CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI?
Partea a II-a
Ființa umană este magică, corpul omenesc este un miracol.
Omul este format dintr-un corp material vizibil și o parte energetică, invizibilă, ambele la fel de importante, conectate și care se influențează reciproc.
Pentru a ne înțelege mai bine, este util să acceptăm de la început faptul că suntem mult mai mult decât doar corpul nostru fizic.
Că suntem o făptură ”energetică” care ”locuiește” într-un corp fizic.
Dacă înțelegem corpul fizic în care locuim, înțelegem foarte multe și despre ființa energetică care suntem.
Am realizat în ultimii ani că înțelegând cum funcționează o celulă, înțeleg cum funcționează un sistem format din celule (de exemplu, sistemul digestiv) înțeleg, de fapt, întregul organism. Iar dacă înțeleg organismul fizic și legile sale naturale, înțeleg sufletul care îl locuiește. Iar înțelegând sufletul, înțeleg Natura din jur și înțeleg Universul, în totalitatea lui.
Indiferent de nivelul pe care îl abordez SUNT ACELEAȘI LEGI, ACELEAȘI REGULI – același MODEL ENERGETIC REPETITIV
Viața este organizată într-o spirală urcătoare, cu un model repetitiv. Șirul Fibonacci descrie foarte bine acest lucru.
Înțelegând mai mult despre sistemul digestiv și despre organismul fizic, vom înțelege foarte multe despre lume și Univers.
Să continuăm, așadar, discuția începută în partea I despre alimentele formatoare de acizi:
2) ZAHĂRUL și dulciurile
Alte alimente moderne care NU sunt alimente, ci “deșeuri” pentru organismul omenesc sunt dulciurile ”comerciale” fabricate cu zahăr alb de sinteză.
La oamenii moderni există o DORINȚĂ NESTĂPÂNITĂ de dulce.
Și nu, ”de orice dulce”, ci de dulce până ”te ard urechile”, cum spunea o pacientă de-a mea.
Ce se întâmplă, de fapt?
Viața modernă, organizată foarte complicat de o societate care gândește complicat și confuz este o viață de mare aglomerație – ființa umană este prinsă într-o plasă de ocupații și relații. Fără să aibă timp să se gândească și să evalueze ce are nevoie și ce nu are nevoie, fiecare om este deja forțat și obligat să facă de dimineață și până seara, o mulțime de activități: școală, servici, întruniri familiare, socializare cu prieteni etc. Stimulii sunt atât de mulți, încât organismul este sub un ”atac continuu”, fără posibilitate de refacere. Abia dispare ”o problemă”, că apar altele.
Și atunci, glandele suprarenale ale fiecărui om (o pereche de glande situate deasupra rinichilor) sunt suprasolicitate la maxim în fiecare zi. Ele eliberează ADRENALINA și noradrenalina – hormoni necesari pentru adaptarea corpului la stres.
La majoritatea oamenilor, aceste glande sunt epuizate de la naștere. Pentru că mamele au suprarenalele epuizate. Eu numesc suprarenalele ”glandele de stres”, pentru că ele sunt cele implicate, în primul rând, în adaptarea corpului la stres.
Generația de copiii ai prezentului sunt a patra generație ”foarte stresată” din România – după ”generația războiului” – cu suprarenalele epuizate datorită luptei pentru supraviețuire (bunicii noștri), cu ”generația comunismului” – cu suprarenalele epuizate datorită torturilor emoționale și mentale (părinții noștri), cu ”generația revoluției” – cu suprarenalele epuizate de adaptarea la schimbarea socială majoră și bruscă (generația nostră) – iar ei, copiii și tinerii de până la 23 de ani – sunt ”generația Internetului și telefoniei mobile” – cu suprarenalele epuizate de stimulare excesivă, fără echilibru.
Nu este nici o uimire că fiecare generație este mai slăbită decât cealaltă.
Slăbiciunea suprarenalelor se vede cu ochiul liber la copiii de 2 și 3 ani din prezent (uitați-vă la cearcănele lor, la culoarea pielii lor, la cât sunt de agitați, ce somn agitat au și cât sunt de dificil de stăpânit și de crescut).
Să vă prezint pe scurt funcțiile suprarenalelor, pentru a înțelege mai bine cu ce ne confruntăm:
1) adaptarea la stres – este funcția principală (realizată prin sinteza de adrenalină și noradrenalină). Epuizarea acestor neutrotransmițători (substanțe care ajută la comunicarea între glandele suprarenale și sistemul nervos) duce la stări de stres prelungit și oboseală cronică, manifestate prin iritabilitate, nervozitate, chiar depresie, însoțite de ATACURI de panică (semn important al epuizarii suprarenalelor) și palpitații ale inimii. Bătăile importante ale inimii, în situații de stres – apar datorită acestor neutrotransmițători (care pregătesc organismul ca pentru ”o luptă cu leul”, deși persoana are doar un examen de dat!). Persoanele cu suprarenalele slăbite și lipsite de proprii neutrotransmițători – îi ”caută” în mâncare: cafea, ciocolată, alcool, tutun, carne și pește – principalii stimulatori sau aducători de neutrotransmițători. Dacă îi oprești unei persoane obișnuite cu acestea consumul lor, persoana va fi atât de slăbită și obosită, de nu se va putea ține pe picioare (așa îți dai seama cât de slăbite sunt suprarenalele sale).
2) Echilibrarea glicemiei (prin hormonii glucocortcoizi) – este a doua funcție importantă a suprarenalelor, alături de pancreas și ficat. HIPOGLICEMIA – adică glicemia SCĂZUTĂ este primul semn al epuizării suprarenalelor – iar semnele sale sunt FOAME INTENSĂ, cu slăbiciune, tremur, transpirație și leșin, dacă nu mănâncă ceva IMEDIAT! Sau nevoia exagerată pentru ceva dulce, dulce și concentrat. În timp, hipoglicemia devine hiperglicemie – și așa apare diabetul. 30-50% dintre cazurile de diabet sunt datorate suprarenalelor și NU pancreasului! Diabetul la copiii, în special, este un diabet al slăbiciunii suprarenalelor.
3) Echilibrarea tensiunii arteriale (prin hormonii tip aldosteron) – este o altă funcție importantă a glandelor suprarenale. Știm că o persoană are o slăbiciune de suprarenale dacă este constant HIPOTENSIVĂ (tensiune arterială sistolică, adică cea mare – sub 10). Când presiunea sub care circulă sângele în vase este atât de mică, periferia este prost vascularizată – adică la mâini, picioare ȘI cap ajunge sânge cu presiune mică. Și așa apar în timp o mulțime de probleme (slăbiciune, leșin, vertijuri etc)
4) Acțiune anti-inflamatorie prin sinteza de cortisol endogen – hormon cu acțiune importantă în lupta împotriva infecțiilor. Toți cei cu suprarenalele slăbite răcesc ușor și fac infecții cu orice fel de germeni (viruși, bacterii, fungi etc), sunt foarte ușor parazitați de viermi (uitați-vă la majoritatea copiilor din prezent) sau fac alergii la foarte multe substanțe.
5) Prin hormonii mineralo-corticoizi – suprarenalele joacă un rel esențial în buna folosire a mineralelor în corp. În situația slăbiciunii lor funcționale, multe dintre minerale NU sunt bine folosite de câtre celule și apar semne de lipsă de calciu, de fier, de magneziu sau zinc – deși acestea există în organism. Dar NU sunt bine folosite. Iar suplimentele din minerale NU ajută, dacă suprarenalele nu funcționează bine
6) Legătura suprarenalelor cu rinichii, deasupra cărora stau anatomic – arată influența importantă a acestor glande asupra bunei funcții a rinichilor. Slăbiciunea suprarenalelor, provocate de stresuri, substanțe toxice și mai ales, lipsa de odihnă – determină o proastă funcție de rinichilor – care NU mai elimină eficient reziduurile de toxine, în special acizii reziduali ai celulelor. Astfel, organismul rămâne ”îmbibat” cu propriile deșeuri, cu propriile reziduuri – și treptat, se transformă într-o uriașă ”ladă de gunoi” (noi o numim ”acidoza metabolica”). Proasta funcție a rinichilor se vede, în mod indirect, în calitatea părului (care cade la bărbați sau se rărește la femei, în calitatea unghiilor, moi și friabile, în calitatea dinților, cu multe probleme la copiii și adulți și în calitatea oaselor, ce devin din ce în ce mai rarefiate. Proasta folosire a mineralelor, datorită suprarenalelor slăbite, agravează aceste dificultăți ale țesuturilor dure din corpul nostru)
Un semn indirect important al suprarenalelor slăbite este țiuitul prelungit și persistent din urechi, precum și vertijul (amețeala) care apar la suprasolicitare (combinație între hipotensiune și dificultăți de reglare nervoasă la nivelul analizatorului urechii).
După ce am trecut pe scurt în revistă funcțiile suprarenalelor, ne vom da seama că nevoia esențială a majorității oamenilor moderni este de ECHILIBRARE a funcțiilor suprarenalelor.
NEVOIA DE DULCE, precum și nevoia de ciocolată sau de cafea – sunt datorate tocmai acestei slăbiri masive – moștenite de generații – a funcțiilor suprarenalelor.
Durerile de spate surde, care apar în situații de stres și suprasolicitare – apar tocmai datorită slăbiciunii suprarenalelor și rinichilor.
Urinarea frecventă noaptea, dar și ziua, apărută în situații de stres, dar nu numai, infecțiile urinare frecvente, usturimile la urinare (care apar în episoade repetate, atât la copiii, cât și la adulți), sunt alte semne ale proastei funcționări a cuplului rinichi – suprarenale.
Iar frica indusă de toate aceste tulburări ”ciudate”, pe care nimeni nu le înțelege și nu le diagnostichează (pentru că Nu ies la analize, la începutul lor de manifestare) – este maximă. FRICA este motivul pentru care atât industria medicală, cât și cea alimentară pot impune produse toxice fără ca oamenii să protesteze. FRICA INDUSĂ DE NECUNOSCUT.
Când înțelegem cu ce ne confruntăm, când înțelegem ce ni se întâmplă DISPARE frica și putem să găsim resurse pentru a lua măsuri.
FRICA ESTE CEA CARE A IMPUS CONSUMUL DE ZAHĂR ȘI ”deșeuri” tip dulciuri, patiserii și produse sintetice – drept alimente pentru ființa umană.
Consumul de zahăr de sinteză (zahărul rafinat din trestie sau sfeclă de zahăr) a devenit o marcă constantă a civilizației prezentului. Industria alimentară, asociată unei industrii publicitare mai agresive ca niciodată – a dus consumul de dulciuri și produse zaharoase pe culmi fără precedent.
”Dulciurile sunt pentru copiii” – este dictonul acestor industrii agresive, care folosesc ambalaje seducătoare și forme diverse pentru a prezenta OTRAVA SECOLULUI într-o formă inocentă și înșelătoare.
DULCIURILE OTRĂVESC COPIII!
Așa ar trebuie să scrie pe toate produsele tip iepurași de Paște, ouă de ciocolată sau bănuți din zahăr (dar și pe siropurile de tuse sau siropurile tip vitamine care conțin zahăr!!).
Zahărul rafinat este o moleculă tip dizaharid, un carbohidrat dublu, dar cu structură dextrogiră, adică invers decât moleculele naturale (care sunt levogire). Corpul nostru recunoaște ca ”alimente” doar moleculele levogire, care au o rotație interioară spre stânga. Aceste molecule susțin viața și pot fi folosite de corp pentru procesele sale interne. Moleculele dextrogire – care apar după prelucrare termică sau chimică – sunt considerate ”corpi străini” și organismul nostru face eforturi să le elimine.
Așadar, zahărul de sinteză, zahărul alb – chimic – este considerat ”corp străin” de către corp.
În cea mai mare parte, fie este eliminat sub formă de diaree, fie este depus sub formă de depozite de grăsimi, în țesuturi, fie în piele – sub formă de alunițe și pistrui.
Zahărul stă la baza apariției ciupercilor pe piele și mucoase (Candida în tubul digestiv și diferite ciuperci pe piele), a viermilor intestinali, a tuturor bacteriilor tip Staphilococc și Streptococcus și a multor alte microorganisme.
Zahărul afectează sistemul nervos în mod major, producând confuzie mentală, stare de iritabilitate și agresivitate – pentru că biciuie suprarenalele epuizate și le forțează să funcționeze la ”cotă de avarie”. După consumul de zahăr, copiii devin agitați, iritabili, nu se mai pot concentra, le funcționează prost atenția și mai ales, memoria de scurtă durată. Copii UITĂ ceea ce li se spune – uită ce au învățat – și mai ales, uită povețele morale. Devin egoiști, lacomi, răi și posesivi.
Observați-i și testați. Nu le dați zahăr 2-3 zile și apoi dați-le puțină ciocolată.
Combinarea zahărului cu făina albă – în produse precum fursecuri, biscuiți, grisine, covrigei etc – accentuează efectul său nociv. Cum vom discuta și la făina albă, efectul de blocare al vilozităților intestinale de către gluten este suplimentar efectului nociv la nivel de sistem nervos al zahărului. Adică blocăm 2 sisteme în același timp: și tubul digestiv și sistemul nervos!
Înghețata – care în prezent este un compus chimic făcut din prafuri (praf de ou, praf de lapte, praf colorant, praf emulgator etc și zahăr), în plus fiind și RECE, afectează tract digestiv, tract urinar, sistem nervos și sistem endocrin – pruducându-le slăbiciune marcată – vizibilă imediat după consum.
DE CE DĂM COPIILOR ZAHĂR, DULCIURI, CIOCOLATĂ și ÎNGHEȚATĂ?
DE CE NE OTRĂVIM COPIII – LE OTRĂVIM MINȚILE, transformându-i în niște handicapați?
De ce zahărul a fost transformat din ”drog” legal vândut în farmacii, cum era la începutul secolului 18, în cel mai răspândit aliment cu care fiecare om ”se droghează” în voie, pentru a-și masca problemele fizice cu care se confruntă?
De ce industria alimentară și industria medicală și farmaceutică se susțin unele pe altele, atât financiar, cât și cu clientelă constantă?
Sunt multe întrebări care ne pun pe gânduri – atunci când avem timp să stăm puțin, să ne gândim.
Dependența de zahăr este una dintre cele mai puternice dependențe cu care ne confruntăm în practică. Pentru că slăbiciunea suprarenalelor este una dintre cele mai puternice probleme cu care ne confruntăm în prezent, la ființa umană.
Medicina modernă refuză să o considere drept o problemă importantă de sănătate, pentru că nu sunt analize sau dovezi anatomice ale acestei tulburări.
Dar există o mulțime de dovezi ”indirecte” ale proastei funcții a suprarenalelor, pe care vi le-am prezentat deja – iar când analizele ajung să fie cu adevărat modificate, atunci probleme sunt foarte foarte avansate, și extrem de dificil de tratat.
Măsurile preventive sunt util de luat înainte de a ajunge la astfel de mari probleme.
TOATE celulele corpului nostru AU NEVOIE DE CARBOHIDRAȚI, de dulce.
Mai ales celulele nervoase, celulele creierului și celulele hepatice, ale ficatului.
Dar carbohidrații de care au acestea nevoie sunt carbohidrați SIMPLI, NATURALI, ușor de absorbit și de folosit, cu consum cât mai mic de energie.
Printre aceștia sunt FRUCTOZA din fructe și GLUCOZA din legume.
Fructoza este carbohidratul preferat al corpului omenesc – dar NUMAI cea din fructele proaspete și bine coapte – aroma unei piersici dulci sau a unui pepene zemos, a unui ciorchine de strugure pârguit sau a unui măr galben proaspăt cules din copac – înseamnă viață și armonie pentru corpul nostru.
ESTE O DIFERENȚĂ URIAȘĂ între fructoza fructelor organice, proaspăt culese și coapte și zahărul din dulciurile din magazin.
NU PUNEȚI SEMNUL DE EGALITATE ÎNTRE ELE.
FRUCTOZA din fructe înseamnă viață, înseamnă dinamică, înseamnă susținerea organismului. NU mă refer la fructoza din siropul de porumb sau la alți îndulcitori chimici numiți fructoză, care NU au nici o legătură cu consumul de fructe proaspete.
ZAHĂRUL de sinteză, chiar și fructoza de sinteză, orice fel de carbohidrat de sinteză – toate sunt doar substanțe chimice care NU pot fi folosite de celulele noastre drept combustibil.
Lumea vorbește despre ZAHARURI! – când se referă la fructe, dulciuri sau cartofi.
Iar diferența între toate aceste tipuri de glucide este uriașă.
Nu trebuie să fim chimiști sau să avem studii multe pentru a o înțelege.
FRUCTOZA ȘI GLUCOZA naturale sunt carbohidrați simpli, cu moleculă mică, cu rotație fizică levogiră – iar celulele noastre preferă aceste molecule pentru funcționarea lor (ele reprezintă ”combustibilul” preferat al celulelor corpului nostru!). Se pot consuma fructe și legume după placul și posibilitățile persoanei, cât mai mult în cursul unei zile.
MIEREA de albine este o DIZAHARIDĂ (fructoză plus glucoză) cu structură fizică levogiră – pe care corpul o folosește cu plăcere, deși cu un consum mai mare de energie – de aceea producția de reziduuri acide după consumul de miere este mai mare. Așadar, se poate consuma miere, dar într-o cantitate moderată.
ZAHĂRUL rafinat este o DIZAHARIDĂ (glucoză plus glucoză) cu structură dextrogiră – pe care corpul nostru NU o poate folosi în mod direct, și pe care o tratează ”ca pe un corp străin” – adică va consuma energie să o elimine sau să o depună, pentru a nu afecta restul celulelor.
AMIDONUL din cartofi, orez, alte rădăcinoase sau grâne – este o POLIZAHARIDĂ (mai multe molecule de glucoză și alte oze legate între ele) – pe care corpul nostru o prelucrează cu un mare consum de energie – și care în procesul de digestie ne ia mai multă energie, decât ne furnizează.
Diferența este URIAȘĂ între diferiții carbohidrați prezentați mai sus.
Nevoia industriei alimentare de a-i grupa pe toți sub formă de ZAHARURI și a impune pe piață zahărul concentrat în favoarea fructelor – a dus în ultimii 20-30 ani la agravarea vertiginoasă a stării de sănătate a copiilor și adulților.
Întrucât corpul omenesc este EXTREM DE REZISTENT și are mecanisme proprii de apărare, de regenerare și vindecare – el poate fi abuzat ani de zile înainte să apară destule probleme de sănătate care să ne atragă atenția și să ne pună pe gânduri.
De aceea, nu legăm imediat ceea ce mâncăm de starea noastră fizică, emoțională și mentală.
Copiii sunt obișnuiți cu ”doze mici de otravă albă” din primele luni de viață. Ceaiul îndulcit sau câte o bucățică de ciocolată primesc mulți copii de 3-4 luni sau după.
După aceea, copiii consumă cantități din ce în ce mai mari de dulciuri – toți bunicii și mai ales părinții, ”cumpărându-și” liniștea sufletească (pentru absențele de acasă și din viața copiilor) cu dulciuri și produse zaharoase.
Crescând în intoxicația cu zahăr, ei consideră naturale și normale toate stările induse de ea:
– somnolența după mese
– lipsa de chef și lenevia, după masă sau consum de dulciuri
– dificultățile de memorie, concentrare, atenție la școală (profesorii sunt de vină, cărțile sunt de vină, materia este prea grea, prea multă, inutilă)
– iritabilitatea, nervozitatea, agresivitatea verbală, dar și fizică (uneori)
– durerile de burtă CONSTANTE – mai ales cele în jurul buricului
– balonările, gazele, scaunele tip constipație, alternând cu scaunele moi
– erupțiile pe piele – alunițele – care apar unele după altele de foarte devreme (copiii NU se nasc cu alunițe – iar semnele ”din naștere” indică consumurile alimentare ale mamei în timpul sarcinii!), stafilococii, coșuri, acnee, eczeme, diferite bubițe tip ciupituri, sensibilitatea marcată la soare, înroșeala cu ușurință a pielii etc
– răcelile frecvente, alergiile respiratorii, secrețiile permanente, nazale, faringiene, vaginale, atât la copiii, cât și la adulți
– tulburările de somn, somnul agitat, coșmarurile
Nu toate sunt PRODUSE de zahăr. Dar multe dintre cele enumerate mai sus sunt favorizate și intensificate de consumul de zahăr și dulciuri. Și dispar după oprirea acestui consum. Și înlocuirea sa cu fructoza din fructe și glucoza din legume.
Deși procesul de ”înțărcare” de consumul de zahăr este lung, dificil și treptat.
Suprarenalele slăbite DEPIND de stimulenții puternici – precum cafeaua îndulcită cu zahăr, sau ciocolata (cacao cu zahăr), pâinea (amidon cu zahăr și drojdie), tutunul (nicotina cu zahăr, din foița țigărilor) sau carnea (neutrotransmițători în stare pură – de la animale, mai ales de la pești!).
Friptura cu cartofi prăjiți (neutrotranmițători plus amidon) – reprezintă ”drogul” ideal pentru supraranelele slăbite ale oamenilor moderni.
NU REPREZINTĂ UN FEL DE MÂNCARE – pentru că nici friptura, nici cartofii cu ulei prăjit NU vor aduce nutrienți celulelor. Corpul va petrece 72 ore pentru a detoxifia ceea ce primește de la un astfel de ”fel de mâncare” – dar starea de ”agitație” interioară indusă de prezența stimulării suprarenalelor creează o falsă iluzie de bine și de putere. După care urmează o stare marcată de slăbiciune, iar persoana trebuie să ia din nou ”drogul” pentru a se simți bine.
Mare parte din mâncarea modernă este formată din substanțe ”tip drog” – care degradează treptat, zi după zi, organismele.
Se vede cu ochii liberi, uitându-ne la cum arată corpul persoanelor în jur de 30 sau 40 de ani – considerate biologic tinere – dar cu deformări uriașe – asemănătoare cu cele ale persoanelor de 70 sau 80 de ani.
Dulciurile reprezintă ”droguri” de consolare emoțională – tocmai datorită stării de bine aparent care apare ÎN TIMPUL consumului lor (câteva minute) – ca la un ”orgasm sexual”.
Puțin bine și apoi ore și zile întregi de stare de rău.
Repetarea dozei asigură prelungirea chinului, în căutarea acelor câtorva momente de bine, DIN TIMPUL CONSUMULUI.
Carbohidrații care îți fac cu adevărat bine – precum cei din fructe – dau o senzație de bine atâ în timpul consumului, cât mai ales, DUPĂ aceea. După o masă din fructe, îți este bine ore întregi – ai energie și mental, ești limpede și clar. NU apare somnolență DUPĂ masă, NU este nevoie de ”siestă” (ca la paste, pâine, pizza și alte surse de amidon), NU apar variații mari de glicemie și se menține atât o stare emoțională, cât mai ales una mentală de ECHILIBRU (pentru că întreaga chimie a organismului este ÎN ECHILIBRU).
Măncâm dulciuri, mai ales ciocolată, când suprarenalele sunt în dezechilibru mare.
În special după-amiaza și seara, după o zi aglomerată sau plină de probleme.
În special în zile friguroase de iarnă.
Sau dacă ne simțim singuri, izolați și confruntați cu probleme, în lipsa unui sprijin emoțional.
FIINȚA UMANĂ ARE CÂTEVA NEVOI FUNDAMENTALE:
1) NEVOIA DE SUPRAVIEȚUIRE (AER, APĂ, HRANĂ)
2) NEVOIA DE REPRODUCERE ȘI
3) NEVOIA DE EVOLUȚIE (adaptare)
Toate aceste trei nevoi fundamentale implică alte două nevoie la fel de importante:
1) nevoia de CONECTARE (cu noi înșine, cu ceilalți și cu lumea din jur)
2) nevoia de IUBIRE
Glandele endocrine, în special glandele suprarenale, asigură CONEXIUNEA – CONECTAREA între toate celulele corpului nostru. Slăbiciunea lor ne face să ne simțim ȘI INTERIOR, ȘI EXTERIOR – DECONECTAȚI – SINGURI – IZOLAȚI.
DACĂ INTERIORUL NOSTRU ESTE ÎN ECHILIBRU – ȘI ÎN EXTERIOR FUNCȚIONĂM ÎN MOD ECHILIBRAT.
ECHILIBRAȚI CORPUL OMENESC – ECHILIBRAȚI DIETA – ȘI VEȚI ECHILIBRA VIAȚA PE CARE O DUCEȚI. Începeți la nivelul cel mai ușor de intervenit. Echilibrați alimentația și vă echilibrați viața.
Pe curând!
