Pere

  • CĂTĂLINA POPOVICI

  • Clasa a 12-a B

  • Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”

INFORMAȚII GENERALE

Para (Pyrus communis L), este originară din Orientul Mijlociu unde era cultivată iniţial în nordul Indiei, în Afganistan, Rusia şi China. Anumite soiuri de pere au ajuns în Grecia şi au fost îmbunătăţite. În jurul anului 850 î. Hr. Homer a scris că în grădinile lui Alcinous sunt cultivate fructele numite “darul zeilor”. Din Grecia, romanii au raspandit perele în toată Europa.

PROVENIENŢĂ

Pyrus communis, sau părul, este un arbore cu frunze căzătoare din familia Rosaceae care creşte până la 10-20 m înălţime şi al carui fruct este para. În medie trăieşte 65 de ani, dar în cazuri excepţionale poate atinge 400 de ani. Are rădăcină lemnoasă și profundă, trunchiul drept, de culoare gri cu coaja crăpată si frunze ovale. Florile sale sunt albe sau roz cu petale de 1,5 cm, iar fructul este comestibil. Crește în regiuni cu climat temperat și umed, rezistă bine la frig, dar verile calde și secetoase împiedică fructele să crească. Clima cea mai bună se caracterizează prin ierni cu frig, dar cu puține înghețuri și veri cu temperaturi moderate. Înflorește la 7 °C și rezistă până la -18 °C.

În prezent există aproximativ 3000 de soiuri de pere organizate in 2 categorii: de provenienţă europeană si de provenienţă asiatică. Cei mai mari cultivatori de pere din Lume sunt Italia, China si SUA

TIPURI DE PERE

  • Anjou

  • Bartlett

  • Bosc

  • Comice

  • Seckel

  • Conference

  • Starking

  • Winter Nellis

  • Red Bartlett

  • Flemish Beauty

COMPOZIŢIE

Para este un fruct foarte puţin acid. 80% din conţinutul ei este apă. Pe lângă fibrele conținute, care ajută la digestie, perele sunt sănătoase și datorită conținutului de potasiu, vitamina hidrosolubilă C, vitamina K(antihemoragică) și cupru. Aceste substanţe protejează celulele din organism de efectele negative ale radicalilor liberi. Vitamina C funcţionează ca antioxidant în mediile solubile în apă ale organismului şi antrenează globulele albe în vederea luptei cu viruşii. Cuprul ajută la protejarea corpului prin eliminarea unui tip de radicali liberi generaţi în timpul metabolismului. Perele nu conțin sodiu și nici colesterol. Ele au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că digestia lor se face într-o perioadă mai mare de timp, aducând astfel o sursă de energie prelungită pe parcursul zilei.

BENEFICII/ UTILIZARE

Fibrele din pere nu numai că previn constipaţia, dar reglează şi tranzitul intestinal. De asemena, acestea scad nivelul colesterolului printr-un mecanism foarte simplu: fibrele din colon formează legaturi cu sarurile biliare si le poartă afară din organism. Fibrele formează legaturi şi cu substantele chimice provocatoare de cancer din colon, prevenind efectul lor distrugător asupra celulelor. Perele constituie o sursă rapidă şi naturală de energie, graţie conţinutului ridicat de glucoză şi fructoză. Au un efect răcoritor, un pahar de suc de pere fiind capabil să reducă febra, atunci cand aceasta apare. Conţin bor -substanţă ce ajută organismul să absoarbă calciu, ceea ce previne osteoporoza. De asemena contin şi acid folic, substanţă indispensabilă femeilor însărcinate.

SIMBOLISM

În mitologia greacă şi romană para este sacră pentru 3 zeiţe: Hera (Juno pentru romani), Aphrodita (Venus pentru romani), si Pomona, o zeiţa Italiană a gradinilor şi recoltelor.

Chinezii antici credeau ca para este simbol al imortalitatii. De asemenea, cuvantul „li” inseamnă atât pară cât şi separare, de aceea, pentru a nu-şi pierde persoanele apropiate, ei nu impărţeau niciodată o pară.

TABEL NUTRITIV

Nutrienţi Carbohidraţi Zaharuri Fibre Vit. B1 Vit. B2 Vit. B3 Vit. B5 Vit. B6 Vit. B9 Vit. C
Cant/100g 5,46g 9.08g 3.1g 0.012 mg 0.025 mg 0.157 mg 0.048mg 0.028 mg 0.007 mg 4.2 mg
Minerale Ca Fe Mg K P Zn
Cant/100g 9 mg 0,17mg 7mg 119 mg 11mg 0.1 mg

RETETA

Prajitură raw vegan cu pere şi banane

Ingrediente

Blat

  • 1 cană caju
  • ½ cană migdale
  • ½ cană nuci
  • 20 curmale
  • ½ cană alune de pădure
  • ½ 100ml cană sirop de coacăze (sau alt îndulcitor)
  • 1 lingură tărâţe psyllium


Crema

  • 2 banane foarte coapte
  • 1/2kg pere dulci
  • 1 lingură praf roşcove
  • 1 lingură tărâţe psyllium
  • ½ cană nuci
  • ½ 100ml cană sirop coacăze (sau alt îndulcitor)

Mod de preparare

Pune nucile pentru blat la hidratat.

Hidratează şi curmalele cam 3-4 ore.

După hidratare, răstoarnă nucile  şi curmalele într-un blender, mixează puţin şi adaugă siropul. Mai mixează până obţii o cremă.  La final, adaugă tărâţa de psyllium şi mai amestecă până la omogenizare.

Unge o tavă cu puţin unt de cacao sau ulei  şi întinde cu o spatulă crema obţinută pentru blat. Este bine s-o aşezi în tavă imediat ce ai amestecat toate ingredientele pentru că tărâţa se umflă repede şi se întinde mai greu.

BIBLIOGRAFIE

Perele

Iarna 2013-2014 am descoperit, cu adevărat PERELE – ca fiind fructele dulci care ne-au satisfăcut nevoia de fructoză și de fluid zilnică.
Consumate ca atare, sau sub formă de suc – ori în salate de fructe – perele au fost ”ajutoarele” noastre de nădejde în perioada iernii, în care singurele fructe disponibile au fost citricele sau alte fructe de import, multe lipsite de gust și dulceață.

La finalul lunii ianuarie și începutul lunii februarie 2014 am făcut un experiment, pe care îl doream de mult – timp de 10 zile am făcut o dietă de detoxifiere cu suc de pere exclusiv. Am băut zilnic între 2 și 3 litri de suc proaspăt făcut de pere – care ”a cerut” 1-2 litri de apă (după suc, corpul cerea și apă, de cele mai multe ori – pentru că sucul de pere este extrem de dulce).
A fost prima dată când am reușit această perioadă de ”monofruct” – ”monosuc” atât de îndelungată.
M-a ajutat mult și faptul că nu se prea mai găseau alte fructe gustoase pe piață.
O fost o experiență extrem de interesantă.
Starea fizică a variat de la stare de bine, dinamică, energie – la stare de lehamite, lipsă de energie, slăbiciune – au existat simptome fizice multiple, de la eliminări intense de scaune, în primele zile (perele sunt printre cele mai laxative fructe existente în zona noastră temperată) și eliminări urinare mai ales noaptea (rinichii mei slăbiți au reacționat intens) – până la diferite erupții pe piele, care s-au accentuat și apoi au dispărut în câteva zile și o manifestare tip acidoză a ochiului stâng (s-a spart un mic vas de sânge – dar ”hemoragia” a dispărut în 24 de ore!).
Am eliminat cantități impresionante de mucus din nas și gât (continuu – continuu – parcă ”s-a scos” dopul la un depozit de mucus din cap) toată perioada, mai ales în ultimele zile. Către final, ultimele zile, am avut o agravare urinară (usturimi urinare) – dar am consumat multă apă (și am avut nevoie de multă apă) și s-a eliminat multă urină urât mirositoare, iar simptomele urinare au dispărut în câteva ore. De asemenea, au apărut și dispărut dureri de cap, amețeli, dureri intestinale, dureri articulare (nimic altceva decât vechi simptome din trecut, apărute și dispărute în câteva ore).
Nu am pierdut deloc în greutate în 10 zile (am variat în sus/jos câte1-2 kg, zilnic).

Cea mai interesantă a fost starea mentală și emoțională – mai degrabă decât cea fizică. Deși în corp nu a existat, cu adevărat, foame (am băut suc de câte ori apărea o idee de foame), toată această perioadă – mintea mea a fost neliniștită la ideea de a sta atâtea zile ”fără mâncare”. Și au tot apărut gânduri – amintiri – senzații – frici în ”valuri – valuri”. Mi-am reamintit gusturi din trecut și mâncăruri din trecut (m-am trezit într-o dimineață cu senzația distinctă că peste noapte am mâncat pâine cu brânză Philadephia cu verdețuri – una din ”favoritele” mele într-un trecut nu foarte îndepăratat! – am avut senzația clară în gură, ca și cum aș fi mâncat această mâncare!).

Cel mai dificil era seara, când am avut adesea senzația că timpul trece foarte greu, abia se târăște. Somnul a fost de bună calitate, odihnitor – doar uneori deranjat de eliminările de urină (când consumam suc prea aproape de ora de culcare).
În schimb dimineața, după somn – starea era întotdeauna atât de bună – mă simțeam ușoară și plină de energie – de parcă aș fi putut face orice pe lumea asta!
Stările de dimineață au meritat tot efortul acestei perioade!
Starea generală a dimineții era de EUFORIE și OMNIPOTENȚĂ – parcă orice ar fi fost posibil pe lumea asta. Corpul era atât de ușor și se simțea curat – și pe înnăutru și pe afară – încât parcă aș fi putut zbura. Mintea era liberă, optimistă, m-am simțit minunat – ore întregi!
Amintirea acestei stări mă umple și acum de bucurie – și mă motivează să mai repet aceste detoxifieri cu suc de fructe – care sunt destul de dificile, în anumite momente. Dar fiecare zi câștigată este din ce în ce mai ușoară – iar starea de motivație și de bine că-mi reușește ceea ce mi-am propus și că pot decide ceva pentru mine și corpul meu – răsplătește toate eforturile.

Un alt experiment făcut în această iarnă a fost să achiziționăm pere de diferite soiuri (am observat că sunt mai multe disponibile pe piață, în târgul și la super-market-uri) și să consumăm/facem suc din fiecare dintre ele. Apoi să evaluăm gustul și reacția fiecărui soi de pere – pentru a decide care ne place cel mai mult și pe care îl preferăm.
Așa au apărut informațiile pe care le vom prezenta în continuare și care mi s-au părut interesante și utile.
Am fotografiat atât perele, cât și sucul proaspăt stors ieșit din ele.
Am remarcat cum oxidează sucul de pere – în timp ce îl făceam. Am văzut că la unele sortimente de pere oxidarea este mai rapidă decât la altele.
Cât timp am consumat pere – am încercat să facem suc proaspăt, înainte de consumare.
Dar de câteva ori – la cabinet sau călătorie – am făcut suc dimineața și l-am consumat în timpul zilei – observând că ține 24 de ore – chiar fără să fie pus la frigider. Își păstrează gustul și efectul energizant (probabil că dispar enzimele și efectul medicinal – dar soluția ”îmbutelierii” de scurtă durată a fost cea care ”m-a salvat” în zilele aglomerate de cabinet sau în călătorii).

Suc de pere ABATE

Pere tari, zemoase, apoase, sucul este blând, moderat dulce și care oxidează repede. Cel mai laxativ efect din toate sucurile consumate – reacția directă fiind ca la o clismă – la circa o oră după consum suc de pere – eliminare de scaune repetate, explozive, cu gaze și multe materii lipicioase.

Suc de pere KAISER

Pere tari, fibroase, foarte zemoase, se taie și se dau la manivelă destul de

greu (aproape ca morcovii), în schimb sucul este FOARTE DULCE, și foarte aromat (oxidează cel mai repede dintre toate sucurile de pere), dar este cel mai bun și mai gustos.

Perele Kaiser nu sunt bune de consumat ca atare, în varianta tare, pietroasă (varianta bună de suc, care nu înfundă aparatul), în schimb sucul este unul dintre cele mai bune și aromate.

Am preferat aceste pere pentru restul iernii – mai ales după ce am schimbat aparatul manual de făcut suc cu unul electric – tip Hurom – care s-a dovedit ”marea revelație” a iernii (Hurom-ul este un aparat tip ”slow-juice” – adică un storcător melcat care funcționează asemănător cu aparatul manual, storcând prin presare fructele și menținând concentrația mare de enzime în sucul obținut).

Suc de pere BERGAMOTE

Pere moi, aromate, se pot consuma ca atare chiar și când sunt verzi, sunt excelente când devin mai galbene și mai coapte (după câteva zile de stat în casă).
Sucul este mai apos decât cel al perelor Kaiser, dar mai aromat decât la perele Abate. Nu are efectul laxativ atât de intens ca la perele Abate.

Pere LUCAS

Pere destul de puțin dulci la gust (probabil că lăsate ”la înmuiat” în casă devin mai dulci), iar sucul destul de apos și a oxidat foarte rapid în timp ce îl făceam. Nu ne-a impresionat foarte mult și l-am încercat o singură dată. Efect laxativ moderat.

Pere RED BARTLETT

Singurele pere de culoare roșie pe care le-am găsit pe piață, având la gust o aromă combinată și amestecată între pară și măr. Sucul a fost bunișor la gust, dulce și cu ceva mai multă pulpă decât la celelalte sucuri, a oxidat destul de repede – iar efectul a fost moderat laxativ. Și pe acestea le-am încercat o singură dată pe iarnă.

Pere SANTA MARIA

Au fost cele mai aromate pere pe care le-am testat – mirosul și aroma pulpei fiind extrem de parfumate. În schimb, sucul a fost neașteptat de apos și fad, așa încât am înțeles că tot farmecul acestor pere se află în consumul lor, ca atare – în întregime. Nu sub formă de suc. Am observat că sucul a oxidat extrem de repede – iar efectul lui laxativ a fost asemănător cu cel al perelor Abate și Kaiser, destul de important.

Recomandăm ținerea lor 1-2 zile în casă, după achiziționare, pentru înmuiere și creșterea procentului de glucoză (deși atenție, perele sunt delicate și se strică destul de rapid).

Pere WILLIAMS

Au fost alte pere originare din Italia pe care le-am găsit în supermarket-uri în perioada iernii și am decis să le încercăm – pentru comparație. Sucul a fost moderat dulce și destul de apos, iar efectul laxativ moderat. Le-am încercat o singură dată și pe acestea.

 

Așa cum vă spuneam, perele au fost fructele iernii 2013-2014
Le-am consumat ca atare – decojite și mâncate simplu – 4-5 pere la masa de prânz sau de seară – sau le-am consumat mult sub formă de suc – consumat în fiecare dimineață – la micul dejun.
Le-am folosit și în salatele de fructe – alături de banane, afine, portocale și aromă de vanilie sau scorțișoară – în perioada iernii.

Organismul le-a cerut iar și iar – în toată perioada anotimpului rece – fiind elementele favorite atât în salate cât și în blend-uri.

La un moment dat, către finalul iernii și începutul primăverii (începutul lui aprilie) corpul nu a mai dorit pere. Deja, nici calitatea fructelor pe care le-am găsit în piețe nu mai era foarte bună (sucurile deveneau din ce în ce mai pline de pulpă) – și corpul nu l-a mai dorit (chiar a apărut reacția de respingere – cu greață).
Vorbind de reacția corpului la pere – am observat că aceste fructe acționează la două nivele importante în organism:
1) la nivelul veziculei biliare (perele au efect coleretic-colagog definit – adică drenează – curăță vezicula biliară). Am observat de multe ori după consumul de pere – spasme ușoare la nivelul veziculei biliare – cu senzație de gust amar în gură – de uscăciune a gurii – uneori ușoară greață și jenă în dreapta – cu iradiere în omoplatul drept – simptome biliare tipice. Și am observat eliminarea de scaune verzi (scaune ”de bilă”) la începutul consumului sucului de pere (elimină dopurile de colesterol din ficat? Sau drenează doar vezicula biliară de fierea stagnantă?)
2) la nivelul uterului – unde au apărut ușoare spasme, mai ales în perioada menstruației – dar nu numai. Parcă perele au avut efect ”de curățenie” și eliminare pe acest organe.
M-am gândit că vezicula biliară și uterul sunt singurele organe cu formă ”de pară” din organismul omenesc.
Și am mai sesizat ”un nivel de acțiune” posibil – placa neuro-motorie – locul de joncțiune mușchi-nervi (care are tot formă ”de pară” – așa cum se vede în toate desenele). Am sesizat multe simptome tip ”cârcei”, spasme musculare, uneori fasciculații, alteori parestezii tranzitorii în diferite locuri din corp (dar aceasta este reacția mea obișnuită la acidoză – la orice creează o acidoză mai crescută în corp, pe care sistemul meu limfatic nu o poate echilibra suficient de repede).

pere_pere

Am căutat niște ilustrații mai sugestive ale acestor ”organe piriforme” = în formă de pară – din corpul omenesc – pentru a-mi putea susține vizual argumentația.

Tradițional, se spune despre pere că ”au un conținut crescut de potasiu” – deci este evident că pot afecta joncțiunea neuro-musculară.
Totuși – am aflat că fiecare fructe în parte reprezintă UN COMPLEX de minerale și vitamine, toate cu acțiune complementară și sinergică – adică la un loc. NU SE POATE VORBI DOAR DE POTASIU sau DOAR de un anumit mineral sau o anumită vitamină.
Pentru că exact COMPLEXUL de substanțe naturale – TOTALITATEA și asocierea acestor substanțe – sunt responsabile de acțiunea alimentului.

Discutând cu mai multe persoane (în special cu pacienți) despre pere și efectele acestora asupra corpului, am aflat ceva interesant: cu cât persoana (persoanele) este (sunt) în acidoză mai intensă (stagnare limfatică marcată, dar mai ales, stagnare intestinală), cu atât NU SUPORTĂ deloc perele.
De asemenea, încărcarea hepato-biliară (ficatul gras, calculii de colesterol din ficat, problemele de veziculă biliară) – determină ”o respingere” automată din partea organismului a consumului de pere.
Cu alte cuvinte – cei care au probleme cu fierea, ficatul, intestinul sau stagnarea limfatică – NU POT MÂNCA PERE, întrucât apare ”o agravare” instantanee a simptomelor dureroase (perele își încep imediat efectul de ”curățenie”/drenaj pe organele țintă – vezicula biliară, ficat, intestine.
În schimb – cei care nu au aceste probleme – se pot bucura de consumul nelimitat al acestor fructe bune, zemoase și dulci.

Efectul laxativ al perelor a fost cel mai evident – și bine observat în toată perioada dietei. Eliminările de scaun au fost ”explozive” în primele zile – cu multe gaze și chiar scaun moale – verzui (eliminări de bilă?). Ulterior – gazele au dispărut, scaunele s-au mai legat, dar consistența lor a rămas moale pe toată perioada dietei cu pere.

Experiența mea directă, de 5 luni de zile (decembrie 2013– aprilie 2014) cu pere m-a determinat să caut mai multe informații despre aceste fructe.
Toate datele colectate din literatură le voi prezenta într-un fișier separat – lăsând ca acesta să fie doar fișierul dedicat ”experienței personale” și rezultatelor sale directe.

Pe măsură ce voi avea și alte informații, le voi adăuga bazei noastre de date, în creștere.

PARA EUROPEANĂ

Informații preluate din Wikipedia și îmbogățite cu numeroase surse de pe Internet

Para europeană – Pyrus communis – cunoscut și sub denumirea de ”pară obișnuită” – este un fruct originar din Europa centrală și răsăriteană, precum și din Asia de sud-vest. Este unul dintre cele mai importante fructe ale regiunii temperate, fiind fructul cu cele mai multe livezi dedicate în Europa, America de Nord și Australia.
Celelalte soiuri de pere – perele Nashi (Pyrus pyrifolia) și Perele albe chinezești bai li (Pyrus bretschneideri) sunt mai ales cultivate în Asia.

Perele aparțin familiei de plante Rosacea (din care fac parte majoritatea fructelor comestibile din zona temperată – precum merele, prunele, cireșele, vișinele, caisele și piersicile, dar și zmeura, murele, căpșunii și fragii. Tot din Rosacea mai fac parte și o serie de plante medicinale, precum păducelul, măceșul, scorușul și porumbarul).

Perele europene cultivate (Pyrus communis subsp. communis) par a fi descendentele a două sub-specii de pere sălbatice – categorisite ca fiind Pyrus communis subsp. pyraster (Pyrus pyraster) și Pyrus communis subsp. caucasica (Pyrus caucasica).
Există dovezi arheologice care indică faptul că aceste pere erau culese din sălbăticie mult înainte de a fi introduse în cultură.
Deși au existat dovezi ale existenței perelor în situri neolotice și din era bronzului, primele informații clare despre utilizarea perelor cultivate apar în lucrările scriitorilor greci și romani – Teophrastus, Cato cel Bătrân și Pliniu cel Bătrân.

Perele europene sunt la fel de ferme, ca și textură, precum merele, dar o idee mai zemoase și mai moi. Există multe varietăți de pere europene comercializate pe piața europeană, americană și asiatică.
O serie de pere, precum varietatea Beurre d’Anjou, se coace doar după expunere la frig.
Circa 20-25 varietăți europene și 10-20 varietăți asiatice reprezintă toate perele aflate în comerț.
Aproape majoritatea varietăților europene sunt derivate din semințe cultivate sau selecționate în vestul Europei, în special în Franța.
Varietățile asiatice își au originea în Japonia și China.
Varietatea ”Bartlett” William – este cea mai cultivată varietate de pere din lume, reprezentând 75% din producția de pere a USA.

În SUA – 95% dintre pere provin din livezi – și dintre acestea:

  • 50% sunt pere de vară, numite Bartlett în USA și Canada și Williams – în restul lumii
  • 34% sunt pere de iarnă – Beurré d’Anjou – sau pur si simplu – d’Anjou
  • 10% pere Beurré Bosc (franțuzești) – numite și pere Kaiser Alexander, sau Bosc ori Kaiser
  • 1% pere Doyenné du Comice (franțuzești) numite și pere Comice

Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/European_Pear
http://www.whfoods.com/genpage.php?tname=foodspice&dbid=28