos furculița din stomac, dar impresia pe care mi-a făcut-o această povestire, despre modul barbar în care ne putem comporta cu corpul nostru – mă urmărește și în ziua de astăzi.

Mai sus v-am explicat cum informații din cavitatea bucală ajung la creierul nostru, care realizează programul de prelucrare a alimentelor. Este evident faptul că alimentele ușor și efectiv prelucrate sunt cu atât mai ușor de acceptat, cu cât conțin mai puține componente în compoziția și structura lor. Acest lucru este deosebit de important la alimentația vindecătoare țintită, dar și la trecerea de la alimentația cu carne și vegetale la cea vindecătoare.

Aici urmează cea de-a treia regulă a igienei tractului gastro-intestinal despre monodiete: Consumul unui singur tip de aliment la o masă este de dorit și în unele situații inevitabil. Pentru un om sănătos, care dorește să treacă pe dieta vindecătoare sau abia a trecut pe ea, este de dorit monodieta. Pentru cei cu boli cronice – monodieta este obligatorie.

Următoarea parte a tractului digestiv care urmează gurii este esofagul, asupra căruia trebuie să fim deosebit de atenți, mai ales când avem de-a face cu boli cardio-circulatorii. Vecinătatea ”strânsă” a esofagului cu inima poate să agraveze tabloul evolutiv al unei boli cardiace, atunci când există probleme inflamatorii la nivelul esofagului. De aceea, este important să nu uităm de acest organ, locul în care pot să apară diferite tumori sau inflamații.

Esofagul este organul care suferă printre primele, datorită alimentației nesănătoase. La diferiți oameni, apar manifestări variate, funcție de constituția lor. Nu voi intra în detalii, pentru că dieta individuală este sarcina medicului curativ. Pentru cititorul nostru este suficient să prezint a patra Regulă a tractului digestiv: Perioada de timp între mesele individuale trebuie să fie de minim 4 ore. De acest timp este nevoie pentru o digestie completă a alimentației din stomac, când aceasta este compusă, desigur, din alimente potrivite speciei umane.

Pentru cei care încă nu s-au despărțit de produsele animale, trebuie să adaug că pentru golirea completă a stomacului după consumul cărnii sunt necesare 8 ore, după consumul de lapte (și lactate) 6 ore, iar după cârnați și alte produse din carne, circa 12 ore.

Funcția esofagului poate fi tulburată din diferite motive, cel mai important fiind servirea tardivă a mesei. La trecerea dintre esofag și stomac se află un orificiu numit cardia, în jurul căruia se află un sficter (un mușchi rotund) ce închide / deschide orificiul. Acest mușchi își reduce activitatea la foarte mulți oameni în jur de orele 17.00 – 18.00. În loc să existe o digestie rapidă, alimentele încep să putrezească sau să fermenteze, ceea ce nu este bine nici pentru sănătatea esofagului, nici pentru cea a stomacului, în care stau acestea. La toate persoanele care au balonare doresc să le amintesc aceste lucruri, pentru că prima și cea mai importantă caracteristică este problema apărută în treimea inferioară a esofagului.

De aceea sfătuiesc oamenii să nu mai consume mâncare după ora 18.00 – în cel mai rău caz, să consume o ceașcă de ceai de ierburi cu miere.

Pentru mulți, din aceleași motive – există indicația de a se reține de la mâncare dimineața și a înlocui micul dejun cu o ceașcă de infuzie de plante sau suc de legume.

Masa principală ar trebui luată undeva în jurul orei 14.00. Dacă nu sunteți obișnuiți să mâncați o singură dată pe zi, puteți să creșteți numărul meselor. Dar este important să mențineți intervalul de patru ore între mese.

Și acum, după ce ne-am îndreptat atenția spre aceste părți deosebit de importante ale tractului digestiv, să ne referim și la tractul gastro-intestinal. Să începem cu stomacul. Acesta posedă un mușchi în peretele organului, foarte bine dezvoltat, care este acoperit pe interior de o mucoasă, în care se găsesc glande, ce formează sucurile digestive. Cu ajutorul lor sunt prelucrate proteinele în interiorul stomacului.

Așa cum deja stiți, pereții stomacului se dilată (se destind) la alimentația prea bogată sau falsă, mușchii se slăbesc și mucoasa se subțiază, ceea ce duce la o tulburare a glandelor secretorii. Această situație este reversibilă, iar tratamentul este strict individual. Este important să ne gândim că volumul unei mese nu ar trebui să depășească volumul stomacului în stare naturală, nedestinsă. Acest volum este de 250-350 mililitri. Dacă doriți o estimare mai bună a cantității indicate, atunci faceți mâna dv un pumn concav, ca un vas în care să puteți turna apă. Cantitatea de apă care vă încape în mână fără să dea pe dinafară reprezintă conținutul stomacului dv în stare nedilatată.

La ieșirea din stomac se găsește pilorul, ”portarul” stomacului, care desparte stomacul de duoden. În duoden se varsă canale, care reunesc organul cu ficatul și pancreasul.

”Portarul” stomacului permite alimentelor să iasă din stomac atunci când sunt prelucrate și în stomac s-a terminat neutralizarea terciului alimentar. Sficterul este unidirecțional, doar DINSPRE stomac spre duoden, pentru că stabilitatea mediului bazic din duoden este importantă.

De aici, un motiv ulterior pentru a dicta o pauză de minim 4 ore între mese. Închipuiți-vă că prelucrarea primei porțiuni de mâncare a ajuns la final și procesul de neutralizare a început. Când în acest timp, mâncați din nou ceva, apare o dilemă pentru stomac, dacă să se continue procesul de neutralizare, sau dacă din nou conținutul de acid al sucului gastric să crească drastic, pentru începerea prelucrării noii cantități de mâncare înghițite. Dacă doriți să vă păstrați sănătatea, nu mai lăsați stomacul să se ocupe cu astfel de dileme.

În duoden are loc o prelucrare ulterioară a alimentației, prin secrețiile intestinale, precum și datorită bilei și sucului pancreatic. Canalul pancreatic și canalul biliar se deschid în concavitatea duodenului prin așa numita papilă a lui Vater, care nu poate să suporte absolut nici un pic de acid. Dacă ”portarul” stomacului stă semi-deschis (și la un stomac extrem de destins aceasta nu este excepția, ci regula), atunci conținutul acid al stomacului mai scapă în duoden și apar mari neplăceri în acest fel: inflamație sau chiar cancer al papilei Vater. Același lucru se poate întâmpla într-o situație inversă, în care bila din duoden poate să intre în stomac, prin intermediul sficterului semi-deschis și să ”spele” la propriu filmul protector (și așa subțiat) de pe pereții stomacului: atunci pot apare fie un ulcer al stomacului, fie un cancer al stomacului.

Doar din aceste puține exemple prezentate aici v-ați făcut deja o reprezentare asupra marii importanțe a ”portarului” stomacului pentru sănătatea corpului nostru. Sarcina sa este să țină ”ușa” dintre stomac și duoden închisă – iar atunci când funcția sa este tulburată, nu mai ajută nici cele mai noi preparate medicamentoase și nici tehnicile medicale moderne sau bisturiul chirurgilor. Doar respectarea igienei tractului digestiv și eventuala schimbare către hrana vindecătoare pot readuce în echilibru ”portarul” stomacului și să vă păzească pe dv de nenumărate alte boli cronice posibile.

După duoden, alimentele prelucrate aici ajung în intestinul subțire, în care sunt reabsorbite printr-un process complicat toate substanțele nutritive. De înțelegerea acestui proces s-au preocupat mulți oameni de știință, inclusive Pavlov, fără ca să-i fi descifrat toate secretele. Elevul talentat al lui Pavlov, Ugolev s-a ocupat în mod special de asta. Cu ajutorul lui putem să înțelegem cum organismul nostru poate fi poluat sau otrăvit cu substanțele reziduale ale procesului digestiv, cu ”zgura” ce rămâne la final. Pentru combaterea și înlăturarea reziduurilor s-a dezvoltat o întreagă ramură medicală – cu ajutorul preparatelor medicinale de mare success comercial.

Ugolev și colaboratorii săi au descoperit trei tipuri de digestie, cu ajutorul cărora este prelucrată hrana: digestia cavitară (în lumenul tubului digestiv), digestia membranară și digestia intra-celulară. În cadrul digestiei cavitare are loc prima descompunere a legăturilor organice existente în alimentație. Știm astăzi că această descompunere începe în special în cavitatea bucală, pentru amidoane, în stomac, pentru proteine și în duoden, pentru grăsimi.

Digestia membranară, care se găsește la suprafața celulelor ce acoperă intestinul subțire, duce la finalizarea descompunerii legăturilor organice cu ajutorul enzimelor, și începerea transportului moleculelor nutritive în interiorul celulelor. În celule există mici vezicule, numite lizozomi, care sunt plini de enzime digestive – ce sunt folosite în situații extreme.

Așadar, tipurile de bază de digestie pentru oameni sunt digestia cavitară și cea membranară. Când se consumă alimentele vegetale potrivite speciei umane, când se respectă regulile igienei tractului digestiv, atunci finalizarea descompunerii substanțelor organice are loc la nivelul digestiei cavitare. Resturile nefolosite de alimente rămân în cavitatea intestinului și sunt eliminate de către organism. Dar tabloul se schimbă brusc, atunci când vorbim de alimentația ”cu de toate alimentele” amestecate. Consumul proteinelor și grăsimilor animale greu digerabile îngreunează procesul descompunerii lor și duce la o încărcare mult mai mare a mecanismului digestiei membranare. În acest caz, reziduurile din procesul de digestie rămân în corpul nostru, în spațiul dintre celule, iar înlăturarea acestora îngreunează suplimentar sistemele de eliminare, în special ficatul și rinichii.

Dar acesta nu este nici pe departe cel mai mare dezavantaj al alimentației amestecate ”cu de toate”. După ce un timp mecanismul digestiei membranare a fost suprasolicitat constant, o parte dintre substanțele nutritive neprelucrate sunt forțate să intre în interiorul celulelor, printre altele, și în celulele creierului. În acel moment apare necesitatea unor enzime digestive, care există în celule în lizozomi și se eliberează din aceștia. Astfel, intră în acțiune procesul de digestie intracelular – un proces ”de nevoie” al corpului. Ca rezultat, se tulbură masiv funcționalitatea celulară și mediul lor intern va rămâne plin cu reziduuri. Digestia intra-celulară nu este altceva decât unul dintre mecanismele de adaptare, care îi permit omului să ”supraviețuiască” la condiții de trai improprii. În orice caz – este o parte de care corpul nu are nevoie, atunci când are o alimentație și igienă alimentară corespunzătoare. Practica arată că oamenii care mențin constant Sistemul însănătoșirii naturale nu au nevoie de nici un mecanism ”de nevoie” pentru digestie, și nici măcar de alte medicamente sau mecanisme pentru eliminare. Toate aceste metode, noi și moderne, sunt doar părți ale unui tribut înfiorător pe care omul îl plătește pentru că și-a făcut din alimentație un idol.

Cu intenstinul subțire se termină toate părțile tractului digestiv în care organele au conținut, prelucrat și reabsorbit alimentele cu ajutorul propriile enzime ale corpului.

”Și intestinul gros?” o să mă întrebați acum. ”El nu este o continuare organică a intestinului subțire și întregului tract digestiv?”

Desigur, dar cu o limitare: în procesele de digestie care se produc în toate părțile tractului digestiv deasupra intestinului gros, actorii principali au fost propriile enzime ale corpului. În intestinul gros începe împărăția bacteriilor. Aceste bacterii prelucrază orice fragmente alimentare care nu pot fi digerate cu propriile noastre mijloace.

Dintre aceste fragmente fac parte în primul rând fibrele vegetale din alimentația bazată pe plante. Ele reprezintă ajutorul principal pentru micul nostru prieten și pentru ele intestinul gros este locația principală. Aici are loc atât descompunere a fibrelor, cât și sinteza unor aminoacizi și vitamine esențiale, de care omul are neapărat nevoie, dar care nu pot fi sintetizate de restul organismului.

De aceea, scopul principal este igiena bună a intestinului gros pentru realizarea unui mediu în care flora intestinală se găsește în condiții optime. De aceea, avem nevoie să fim atenți la două condiții.

Prima constă în starea ”portarului” care desparte intestinul subțire de intestinul gros: când acest ”portar”, din motivele alimentației false, stă jumătate deschis, se scurge conținut intestinal incomplet prelucrat din intestinul subțire în cel gros și acesta acționează devastator asupra bacteriilor ce trăiesc aici. Prin alimentația vindecătoare, se poate împiedica acest process.

A doua condiție pentru menținerea florei intestinale constă în evitarea administrării de antibiotice și alte preparate cu efecte bactericide.

În încheiere, câteva ultime cuvinte despre consumul de băuturi: beți doar ÎNAINTE de masă, la minim 10 minute înainte să mâncați. Altfel diluați sucurile gastrice și diminuați eficacitatea procesului de digestie.

V-am descris aici cele mai ușoare și mai aplicabile reguli de igienă digestivă utile pentru orice om.

Respectați aceste reguli și zecile de boli cronice vor înceta să vă mai tulbure viața.