La fiecare final de an calendaristic – majoritatea oamenilor trec prin momente de “recapitulare” a ceea ce s-a petrecut.
Ne interesează pe fiecare dintre noi ce am mai învățat, cât de mult am mai crescut, pe interior – ce experiențe noi am avut – cu ce probleme ne-am confruntat și ce soluții am găsit (sau nu am găsit).
2014 a fost un an foarte interesant pentru Centrul Natura, pentru noi – echipa Centrului și pentru mine, personal.
Procesul de detoxifiere ne-a trimis către cursurile lui Robert Morse și am continuat să dez-vățăm dintre vechile teorii și să învățăm noi abilități și să experimentăm în corpul nostru noi reacții.
Drumului lui 2014 a fost ca un trenuleț Montaigne rousse – ne-a dus când în sus și când în jos, uneori am amețit, alteori am țipat de fericire – dar am continuat mereu drumul (deși frecvent am realizat că ne învârtim în același cerc, iar și iar și iar!).
Anul acesta am simțit și perceput, mai mult ca niciodată – limitele înguste ale ”cuștii mentale” în care am fost închiși, din copilărie.
Ni s-au spus atât de multe lucruri că ”trebuie” să fie într-un fel sau în altul – și am descoperit că majoritatea sunt FALSE.
Niciunul dintre ”adevărurile” pe care ni le-au prezentat adulții din viața noastră (părinții, profesorii, alți maeștrii) nu și-au dovedit validitatea la testarea practică. De altfel, dacă eram mai atenți, am fi văzut că majoritatea celor care ”predică” ”adevăruri,” nu le aplică în practică!
Dacă medicii sau alte autorități susțin că anumite lucruri reprezintă ”adevărul” – de ce nu merg tratamentele? De ce sunt din ce în ce mai mulți oameni bolnavi? De ce chiar medicii sunt atât de bolnavi, nefericiți și nemulțumiți?
În fiecare an, am învățat câte ”un alt adevăr” – despre lume, despre noi înșine, despre viața noastră.
Și pe măsură ce am continuat călătoria și descoperirile – un ”adevăr” a fost înlocuit de ”alt adevăr” mai ”adevărat”.
O adevărată harababură – care la un moment dat, chiar a devenit confuză!
Starea de confuzie a devenit FOARTE EVIDENTĂ în 2014.
Am realizat că ne-am aflat o viață în stare de confuzie mentală.
Supra-stimularea – este una dintre cauzele fundamentale ale confuziei mentale.
Dacă veți petrece 1-2 săptămâni la munte, într-o cabană izolată, sau undeva în Deltă, departe de zgomotele orașului – și vă întoarceți în oraș, veți putea încerca o experiență – să intrați direct într-un super-market.
Majoritatea oamenilor vor experimenta stări de amețeală, greață chiar și confuzie – datorită multitudinilor de lumini, zgomote, culori și mișcări din jur.
Supra-stimularea – este PROBLEMA pe care am identificat-o în mințile noastre – în viețile nostre, în mâncărurile noastre și în corpul nostru.
Ni se introduc atât de multe informații în cap (majoritatea inutile, gândiți-vă numai la materiile predate în primii 12 ani de școală) încât copiii se găsesc permanent într-o stare de confuzie mentală (pentru că mai introduc și miile de informații de pe Internet).
Cum poate un astfel de copil să discearnă ”adevărul” din cacofonia de stimuli interiori din capul lui?
Reclamele la tv îl îmbie să mănânce dulciuri – ”pentru copii”
Mama îi interzice să mănânce dulciuri – pentru că așa a spus doctorul, că ”nu sunt sănătoase”.
Bunica îi aduce cadou numai dulciuri și de câte ori se poartă frumos, îi mai cumpără bomboane și ciocolată.
Și atunci de ce doctorul spune că nu sunt ”sănătoase”? Doar toată lumea le cumpără și le dăruiește copiilor! Cine are dreptate și cine greșește?
Când începe să-l doară gâtul și face febră, cu suferință mare – doctorul îl ceartă că a mâncat prea multe dulciuri.
Dar cum se face bine și se întoarce la grădiniță, i se servesc la desert numai dulciuri!
CE SĂ MAI CREADĂ BIETUL COPIL?
IPOCRIZIA SOCIALĂ este MAXIMĂ.
Medicii spun una și fac alta, la fel și preoții, la fel și profesorii, la fel și toți părinții.
CONFUZIA ESTE MAXIMĂ.
Aceasta a fost cea mai importantă lecție a anului 2014.
Mi-am amintit de multe episoade din copilăria mea, în care am fost martorul ipocriziei adulților din viața mea (una spuneau, alta făceau) – și apoi, m-am regăsit și eu în această situație (am spus una și am făcut alta) – descoperind sursa conflictului interior din care naște continuu starea de VINOVĂȚIE.
Am descoperit că am fost învățată de mică să mă simt continuu vinovată, fiind condiționată să mă comport într-un mod în care să greșesc continuu și să ”încalc” permanent ”teoriile morale” introduse în cap.
Supra-stimularea se petrece și în alimentația pe care o primim.
Prea multe alimente, prea multe combinații, prea multă mâncare.
Așa cum ați văzut și articolele cu mesele noastre de Sărbători – se poate face ”supra-stimulare” și în varianta raw-vegan (și să știți că face la fel de rău corpului fizic, ca și mâncarea ”gătită” – am simțit-o direct!).
SIMPLITATEA este un drum uitat de mult de ființa umană.
Viețile noastre sunt complicate, minților noastre sunt complicate, mesele noastre sunt complicate – bolile noastre sunt FOARTE COMPLICATE.
Vi se pare ciudat?
Mie – deloc.
Am învățat anul acesta că pot călători până la capătul lumii și înapoi, pot să mă caut în toate cotloanele acestei lumi, pot să răscolesc toate pietrele pământului în căutarea răspunsurilor – nu fac decât să risipesc inutil energie, în direcția greșită.
”Căutarea adevărului” este o himeră – și am pierdut zeci de ani urmărind-o.
Adevărul nu poate fi ”găsit” – ci doar ”trăit” – în starea de BINE, în momentele de BUNĂTATE, în clipele de IUBIRE.
În 2014 am început să văd, vag – dincolo de ceața mentală a confuziei.
Parcă o pânză de ceață începe să se ridice.
Și parcă – parcă – încep să întrezăresc ce este dincolo de ea.
Sunt și suntem recunoscători pentru tot ce am înțeles în 2014 – pentru starea de bine dată de interacțiunea cu oameni frumoși și luminoși.
Suntem recunoscători pentru tot avansul tehnicii și pentru posibilitatea de a facilita comunicarea între noi, pentru accesul la informație (mai rapid și extraordinar ca niciodată).
Am aflat în 2014 – că aș avea nevoie de ”supra-stimulare” pe emoții pozitive (pentru că nu sunt niciodată suficiente și nici nu durează prea mult!).
Aș avea nevoie de ”supra-stimulare” – pe BUNĂTATE – pe care o pierd prea adesea, în favoarea ”judecăților” și a ”ego”-ului (”eu știu mai bine”, ”te învăț eu pe tine”).
Aș avea și am avea nevoie de ”supra-stimulare” – pe zona JOCULUI – am uitat cu toții să ne bucurăm de frumusețea JOCULUI – care este VIAȚA noastră pe Pământ. O luăm cu toții atât de ”în serios” încât suntem cu totul prinși în ”telenovelă”.
Noroc de copiii noștri că ne mai scot din ea – de câte ori au ocazia!
Am avea nevoie de ”supra-stimulare” pe CREATIVITATE – mai mult ca niciodată, în această epocă de ”abundență” – avem nevoie de imaginația și creativitatea noastră pentru a da la o parte ”vălul de ceață al confuziei” de pe mintea noastră.
Și mai ales – am avea nevoie de ”supra-stimulare” pe IUBIRE – pentru a o putea păstra continuu în viața noastră, în inimile noastre și a o răspândi în jur, sub formă de raze luminoase și puternice, ca ale Soarelui.
Anul 2014 m-a învățat smerenia și miicimea făpturii mele omenești, în același timp demonstrându-mi grandoarea și omnipotența energiei care sunt.
M-am trezit trăind un paradox – același despre care discutam teoretic la începutul detoxifierii, acum 3 ani de zile.
N-am depășit confuzia.
N-am depășit paradoxul.
N-am găsit multe soluții – ci am identificat și mai multe probleme.
Simt doar că am crescut un pic în 2014 – și că am devenit un pic mai conștientă de frumusețea căii pe care mă aflu – pe care se află fiecare om pe Pământ.
2014 a fost un an provocator – dar și educator.
Îi spunem rămas bun – și-i mulțumim pentru fluxul energetic pe care Universul și stelele din jurul Planetei l-au imprimat vieților noastre.
Vă dorim tuturor zile frumoase și liniștite, precum și petrecere plăcută de Revelion!
Și să ne regăsim cu toții, sănătoși, frumoși, curioși și aventurieri – în 2015!
